În cele mai multe zile, Mike Haley munceşte din greu vorbind la misiunea Love Won Out, ţinând conferinţe de presă, punând sub semnul întrebării povestea de dragoste a mass-mediei cu mitul „homosexualitatea este normală”, apărând misiunile foştilor homosexuali, răspunzând la e-mailuri pline de ură şi la ameninţări cu moartea sau fiind, pur şi simplu, o reclamă vie pentru îndurarea lui Dumnezeu, într-o organizaţie pe care altădată o dispreţuia. Şi nu a fost niciodată mai fericit. Dar lucrurile nu au stat întotdeauna aşa.
Născut într-o familie cu o moştenire spirituală puternică – linia familială a lui Mike include pastori în ambele ramuri ale familiei – L-a primit iniţial pe Domnul la vârsta de opt ani. Dar faptul că era singurul băiat al unui tată dominator, proprietar al unor magazine de articole sportive, explică direcţia pe care a urmat-o viaţa lui.
„Urma să fiu cel mai bun jucător de fotbal, cel mai bun jucător de baschet, cel mai bun jucător de baseball şi cel mai bun la orice ar fi putut să mă facă să fiu tatăl meu. ”
Modul tatălui său de a face din el un bărbat era să îl ia în excursii de vânătoare. Deseori, prietenii tatălui său veneau şi ei. Dar acele momente de presupusă masculinitate şi în care era „unul dintre băieţi” s-au transformat în umilire, atunci când Mike s-a eschivat de la vânătoarea recreativă pe care tatăl lui o savura. Împotrivirea lui l-a făcut să se aleagă cu termenii jignitori de „fetiţă” şi „lipsit de valoare”, pe care tatăl său i-a adresat la supărare, de faţă cu prietenii săi macho.
Într-o perioadă când ar fi trebuit să se identifice cu tatăl şi să caute să îl întreacă, Mike a gravitat în schimb în jurul siguranţei şi acceptării oferite de mama şi de surorile lui. Încercările ulterioare ale tatălui său de a-l învăţa sporturi precum baseball-ul, nu au făcut decât să îl frustreze şi mai mult pe acesta, ceea ce a avut ca rezultat şi mai multă umilire. „De ce nu te duci în casă să fii cu mama şi surorile tale, pentru că oricum acolo ar trebui să fii! ”
Deşi tatăl îi arăta o ostilitate deschisă, Mike, tânjea cu disperare după atenţia şi aprobarea lui.
Nu după mult timp, un bărbat care începuse să lucreze pentru tatăl lui Mike, i-a oferit lui Mike întreaga atenţie după care tânjea cu disperare. Bărbatul l-a dus la Disneyland, la plajă, l-a susţinut aşa cum era, i-a apreciat trupul… ceva ce tatăl lui nu făcuse niciodată. Când Mike avea unsprezece ani, atenţia bărbatului pentru el a devenit sexuală.
Tânjind după susţinere masculină, Mike era prea mic pentru a numi atenţia bărbatului greşit orientată drept ceea ce era de fapt: abuz sexual. Abuzul a continuat în gimnaziu şi liceu, deoarece acel bărbat îi împlinea o nevoie profundă.
Nu mult după aceea, Mike a intrat fără rezerve în stilul de viaţă homosexual, implicându-se şi cu alţi bărbaţi din sudul Californiei. Fiind un băiat blond, tipul surfist, nu avea probleme în a-i atrage pe cei dornici să îi acorde atenţie pentru a-şi satisface propriile lor nevoi sexuale.
Pe vremea aceea, Mike credea bine-cunoscuta retorică homosexuală despre „gena homosexuală” şi mitul că 10% din populaţie este homosexuală. Era şi cazul lui? Un consilier de la liceu părea să creadă că da. „Trebuie să înţelegi că te-ai născut homosexual, deci eliberează-ţi viaţa de homofobia interioară datorată faptului că ai crescut în biserică… şi adoptă homosexualitatea. ”
Dar el tot era tulburat. Un an sau cam aşa ceva mai târziu, Mike a fost sfătuit de un lucrător de tineret de la biserica lui să citească, pur şi simplu, din Biblie şi să se roage mai mult. Dar cu cât citea şi se ruga mai mult, cu atât devenea mai frustrat şi mai supărat pe Dumnezeul pe care crescuse iubindu-L, deoarece schimbarea nu avea loc.
Sperând să găsească fericirea promisă, care îl ocolise întotdeauna, Mike s-a mutat cu un nou partener, într-un nou oraş, adoptând o nouă identitate. Dar a rămas în contact cu cele două surori ale lui, care i-au oferit dragoste necondiţionată şi i-au trimis fotografii cu nepoata şi nepoţii lui. Scrisorile şi instantaneele mâzgălite cu „Unchiule Mike, ne e dor de tine! ”, l-au făcut să dorească profund normalitatea şi viaţa de familie.
„Nu am auzit la biserică despre faptul că schimbarea era posibilă. Nu auzisem despre asta niciodată în viaţă. ”
În cele din urmă, în anul 1985, Mike a auzit pentru prima dată că homosexualii se pot schimba. În noaptea aceea se dusese la o sală de gimnastică pentru homosexuali la ora unsprezece şi s-a trezit intrând în legătură cu un bărbat pe care îl văzuse acolo şi cu care vroia să ajungă la sex. L-a urmat în parcare, unde bărbatul a afirmat brusc că era un creştin care ieşea din homosexualitate. Pe vremea aceea, lui Mike asta i s-a părut o prostie. „Mi-am zis că tipul era nebun şi că Dumnezeu nu va face asta pentru el, fiindcă eu încercasem şi El nu făcuse asta pentru mine. ”
Continuând să dezbată dacă schimbarea era posibilă, bărbatul a făcut câteva referiri la un alt bărbat, Jeff Konrad, care părăsise stilul de viaţă homosexual, studia cauzele de bază ale homosexualităţii şi scria o carte. Străbătând cu maşina cartierele, bărbatul i-a împărtăşit ce învăţase de la Jeff şi l-a provocat pe Mike în ceea ce privea relaţia cu tatăl lui. Deodată, ochii bărbatului s-au deschis larg şi a exclamat: „O, Dumnezeule, uite-l pe Jeff chiar acum! ” Mike a auzit apoi o voce spunând: „A fost mâna Mea prea scurtă ca să te salveze? ”
De atunci înainte, pentru Mike, Jeff Konrad a devenit simbolul speranţei în căutarea împlinirii. Iar şi iar, discuţiile lor au continuat în următorii patru ani, Mike susţinând că schimbarea nu era posibilă, Jeff insistând că era. Cu toate că Mike a continuat să se mute, Jeff a continuat să îi scrie. El spunea lucruri precum: „Nu ştiu nici măcar dacă primeşti această scrisoare, dar Dumnezeu te iubeşte, eu te iubesc, iar schimbarea este posibilă. ” (Corespondenţa lor de-a lungul anilor a devenit, în cele din urmă, cartea You Don’t Have to Be Gay. )
După ce a trăit în stilul de viaţă homosexual doisprezece ani, Mike a trebuit să admită faţă de sine că nu era fericit. Tot mai mult, a înţeles că era doar o marfă. Iar pentru a continua să aibă preţ şi valoare pentru bărbaţi, trebuia să fie o marfă atrăgătoare. Exersa între două şi trei ore pe zi, făcea steroizi injectabili, a suferit chiar de bulimie. Cu efort, a reuşit să arate cum trebuia, să se poarte cum trebuia şi să se îmbrace cum trebuia. Dar preţul plătit a fost mult prea mare. În cele din urmă, în decembrie 1989, a ajuns la capătul puterilor şi a pus mâna pe telefon. A fost un moment ca al fiului risipitor. Dar, în locul unui tată, Dumnezeu l-a folosit pe Jeff Konrad ca modelul autorităţii masculine de care avea nevoie Mike. „Mi-ai fost atât de credincios, cu siguranţă, Isus pe care Îl cunoşti tu poate fi mult mai credincios. Te rog, ajută-mă să-L cunosc! ”
Era începutul călătoriei lui înapoi către plinătatea pe care nu o mai cunoscuse de la vârsta de unsprezece ani. Nu mult timp după aceea, a părăsit stilul de viaţă homosexual, s-a mutat cu una dintre surorile lui şi s-a dus la o conferinţă Exodus International.
„Opt sute de bărbaţi şi femei şedeau pe bănci în acea biserică, având aceleaşi răni, aceleaşi dureri, vrând să Îl cunoască pe Isus într-un mod care să îi ajute să se elibereze de păcatul care le stăpânea vieţile. A fost cel mai incredibil lucru pe care l-am experimentat în întreaga mea viaţă. ”
Fiind acolo, Mike a aflat despre un program cu cazare pentru bărbaţii şi femeile care se luptau cu homosexualitatea. Din cauza dependenţei sexuale, ştia că avea nevoie de acest gen de îngrijire douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru. Înainte să plece de la conferinţa Exodus, mai mulţi bărbaţi şi femei s-au adunat ca să se roage pentru el. Un bărbat a citit Ieremia 15: 19: „De aceea, aşa vorbeşte Domnul: «Dacă te vei lipi iarăşi de Mine, îţi voi răspunde iarăşi şi vei sta înaintea Mea; dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea. »”
Mike a început să înţeleagă că Dumnezeu îl considera preţios şi nu „lipsit de valoare”, cum îl considerase tatăl lui.
În noaptea în care Mike s-a întors acasă de la conferinţă, a întâlnit-o pe Angie – o prietenă a unui prieten – care se întorcea mereu la Domnul. Ea şi Mike au devenit repede prieteni foarte buni. Când Mike a sfârşit prin a se muta în nordul Californiei în decembrie 1990, pentru a lua parte la un program de terapie reparativă, Angie i-a rămas aproape emoţional, oferindu-i suport de la distanţă, în timp ce ieşea din homosexualitate. Munţi de durere şi de respingere au dispărut ca prin farmec atunci când Mike a găsit libertatea pe care nu o cunoscuse niciodată înainte. De atunci nu a mai avut niciodată o întâlnire sexuală cu un bărbat.
Mike visase întotdeauna să fie pastor de tineret, o chemare pe care o primise la vârsta de cincisprezece ani la o tabără de tineret. Dar din cauza trecutului său, credea că era imposibil. Aşa că şi-a luat licenţa în educaţie creştină la Universitatea Biola şi a cerut scrisori de acreditare pentru a preda. Totuşi, din cauză că avea la dosar o arestare sexuală – fusese reţinut pentru prostituţie în 1987 – cererea pentru o licenţă în predare i-a fost respinsă.
Din nou, Mike a devenit frustrat faţă de Domnul fiindcă îi dăduse o pasiune pentru tineri, dar se părea că nu exista nicio cale de a o împlini. Între timp, s-a consolat cu Angie, de care se îndrăgostise.
Pe vremea aceea, Mike făcea parte din personalul misiunii de terapie reparativă şi era pe cale să se mute cu misiunea din nordul Californiei, în Memphis, Tennessee. Dar mai era un lucru important de făcut înainte de a se stabili la Memphis. Pe 4 decembrie 1994, Mike s-a căsătorit cu „cea mai frumoasă femeie de pe pământ”.
În timp ce Mike şi Angie se acomodau cu noua viaţă din Tennessee, Mike se simţea tot mai neliniştit cu privire la slujba lui la misiunea de pe lângă biserică. Da, ajuta bărbaţi şi femei să iasă din homosexualitate – unii fiind din întreaga lume – dar pasiunea lui pentru tineri nu îl părăsise. În anul acela, la o sărbătoare aniversară la biserica Central Church, Tony Campolo a spus o vorbă care i-a tulburat sufletul săptămâni întregi: „Chemarea lui Dumnezeu este irevocabilă. ” Mike s-a gândit: „Ce înseamnă asta pentru mine? Locuiesc în sud, am fost homosexual şi prostituat, şi vreau să lucrez cu tinerii, dar cum? ”
Două săptămâni mai târziu, postul de pastor de tineret a devenit vacant, iar Mike s-a decis să îl solicite. A făcut cunoscută mărturia sa pastorului, apoi părinţilor şi studenţilor, diaconilor şi bătrânilor, „pianistului”, oricui a vrut să îl asculte din biserică. Nouă luni mai târziu, visul vieţii lui s-a împlinit: Mike a devenit oficial pastor de tineret! El şi Angie înfloreau în chemările date lor de Dumnezeu; iubeau copiii, iar copiii şi părinţii lor îi adorau. În toate, Domnul i-a arătat lui Mike că mai există biserici care cred în puterea deplină a lui Isus Cristos, putere care schimbă vieţile oamenilor.
Mike a slujit în acea poziţie aproape trei ani, dar în mai 1998 a primit un telefon de la un vechi prieten care lucra acum pentru Focus on the Familiy. John Paulk l-a încurajat să solicite postul de la Focus, pentru a le sluji celor care nu erau membri ai vreunei biserici, ajutându-i să găsească o nouă identitate sexuală. Mike a spus politicos „nu”. John i-a mai făcut propunerea de două ori. Iar Mike l-a mai refuzat de două ori. Pentru că petrecuse atâta timp în afara voii Domnului, nu suporta gândul de a părăsi un loc sigur, în căutarea căruia se aflase întreaga viaţă.
Dar Dumnezeu gândea altfel. Într-o dimineaţă, la ora patru şi jumătate, Mike nu avea somn, răsfoind o cartea Spiritual Leadership [Conducerea spirituală], când L-a auzit pe Domnul spunându-i: „Vreau ca melodia să răsune prin tine. ” I-a amintit lui Mike de versetul din Ieremia şi de dorinţa Lui de a-l folosi ca vorbitor. Era tot ce avea Mike nevoie să audă.
El şi Angie au început să lucreze la Focus în octombrie 1998. În loc să slujească doar tinerilor din biserica lui, Mike vorbeşte acum tinerilor din toată ţara şi se bucură de o împlinire în viaţă pe care nu s-a aşteptat niciodată să o aibă. El este dovada vie că homosexualitatea nu este înnăscută şi că puterea lui Dumnezeu de a schimba inimile este reală.
În comunitatea homosexuală – apărătoare încăpăţânată a perspectivei „odată homosexual, întotdeauna homosexual” – există, în mod surprinzător, admiratori ai mesajului misiunii Love Won Out. Ei vin liniştiţi şi fără ceremonie la Mike şi la John Paulk, la fel cum Nicodim s-a apropiat de Isus. O remarcă recentă a unuia dintre ei este tipică: „Vreau doar să ştiţi că vă uram. Înainte să vin, uram Focus on the Family. Dar auzind mesajul vostru, am ajuns să cred că schimbarea homosexualităţii este posibilă şi sper de fapt să lucrez într-o zi cu voi la Focus on the Family. ”
Răspunsuri ca acestea fac ameninţările cu moartea tolerabile. Cei care îşi lasă numele şi numărul de telefon primesc un apel telefonic de la Mike şi invitaţia de a discuta. El le spune: „Vino să auzi mesajul nostru! Fiindcă el îţi va spune că ceea ce afirmă prietenii tăi homosexuali şi mass-media este atât de departe de adevăratul nostru mesaj. ” „Mă simt sigur pe mine. Nu mă mai întorc. Am fost acolo doisprezece ani. Ştiu ce are să-mi ofere acea viaţă. Iar ceea ce am acum, nu aş schimba pentru nimic în lume. ”
P. S. Crăciunul a venit devreme anul trecut pentru Mike şi Angie. Fiul lor, Michael, a venit pe 15 decembrie 1999, ca un „semn de exclamare” într-o poveste care a făcut un cerc complet, de la fiul rănit, la tatăl luptător a numeroşi copii spirituali.
[From Prostitute to Pastor: The Mike Haley Story. Copyright © 2000 Focus on the Family, Colorado Springs, Colorado, www. focusonthefamily. com. Între timp, John Paulk a ales să se întoarcă la homosexualitate. Dar mii de alţi foşti homosexuali au ales să nu o facă. Pentru ajutorul care nu mai este disponibil la Exodus International, contactează Exodus Global Alliance. ]
Clic aici pentru o altă mărturie a lui Mike Haley!
