Când ai dori cu disperare

Când ai dori cu disperare să plângi pe umărul cuiva,
Când ai tânjit să simţi că-i pasă unui om de tine,
Când duhul din tine strigă după o părtăşie
şi nu ai putut avea nimic din toate acestea!
Atunci nu fi supărată pe cei care care nu te-au înţeles,
nu te condamna nici pe tine că nu ai fost înstare să îi câştigi,
şi nu-i reproşa lui Dumnezeu că nu ţi-a îngăduit să le ai.
În felul acesta Dumnezeu te cheamă să îl asculţi,
şi prin ceea ce-ţi vorbeşte, îţi şterge El însuşi lacrimile.
Dezinteresul, neacceptarea sau respingerea oamenilor
sunt uşa spre inima caldă a Tatălui care, în bunătatea Sa
nu doreşte să te mulţumeşti cu puţin ci vrea să te sature
cu profunzimea părtăşiei Sale, pentru ca El reprezintă
împlinirea tututror nevoilor tale.