“Din nou doresc sa multumesc….”De M.Molling. Dec 2 Harul si pacea sa va fie inmultite,tuturor cititorilor blogului meu,care m-au purtat in rugaciunile lor. Cu ajutorul Domnului am ajuns cu bine ieri la ora 14 acasa,din calatoria inceputa miercuri saptamana trecuta spre Romania.Nu gasesc cuvinte potrivite ca sa pot sa ma exprim mai bine in romaneste,ca sa desfasor felul mult binecuvantat de Domnul in ce priveste calatoria aceasta….Am trait harul Sau din plin…l-am trait in slabicunile trupului meu,in sufletul meu in duhul meu….. Harul Lui este indeajuns atunci cand suntem slabi,ca numai in slabiciune El face sa fie desavarsita puterea Sa,nu cand suntem tari.Cand ne aflam in noi insine si nu in Cristos. Am trait faptul acesta:Domnul intai zdrobeste,si apoi ridica ,vindeca rana,si face ceva nou in noi.Omul daca are un obiect sfaramat el il arunca ca nu mai poate face din el nimic folositor,dar la Domnul nu este asa.El nu arunca ce este spart,zdorbit,daramat…El ia acest suflet zdrobit,si il lucreaza in asa fel ca sa faca un vas nou ,bun si folositor pentru lucrul la care il va folosii… Cand ma uit in urma la zilele care au trecut,cred ca era un vis,ca nu eu l-am facut in starea aceia zdrobita,….parca ma ingrozesc acum ….Dar a fost voia Domnului sa il fac..si am venit inapoi foarte binecuvantata.Am adunat din nou o experienta spirituala in ce priveste adevarul acesta:”Pot totul in Cristos care ma intareste.”Filipeni 4;13.Am vazut cu totii ,frati si surori atat in Romania cat si aici in Germania cum Domnul a dat binecuvantarile Sale pana in cele mai mici detalii,cum a ascultat rugaciunile multe purtate pentru mine inaintea tronului Sau. A fost o calatorie pentru mine,cu emotii de frica,nesiguranta pe drum,tristete…sentimentele cautau sa ma copleseasca in fel si chip….dar le alungam avand gandul acesta:Domnul merge cu mine,El m-a trimis,El ma intareste,sa pot ajunge la destinatie.Ma icuraja gandul ca stiam ca in spatele meu sunt multe suflete care se roaga pentru mine. Am inoptat de doua ori in drumul acesta spre Timisoara…..totusi oboseala aveam,epuizare dupa evnimentul socant din 4 noiembrie,in care perioada de circa 2 saptamani nu am dormit cat trebuia…lupte si lupte din interior din afara…dar gandul ca Domnul m-a trimis,si apoi ca in spatele meu sunt multe suflete care se roaga pentru mine,am biruit sentimentele care cautau sa ma traga in jos. Ajungand la intrarea in Budapesta,deodata m-a cuprins o ameteala,ochii erau obositi nu mai vedeau cum trebuie…A trebuit sa ma opresc undeva cat mai repede…si locul potrivit era la o suta de metrii de noi(eu si fiica mea)unde am stat 15 minute,rugandu-ne Domnului sa ma intareasca.Si mi-am revenit mergand mai departe.Toate erau pregatite de Domnul….pana in cele mai mici amanunte….ce minunat este sa Il vezi pe Domnul in toate caile tale,cum El iti netezeste calea pe care te duce…..Apoi si vremea era placuta in tot timpul sederii acolo,apoi si la intoarcere spre casa.Cum am ajuns acasa a si inceput ninsoarea si frigul.Era perioada planuita de Domnul,potrivita pentru ce a vrut El sa lucreze prin mine ,un vas zdrobit …..Iar acum stau inaintea unei saptamani pline de tot felul de rezolvari pe la autoritati…asa cum este de obicei dupa un deces.Cu ajutorul Sau le voi rezolva.Singuratatea o simt acum mai profunda decat la inceputul durerii,simt lipsa aceluia care mi-a fost sot atatia ani….dar este inabusita deseori prin gandurile bune,pline de bucurie care le aduce Duhul Sf.in inima mea.Daca nu Il aveam pe Domnul in viata mea….eram jos de tot din cauza disperarii,durerii. Il am pe El nadejdea mea cea vie care ma intareste ca sa stau cu privirea spre El …Abia cand ajungi in o asfel de despartire,vezi ce mult a contat sa ai pe cineva langa tine …De cate ori nu este neintelegeri intr-o casnicie in deosebi cand unul din parteneri nu este mantuit,si nu iti imaginezi cum este sa fii deodata singur sa nu il mai ai pe partenerul de viata langa tine.Ce mult doresti sa il mai auzi certandu-te cand nu ai facut ceva bine sau chiar cand ai facut binele si pe nedrept te cearta.Stau si ma gandesc deseori:Domnul mi l-a randuit asa cum era cu slabiciuni dar si cu parti bune,E l-a dat in viata mea,prin el a lucrat la caracterul meu spiritual deseori,ca sa taie din mine ce nu era roditor ,vrednic de numele Lui.El da ceva si tot El ia la timpul hotarat de El…ce pot eu sa fac ca sa Il opresc din planul Lui?A lasat durerea despartirii,dar si prin aceasta despartire El lucreaza ,cred eu,mai profund caracterul Fiului Sau preaiubit…toate sunt spre binele meu.Nu inteleg intotdeauna felul Sau de a lucra in viata mea,dar stiu ca El ce face, face bine, si nu greseste niciodata. Noi ne certam cu El cand ne trece prin ascutisul durerii,in loc sa luam din mana Sa totul ce ne da.Intr-o zii vom afla,vom cunoaste ce acum nu cunoastem si ne vom bucura cand vedem ca nu a facut altceva decat sa fim aur curatit,vrednici de mostenirea pregatita sus in cer pentru fiii Lui ,mantuti prin Fiul Sau. Toate isi au rostul lor in viata unui copil al Sau,ferice daca intelegem ca totul este numai spre binele nostru si nu spre distrugerea noastra.Pentru mine durerea in care m-a adus Dumnezeu,m-a pus intr-o stare spirituala,care ma face sa vad altfel lumea din jurul meu.Ca sa fiu inteleasa,deci ma folosesc de lumea aceasta ca si cum nu m-as folosi de ea,cumpar ca si cum nu as stapani,plang ca si cum nu as plange…pentru ca chipul lumii acesteia trece(1 CORINTENI 7;29-31 sau si 1 IOAN 2;15-17).Deci nu mai am placere deloc sa pun prioritati trecatoare,in locul a cea ce este prioritar in ochii Domnului.Am lucruri trecatoare primite de la Domnul,am binecuvantari pamantesti,inima mea sa nu mai fie lipita de ele,ci de cea ce este netrecator.Daca plang sa nu fac din plans prilejul de a nu ma mai uita in sus la cer,pentru ca daca ma autocompatimesc,ajung in depresii,fara pace si bucurie cereasca. Ma gandesc deseori mai mult ca altadata:ce scurta este viata aceasta pe pamant,sunt peste 60 de ani,repede se fac 70,si ce am adunat impreuna cu Domnul pentru vesnicia fara de sfarsit?am lucrat cand El vroia sa lucrez?m-am aplecat sub sfantul Lui cutit cand vroia sa taie din mine ce este nevrednic pentru imparatia Sa?sau m-am ocupat mai mult de ce este trecator?le-am dat prioritate lucrurilor care imi erau doar date ca dar in trecerea mea pe acest pamant?Sunt intrebari care ma coplesesc din 4 noiembrie incoace….raspunsul il am la ele….am fost indemnata sa le pun in aplicare.Cum am spus m-am vazut in fata unei libertati in care imi era teama sa pasesc….am dorit-o de ani de zile,nu in felul cum am primit-o,luandu-mi sotul spontan de langa mine,ci impreuna cu el sa lucram pentru Domnul.Domnul este suveran,El stie ce face,de ce nu a facut cum eu doream?cine se poate opune planului Sau?Nu sunt decat un lut in mainile Lui,pe care El il modeleaza dupa buna placere a voii Sale. Noi orizonturi se deschid acum,pentru anii care imi mai daruieste El :5,10 sau luni sau zile….Nu stiu cand este anul,nici luna nici ziua si nici ceasul cand ma cheama la El.Dorinta mea este sa Il slujesc cum doreste El,incotr-o ma trimite El acolo ma voi duce.Chiar daca trebuie sa fac drumuri cum a fost acesta de curand,nu trebuie sa ma uit la trupul meu neputincios,ci la El,ca acolo gasesc har indeajuns,putere ca sa fac ce mi se cere. Pot totul in Cristos,care ma intareste,nu in puterea mea,nu ,ca ea este slaba,ci numai sa fiu in El,si am destula bogatie.Slava si marie Lui in veci de veci.Amin. Share this:
