Aștept de multă vreme

Aștept de multă vreme, ca să privești spre mine,
Să mă ridici pe brațul, de sfânt biruitor,
Pe aripi eu de înger, să-mi iau avânt spre Tine,
Nimic să nu-mi stea-n cale, când eu spre-acasă zbor.

Aștept de multă vreme, atingerea divină,
Ca să-mi ridic privirea, spre ceruri să privesc,
Dar pân-atunci în noapte, aștept... aștept și-n ziuă,
Să mă atingi pe mine, putere să primesc.

Aștept doar în tăcere, s-aud tot ce-mi vei spune,
Din zorile de ziuă, ascult până-n apus,
Cu mâna ridicată, ca să te-ating pe Tine,
Aștept întotdeauna, să mă atingi Isus.

Aștept o licărire, ce luminează-n noapte,
Aștept de-un timp ce este, atât de-ndelungat,
Dar știu că așteptarea, ce-o am mereu în față,
Ea este așteptarea, ce va sfârși odat.

Aștept azi răsăritul, ce-apus vre-o dată n-are,
Un ciripit de păsări, ce-i doar pe-un cer senin,
Aștept... acele clipe, sunt cele azi vestite,
Sunt ale veșniciei, care îndată vin.

Aștept o sărbătoare, ce-i într-o zi aleasă,
Să simt apropierea de tot ce este sfânt,
Aștept o înălțare, acea ce ma va duce,
În locul ce-i departe... departe de pământ.

Aștept azi începutul aștept azi și sfârșitul,
Și știu că așteptarea, se va sfârși și ea,
Căci vine... maranata, azi trâmbița răsună,
Vestește revenirea, aștept... să vină ea.