MᾸRTURISIRE PERSONALA.
27 Sept. 2011.
DESPRE MȊNTUIREA FIICEI MELE HANDICAPATE.
Ȋn 1972 s-a nᾰscut fiica mea,sub o situație criticᾰ,asfixiatᾰ…albᾰstrie la corp.Pe atunci nu știam cᾰ situația ȋn care s-a nᾰscut va aduce urmᾰri grave corpului ei și inteligenții ei. Intre primele zile de la nașterea ei și pȋnᾰ la circa 2 ani,am putut observa cᾰ ea este handicapatᾰ: nu putea vorbii,doar ȋngȋna ceva cuvinte neȋnțelese,nu putea merge,ȋși avea capul plecat ȋntr-o parte,avea niște grimase pe fața ei atunci cȋnd se bucura sau plȋngea.Era și slabᾰ nu avea poftᾰ de mȋncare.Inteligența la ea era foarte ,foarte scᾰzutᾰ.Ca și mamᾰ,sufeream cᾰ am un asfel de copil bolnav.Am ȋnceput sᾰ umblᾰm pe la neurologi,psihologi ȋn Timișoara,unde locuiam,pentru felurite consultații.Fiecare ȋi dᾰdea medicamente,chiar și strᾰine pe care cu greu le puteam obține ȋn vremea acea.Medicamentele nu o ajutau mai nimic.Doar cᾰ ȋncepuse ceva sᾰ umble,și sᾰ priceapᾰ foarte,foarte slab ce ȋi explicam.Perioada aceia a fost grea pentru noi pᾰrinții,mᾰ bucuram cᾰ primul copil al meu era sᾰnatos,dar pentru fetițᾰ era o durere mare cᾰ nu puteam sᾰ o vedem ȋn starea ȋn care era.Un medic ne-a recomandat sᾰ o internᾰm ȋntr-un ospiciu pentru handicapați la Lugoj,precum cᾰ acolo poate face tratament pe termen ȋndelungat.Am fost de acord.Cȋnd am ajuns acolo am vᾰzut cᾰ condițiile nu erau strᾰlucite…Dar ne-am consolat cu gᾰndul cᾰ trei luni vor trece cumva cᾰt o vor ține acolo.La scurt timp am dorit sᾰ ȋi facem o vizitᾰ,fᾰrᾰ sᾰ ne anunțᾰm.Am rᾰmas suprinși cȋnd nu am fost lᾰsați sᾰ intrᾰm la ea.Am insistat mult,și la urmᾰ am fost duși la ea.Ce sᾰ spun:am gᾰsit-o ȋntr-o stare de nedescris:racitᾰ,verzuie la fațᾰ,și mai slabᾰ,cu picioarele goale pe podeaua de beton,avea un pat de fier…o scenᾰ care și astᾰzi dupᾰ atȋția ani o mai am vie ȋnaintea ochilor mei de mamᾰ.Soțul meu avea numai un gȋnd: cȋt mai repede trebuie scoasᾰ afarᾰ….Aceasta a fost ȋn aprilie 1979.Ȋn mai 24,soțul meu ȋmi face cunoscut cᾰ ȋnca cu doi colegi de muncᾰ are ocazia sᾰ treacᾰ ilegal granița spre Jugoslavia,peste Dunᾰre.Și ce pᾰrere am eu,cᾰ el de mai mulți ani dorea sᾰ aibe calea liberᾰ și sᾰ emigreze cu pᾰrinții si frați lui,ȋn Germania,dar mereu era respinsᾰ cererea.Acolo el avea rudele sale,mai toate,de origine germanᾰ.Eu am rᾰmas surprinsᾰ,dar am acceptat sᾰ se duca dacᾰ este sigurᾰ șansa,mai ales cᾰ pentru fata noastrᾰ o fᾰcea.El era cconvins cᾰ dacᾰ este ȋn Germania,fata va fii ajutatᾰ ca sᾰ se punᾰ pe picioare prin medicamentele bune din Germania.Atunci el mi-a spus ca sᾰ fac cum știu și sᾰ o scot afarᾰ de acolo cᾰnd el este plecat,cu motivul acesta mai sus menționat.Și…el a plecat ȋn noaptea lui 24 mai…20 de zile nu știam nimic de el și colegii lui…Ȋn fine,ce am fᾰcut eu mai departe cu privire la fiica noastrᾰ.M-am dus la Lugoj ca sᾰ o scot afarᾰ de acolo.Ȋnsᾰ mare mi-a fost supriza sᾰ fiu dur ȋnfruntata de cᾰtre directoarea ospiciului,precum cᾰ fata trebuie sᾰ ramȋnᾰ definitiv acolo.Eu am spus ca soțul meu este plecat definitiv ȋn Germania și ca și-a exprimat dorința ca sᾰ iau pe fata afarᾰ ca apoi sᾰ ne reȋntregim familia acolo unde este el.Foarte,foarte greu a fᾰcut ieșirea fetei ,dar am adus-o acasᾰ.Fata era mai buimᾰcitᾰ decȋt era ȋnainte.Un tablou trist de tot.Aceasta este prima parte a durerii mele,de acum ȋnainte voi explica scurt despre al doile-a val de dureri si frᾰmȋntᾰri.Imediat dupᾰ ce soțul a plecat,am avut de lucru cu audienta la serviciul soțului cȋt și cu militia de la inspectorat.Am fost audiata cu privire la plecarea ilegala a soțului…teamᾰ,neliniște…Mai mare teamᾰ a fost cᾰ nu știam nimic de soțul meu.Toate 3 soțiile așteptam o veste de la unul mᾰcar din soții noștrii,dar nimic.Ȋmi era teamᾰ,cᾰ auzeam cᾰ erau mulți ȋmpușcați sau ȋncecați pe Dunᾰre,pe cȋmpul de lȋngᾰ granița cu Serbia…tot felul de vești…Dar ȋntr-o zii ȋn 20 iunie,a venit soția unuia dintre cei fugiți ,cu mare bucurie sᾰ ȋmi comunice cᾰ toți 3 sunt bine,și sunt ȋn München la una din rudele unuia dintre fugiti.Am rᾰsuflat foarte ușuratᾰ.De acum ȋnainte ȋnseamnᾰ cᾰ voi ȋncepe și eu cu depunerea de cerere pentru reȋntregirea familiei.Dupᾰ ce soțul a gᾰsit de lucru ȋn Rastatt, unde el avea rudele sale ,avea o adresᾰ deci.Am ȋnceput și eu cu demersurile.Dar…mare mi-a fost durerea sᾰ vᾰd ca de nici unde nu venea un rᾰspuns…Am fost ȋn audiențᾰ la București de 5 ori,ȋn Timișoara la inspectorat…am scris in total 97 !!!! de cereri și memorii peste tot unde se putea.Și nimeni nu mᾰ lua ȋn seamᾰ.Fiind ȋn vremea aceea ȋncᾰ religioasᾰ,ortodoxᾰ,am ȋnceput sᾰ frecventez biserica aceasta cᾰt și cea catolicᾰ,sᾰ mᾰ rog la sfinți de tot felul,sᾰ fac dupᾰ cum mᾰ sfᾰtuia și o prieteᾰa de a mea care tot ca și mine ortodoxᾰ era.Și nimic…La serviciu aveam șicane din cauza plecᾰrii soțului meu,dar nunumai eu ci ȋnca patru femei la care la fel erau soții fugiți.Presiunea a fost așa de mare ȋncȋt am fost nevoitᾰ sᾰ lichidez.Dar acum ce fac?cᾰ nu aveam existențᾰ,bani,alimente,lemne și cᾰrbuni…Locuiam la socrii mei la casᾰ,socrul mᾰ ajuta cum putea și el.Apoi mai aveam și o datorie de dat ȋnapoi de unde am luat ajutor ca sᾰ complectᾰm suma de care avea nevoie soțul pentru cauza sa.Eram ȋn mare strȋmtoare…Dar soțul meu a ȋnceput sᾰ ȋmi trimitᾰ pachete,care ȋl costau atunci destul de mult…cu haine și alte lucruri.Eu am ȋnceput sᾰ vȋnd,ca sᾰ am bani de alimente la copii.Prietena mea care era mai ȋnstᾰritᾰ ca și mine ȋmi mai da cȋteceva din ce avea ea de dat.Suferința mea era din ce ȋn ce mai mare. Disperarea m-a cuprins enorm.Pe vremea aceia au reușit mulți sᾰ fugᾰ ȋn occident…cam timp de o lunᾰ a ținut.Veneau ȋn Banat și din pᾰrțile Moldovei numai sᾰ ajungᾰ la sursa aceasta.Ȋn jumᾰtatea lui august 1980,suferinta era așa de mare,ȋncȋt am cerut sfatul prietenei mele ortodoxe,ce ar fii mai bine sᾰ fac,cᾰ nu mai rezist…Ea mi-a spus:”Ia biblia si citește cᾰ ȋn ea gᾰsești mȋngȋiere”:Eu am rȋs,zicȋndu-i”oare ce mȋngȋíere ȋmi poate da biblia,ca eu am citit N.Test.cȋnd eram copil,si nu o ȋnteleg.”Atunci pe moment nu am ȋnțeles cᾰ D-nul mᾰ chema spre El prin aceastᾰ femeie religioasᾰ.Au trecut ȋncᾰ 2 sᾰptᾰmȋni de suferințᾰ,mai ales cȋnd vedeam cᾰ alte soții plecau deja la soții lor,chiar și acele douᾰ la care soții au plecat ȋmpreunᾰ cu soțul meu.Eram așa de amᾰrȋtᾰ,ȋncȋt m-am dus la prietena mea sᾰ ȋi cer biblia ei.Am luat-o și am ȋnceput sᾰ o citesc cu interes cum niciodatᾰ nu am fᾰcut-o.Dar ciudat a fost cᾰ am ȋnceput cu Apocalipsa.Mᾰ tot frᾰmȋnta faptul cᾰ cine este acel Anticrist,calculam eu niște evenimente istorice și ziceam cᾰ ar fii cutare despot….M-am dus la prietena mea sᾰ o ȋntreb pe ea,ea nu știa de cine vorbește aici biblia.Iar am citit si citit ȋn Apoc.M-am gȋndit sᾰ o iau de la evanghelia dupᾰ Matei.Am dat de Isus Christos,am ȋnceput sᾰ mᾰ ocup de El,dacᾰ cu adevᾰrat a fost pe pᾰmȋnt,dacᾰ cu adevᾰrat a fᾰcut aceste minuni care sunt ȋn evanghelii….La jumᾰtatea lunii septembrie 1980,chiar si data o mai știu,era 12,deodatᾰ m-a cuprins o mare neliniște,mᾰ simțeam atȋt de ȋmpovᾰratᾰ,ȋmi era rușine de mine,mi se perinda prin fața ochilor toatᾰ viața mea…mᾰ frᾰmȋnta gȋndul oare cum sᾰ scap de povara asta…era atȋt de grea,nu dormeam noaptea…Niciodatᾰ nu am mai trᾰit așa ceva,eu mᾰ vedeam ca și orice om,fᾰrᾰ pᾰcate,duceam viața așa cum o duceau și alții,dar acum ce s-a ȋntȋmplat cu mine?M-am dus la prietena mea sᾰ mᾰ plȋng de starea asta și mai chinuitoare ca pȋnᾰ acum.Ea mi-a spus sᾰ mᾰ duc la preot sᾰ mᾰ spovedesc.Am luat sfatul ei ȋn considerare,și m-am dus la catedrala din centrul orașului.Apᾰsarea era așa de mare și abia așteptam sᾰ mᾰ cheme preotul…Stᾰteam pe o bancᾰ lungᾰ,ȋnaintea chiliei preotului.Și cum ȋnaintea mea se afla o fereastrᾰ lungᾰ și coloratᾰ,deodatᾰ a apᾰrut razele soarelui,ale dimineții aceleia.Razele veneau direct asupra feței mele.Era un eveniment ciudat:ochii ȋmi erau plini cu lacrimi,mᾰ uitam ȋn sus spre cer,și aveam convingerea cᾰ D-zeu mᾰ pᾰtrunde acum cu lumina Sa,prin aceste raze de soare,și parcᾰ ȋmi dᾰdea siguranța cᾰ sunt iertatᾰ.Ȋn acele momente minunate,se deschide ușa și preotul mᾰ invitᾰ sᾰ intru.Am ȋngenunchiat și cu lacrimi amare,zbuciumatᾰ ,am mᾰrturisit pᾰcatele.Preotul a spus:”fata mea du-te ȋn pace cᾰ pᾰcatele sunt iertate,și nu mai pᾰcᾰtui.”M-am ridicat cu o pace și bucurie de nedescris,era ceva ce nu se poate explica,nimenii nu te poate ȋnțelege decȋt cine a trᾰit convertirea spre un D-zeu viu.Pe atunci nu am ȋnțeles ȋncᾰ cᾰ nu preotul mi-a dat aceastᾰ eliberare,iertare,ci D-zeu care m-a chemat la El ca sᾰ ȋmi dea salvarea din pᾰcat,sᾰ ȋmi dea mȋntuirea.Eram așa de fericita cᾰ am uitat și de plecarea mea spre Germania,eram concentratᾰ numai asupra acestui eveniment deosebit,care a intrat iȋn viața mea ca și o explozie,care a despᾰrțit ceva ȋn mine.Am mers la prietena mea și i-am povestit ce am trᾰit,ea s-a bucurat dar nu ȋnțelegea fericirea mea.Din ceasul acela “mȋncam biblia”ore ȋn șir și noaptea,și cum am ȋnțeles ceva din ea,ȋi dᾰdeam prietenei mele mai departe.Aici vreau sᾰ mᾰ opresc acum cu mᾰrturisirea mea despre convertirea la D-nul,și mᾰ voi concentra acum asupra fetei mele.Așa cum voi avea putere de la D-nul ȋn altᾰ zii voi ȋncepe cu descrierea mai detailatᾰ a convertirii mele….. Dupᾰ ce am ajuns sᾰ cunosc cȋteca din cuvȋntul Scripturii,am avut marea dorințᾰ sᾰ vin la D-nul cu cerințele acestea douᾰ,ȋntre altele care mai erau:precum cᾰ dacᾰ D-nul cu adevᾰrat a fᾰcut aceste minuni pe pᾰmȋnt,atunci sunt sigurᾰ cᾰ poate sᾰ facᾰ și pentru mine minunea ca sᾰ pot pleca cu copii la soțul ȋn Germania,apoi și sᾰ lucreze ȋn așa fel la sᾰnᾰtatea fiicei noastre, atȋt cȋt crede cᾰ este necesar pentru ca și ea sᾰ Ȋl iubeascᾰ și sᾰ fie mȋntuitᾰ.Cu adevᾰrat a ȋnceput sᾰ lucreze la plecarea noastrᾰ mai ȋntȋi.La 2 sᾰptᾰmȋni,deci ȋn 30 septembrie 1980,dupᾰ convertirea la D-nul,am primit ȋnștiintarea sᾰ merg la inspectorat dupa așa zisele:formularele mici,primul demers ȋn direcția de emigrare.Le-am complectat și predat.Eu eram un copilaș ȋn credințᾰ,și am mulțumit D-nul,zicȋndu-I cᾰ dacᾰ mᾰ iubește cu adevᾰrat,sᾰ lucreze mai departe ca sᾰ obțin și formularele așa zise mari.Și aici a lucrat,la sfȋrșitul lunii noiembrie 1980,ele au sosit.Dacᾰ am vᾰzut și aici cum ascultᾰ rugᾰciunuile mele sincere,ca de copilaș,am ȋndrᾰznit sᾰ ȋi cer și mai mult. “Doamne,dacᾰ țu mᾰ iubești și vrei sᾰ ajung cu copiii la soț,și dacᾰ Tu ai fᾰcut atȋtea minuni pe pᾰmȋnt,atunci poți sa faci și pentru mine ca pȋnᾰ la paști sᾰ am pașaportul ȋn mȋnᾰ.Și așa a fost,cu douᾰ zile ȋnainte de paște,era ȋn mȋna mea.Am vazut cum m-a condus prin Bucureștiul mare ȋn așa fel cᾰ ambasadele cele 3:Ungaria,Austria și Germania le-am gᾰsit pe toate deschise,fᾰrᾰ sᾰ fie aglomerație,oameni ȋnțelegatori m-au servit…Am vᾰzut cum a lucrat ca și minuni,cum a ȋndepᾰrtat obstacole,ca sᾰ ajung la timp peste tot.Eram extrem de fericitᾰ,ȋmi venea sᾰ spun oricᾰrui om pe stradᾰ despre ce am trᾰit eu ȋn numai 7 luni,și sᾰ-L cunoascᾰ și ei cum am ȋnceput eu sᾰ-L cunosc.Dar marea mi-a fost surpriza cȋnd am vᾰzut cᾰ nimeni nu mᾰ ȋnțelegea,rȋdeau de mine,pȋnᾰ și soțul meu…Ȋn fine,am plecat ȋn 30 Aprilie 1981 spre Germania.Pentru prima oarᾰ ȋn strᾰinᾰtate cu 3 geamantane si doi copii:unul de 14 ani si fata de 9 ani.Totul era un vis…Ȋn Viena nu m-am descurcat ȋntre atȋt popor și trenuri…Plȋngeam de disperare,un informator al gᾰrii s-a oprit lȋngᾰ noi sᾰ afle care ne este problema.Am spus cum am putut,de ce sunt disperatᾰ.Mi-a arᾰtat unde este trenul nostru care ne duce spre Nür nberg-Germania.Eram fericiți,mulțumind D-lui de ajutor.Ȋn Nürnberg ne aștepta soțul,dupᾰ aproape 2 ani de despᾰrțire.Ne-am bucurat cu toții de revedere.Apoi ȋncᾰ din primele douᾰ sᾰptᾰmȋni am ȋnceput sᾰ umblᾰm pe la medici pentru consultația fetei.Au trecut cȋteva zile pȋnᾰ ce medicii germani au gᾰsit de cuviințᾰ sᾰ ne comunice cᾰ fata nu are nevoie de medicamente,cᾰ inteligența ei poate ușor sᾰ se ridice cu timpul.Noi eram foarte,foarte dezamᾰgiți,cᾰ acum de fapt suntem ȋn Germania,unde sunt medicamente bune,și sᾰ nu ȋi dea la fetițᾰ?Ne uitam la ea,și ne gȋndeam oare cum poate ea sᾰ ȋși revinᾰ?cȋnd nu știe nici sᾰ vorbeascᾰ nici una din cele douᾰ limbi?.Dar a dispᾰrut ȋndoiala,cel puțin de la mine.Pentru cᾰ ȋn aceste 7 luni petrecute ȋncᾰ ȋn Romȋnia,dupᾰ convertirea la D-nul,am trᾰit ascultᾰri de rugᾰciuni minunate,m-am hotᾰrȋt sᾰ mᾰ rog mereu și mereu aceiași cerere pe care am dus-o ȋnaintea Sa ȋncᾰ fiind ȋn Ro.D-nul sᾰ o ȋnsᾰnᾰtoșeascᾰ atᾰt cᾰt El crede cᾰ este bine pentru al iubii pe El,a fii mȋntuitᾰ. Au luat-o la școala ajutᾰtoare,aici erau 3 persoane pedagocice,la o grupa de 7 copii handicapați,care se ocupau de ei,dᾰndu-le ȋndrumᾰrile necesare,conform capacitᾰții lor intelectuale.Aici a inceput sᾰ ȋnvețe sᾰ ȋși foloseascᾰ mȋinile,picioarele care erau destul de ȋnchilozate.Ȋn sfᾰrșit,am vᾰzut schimbare la purtarea ei,ȋncepuse sᾰ spunᾰ niște cuvinte destul de ȋnțelese ȋn germanᾰ,și doar cȋteva și ȋn romȋnᾰ.Din cauza credinței mele ȋn D-nul,ȋnsᾰ au apᾰrut probleme.Cadrele școlii ei,au dorit sᾰ o dau la un curs de dans,pentru ca sᾰ devinᾰ mai flexibilᾰ cu picioarele ei dar și cu trupul,spuneau cᾰ asta o ajutᾰ la boala ei.Eu fiind un om nou acum,care nu mai iubea dansul de altᾰdata,care era pentru mine ceva deosebit,am hotᾰrᾰt sᾰ mᾰ opun cu ajut.D-lui.Am spus persoanelor acelora,din ce cauza eu nu doresc sᾰ ia parte.Au rᾰmas surprinși de refuzul meu,și au cᾰutat sᾰ mᾰ convingᾰ.Eu am venit la D-nul cu rugᾰciune,L-am rugat sᾰ mᾰ ajute,sᾰ ȋmi dea ȋnțelepciune sᾰ știu ce am de fᾰcut.Eu aveam și am obiceiul ca sᾰ citesc mereu in cuvȋntul D-lui.Ȋn zillele acelea de frᾰmᾰntare citeam ȋn Efeseni 5;6-11,aceste versete imi deveniserᾰ așa de vii,și am ȋnțeles cᾰ este rᾰspunsul pentru situația mea.Am dat rᾰspunsul la școalᾰ,cᾰ nu doresc ca fiica mea sᾰ frecventeze un curs de dansuri și cᾰ noi,pᾰrinții ei,vom face multe plimbᾰri cu ea pe dealuri,pentru a se ȋntrena musculatura picioarelor.Și D-nul a avut milᾰ și a lucrat, ei s-au retras.Și așa am procedat cu fata,am vᾰzut cum avea tot mai multᾰ putere sᾰ urce, sᾰ coboare,chiar mai bine ca și noi pᾰrinții ei.Apoi a venit o altᾰ ȋncercare peste mine.Cum este obiceiul la catolici la o anumitᾰ vᾰrstᾰ copii sᾰ fie trecuți prin “Firmung”(nu pot sa traduc in rom.)era și rᾰndul fetei noastre.Așa mi s-a comunicat cᾰ ea trebuie sᾰ ia parte la un catechism catolic pentru pregatirea acestui act.Iar am venit ȋnaintea D.lui sᾰ mᾰ rog pentru ȋnțelepciune,conducerea Sa ȋn problemᾰ.I-am spus ȋn rugaciune,cᾰ eu știu cᾰ totul este o rᾰtᾰcire mare și cᾰ nu doresc ca fata mea sᾰ i-a parte la aceastᾰ ceremonie și catechism.Soțul meu,era foarte fericit cᾰ fata o sᾰ fie și ea ca și el trecutᾰ prin ceremonia asta,și mᾰ obliga sᾰ merg la biserica lui,sᾰ o ȋnscriu la catechism.Eu m-am opus zicᾰndu-i cᾰ nu este necesar.Ca deobicei,a vorbit iar urȋt contra credinței mele.La școalᾰ deja au fᾰcut o programare ,pentru catechism dacᾰ au vᾰzut cᾰ din partea mea nu vine nici o reacție.Dar eu am tᾰcut,nu am rᾰspuns nimic,doar mᾰ rugam D-lui.La scurt timp vine iar o programare cu data cȋnd sᾰ fie dusᾰ la biserica pentru ceremonie.Soțul știa,rudele sale la fel,de aceasta programare.Dar eu tᾰceam,și mᾰ rugam ca D-nul sᾰ lucreze ȋn așa fel ca sᾰ nu se ȋntᾰmple acest fapt.Data se apropia,am observat cᾰ nimeni nici de la școalᾰ și nici din familia nu amintea cᾰ ceasul se apropie.Toți erau ca și muți,la fel și eu, nu aminteam nimic, ci tᾰceam.Data a venit,nimeni nu și-a adus aminte de ea,a trecut ziua aceasta fᾰrᾰ sᾰ se ȋntȋmple nimic.Doar eu știam ce s-a ȋntȋmplat:D-nul i-a fᾰcut pe toți SᾸ UITE DATA ACEASTA.Slava Lui ȋn veci.La cam 2-3 sᾰptᾰmᾰni dupᾰ acest eveniment,soțul meu ȋmi spune cu mare ȋngrijorare cᾰ nu s-a fᾰcut ceremonia…ce a trebuit sa ȋmi aud…D-nul și eu știe. Ȋn mine era o dorințᾰ de a afla ce se petrece ȋn fiica mea,daca D-nul lucra ȋn ea.Ȋn afarᾰ nu vedeam altceva decȋt cᾰ ea asculta ce spuneam eu din Biblie,dar dacᾰ pricepea eu nu știam nimic.Ȋn 1984 am ajuns sᾰ cunosc din studiul bibliei și istoriei creștine,cᾰ eu trebuie sᾰ ies din biserica ortodoxᾰ.Eu eram convertitᾰ din 1980,dar nu aveam claritatea cᾰ locul meu nu mai era ȋn aceasta instituție religioasᾰ.Dupᾰ ce am studiat amᾰnuțit totul,am ȋnțeles prin Apocalipsa 18;4,cᾰ eu trebuie sᾰ ies.Dupᾰ ce prin mod deosebit D-nul mi-a ȋndrumat pașii spre o adunare creștinᾰ dupᾰ evanghelie,unde erau mulți creștin emigrați din pᾰrțile Sibiului,am ieșit total din ea.Am fost și la primᾰria orașului ȋn care locuiam atunci,am depus cererea de ieșire din biserica catolicᾰ.Eu am declarat la sosire ȋn Germania,ca sunt botezatᾰ la biserica ortodoxᾰ,dar ei au spus cᾰ e una cu cea catolicᾰ,și așa au trecut confesiunea de catolicᾰ.Am primit aprobarea,așa eram libera de aceasta instiuție și ȋn forma aceasta”legalᾰ”.Acum cᾰ am ȋnceput sᾰ frecventez adunarea aceasta,s-a ivit o altᾰ problemᾰ.Soțul meu a fost foarte ȋmpotrivᾰ sᾰ merg ȋn ea,dar D-nul a fᾰcut calea liberᾰ,datoritᾰ multor rugᾰciuni fᾰcute de credincioșii din adunare.Am dorit ȋnsᾰ sᾰ o iau și pe fiica mea,dar el s-a ȋmpotrivit foarte tare.Am plecat singurᾰ,am fost luatᾰ de o fam.de cred.cᾰ eu NU AVEAM VOIE SᾸ MERG CU MAȘINA MEA LA O ASFEL DE ADUNARE.Pentru soțul meu era o adunare unde se fac lucruri urȋte,asta era ȋndoctrinarea comunistᾰ ȋn sufletele pᾰcᾰtoșilor,și ȋn a mea ȋnainte de convertire,așa cᾰ ȋl ȋnțelegeam…Dar rugᾰciunile continuau…Dupᾰ cam o lunᾰ de la acest eveniment,soțul ȋmi spune:De ce merg singurᾰ,de ce nu o iau și pe fatᾰ?Eu m-am mirat mult,spunȋndu-i cᾰ doar el mi-a interzis sᾰ o iau cu mine.Dar el a negat ȋnfuriat cᾰ el nu a interzis.Ciudat…cum a lucrat D-nul și ȋn aceastᾰ situație.Am dus-o pe fiicᾰ cu mine.Am observat-o mereu sᾰ vᾰd cum reacționeazᾰ.Nu puteam vedea decᾰt cᾰ ascultᾰ dar ȋn felul ei de handicapatᾰ,zȋmbind,ȋntorcȋnd capul la stȋnga și dreapta.Ȋmi fᾰcea impresia cᾰ de multe ori nu asculta…Eu mᾰ rugam mereu ca D-nul sᾰ mᾰ ȋnvețe cum sᾰ mᾰ port cu ea,prin purtarea mea sᾰ fiu o binecuvȋntare.Cum spuneam mai ȋnainte:eu ȋi citeam din biblia romȋneascᾰ mult,ȋi spuneam și ȋn germanᾰ despre cea ce ȋi citeam.Dar niciodatᾰ nu a venit de la ea o ȋntrebare cu privire la cea ce eu ȋi spuneam.Și acum sᾰ scriu despre o altᾰ mare ȋncercare.Ȋn febr.1986,citeam niște mᾰrturii a creștinilor baptiști din Rusia,cum erau aruncați ȋn ȋnchisori și chinuți din pricina D-lui Isus.Am comparat starea mea de credințᾰ și am vᾰzut cᾰ eu sunt cᾰldicel ȋn ea.Am oftat,zicᾰndu-mi:dacᾰ eram și eu acolo cu ei acum,ce se ȋntᾰrea credința mea…Dar noi putem sᾰ avem ȋncercᾰri grele și ȋn țᾰrile unde este libertatea creștinᾰ,nu trebuie sᾰ fim ȋn Rusia,pe atunci comunistᾰ.Pentru cᾰ eu mᾰ rugam ca D-nul sᾰ ȋmi punᾰ ȋnaintea ochilor mei tot ce mai este ȋn viața mea care Lui nu Ȋi place,El mi-a fᾰcut dupᾰ cererea mea.La scurt timp dupᾰ citirea acelor mᾰrturisiri,eram ca deobicei ȋnaintea”altarului meu cu idolul “la care iar ii ofeream ore prețioase de ȋnchinare.Ma uitam la un program”Die verflixte 7”pe rom.cred ca vine cam așa”Blestematul de 7”.Ȋn timpul vizionᾰrii m-am simțit deodatᾰ neliniștitᾰ,de fapt la ce mᾰ uit eu?ce are acest 7 cu programul acesta?Nu am mai dorit sᾰ ȋl vᾰd.Apoi a fost serialul tare iubit de mine pe atunci”Dallas”.M-a atras ca și un magnet,și m-am dus la TV sᾰ ȋl vᾰd.Dar iar neliniște mare:la ce te uiți?crezi cᾰ D-nul stᾰ cu plᾰcere cu tine ȋmpreunᾰ acum și se uitᾰ la scenele acestea?ȋn care se desfᾰșoarᾰ minciuna,ȋnșelaciune,divorț…etc…?Tu ești om nou acum,cele vechi s-au dus…Am ȋnțeles repede cᾰ și aceasta stare din mine este un rᾰspuns de la D-nul la cererile mle.Am dorit sᾰ fiu liberᾰ de acest idol,dar abia atunci am vᾰzut cᾰt de mult ȋl iubeam…Dar D-nul a avut grijᾰ sᾰ mᾰ dezlipeascᾰ de idol,ȋn faptul cᾰ a venit sora soțului din Ro.prin emigrare.Fiindcᾰ nu avea ȋncᾰ locuința ei,a locuit la noi 9 luni.Și eu credeam cᾰ cu ea voi discuta mult despre cuvȋntul D-lui…dar m-am ȋnșelat amar…Ea iubea TV enorm,la fel ca și soțul meu…Ȋntr-o zii eram cu toții ȋnaintea lui,eu eram ȋncᾰ ȋn neliniște,mᾰcar cᾰ știam care este voia Sa…Ȋn acea zii ȋnsᾰ a venit eliberarea.O auzeam pe cumnata mea la orice scenᾰ palpitantᾰ cᾰ se exprima:Ach Jesus-Maria,im Gottes Name,Maria-Josef hilf.Tipic catolic…Din nou am avut o claritate:ce are D-nul sa vinᾰ ȋn ajutor la NIȘTE IMAGINI DOAR?Așa m-am ȋntristat zicᾰndu-i de ce trage numele D-lui ȋn scenele acestea pᾰcᾰtoase,cᾰ El nu vine acum sᾰ salveze niște persoane imaginare,pe ecranul acesta.Atᾰt a trebuit sᾰ spun numai,cᾰ a venit o avalanșa de cuvinte dure,ce m-au fᾰcut deodatᾰ sᾰ urᾰsc cutia asta,sᾰ fug de ea ptr.totdeauna,ȋn așa fel a fost eliberarea ȋncȋt nici sᾰ șterg praful de pe el nu mai doream,si nici tonul lui.Am scris depsre acest fapt,pentru motivul ca sᾰ se vadᾰ ce a lucrat D-nul ȋn fata mea.Ȋn ceasul cȋnd definitiv nu mai doream sᾰ savurez imaginile din TV,a ieșit și fiica mea imediat dupᾰ mine.Eu am oprit-o sᾰ nu vinᾰ,dar ea ȋncepuse sᾰ plȋngᾰ tare ȋmpreunᾰ cu mine.Era atinsᾰ de țipetele soțului meu,de cuvintele surorii lui,de lacrimile mele…a fost tare distrusᾰ…Așa soțul meu tot ȋncerca sᾰ o convingᾰ pe fiica sᾰ vinᾰ la TV,dar ea nu vroia.Soțul meu mereu spunea cᾰ eu am prostit-o cu credința mea proastᾰ…De atȋtea ori am spus cᾰ NU EU AM LUAT-O DE ACOLO,CI ESTE HOTᾸRȊREA EI.Degeaba…el credea a lui.Dar pentru mine a fost un rᾰspuns la dorința mea ascunsᾰ,sᾰ vᾰd ce lucreazᾰ D-nul ȋn ascuns ȋn fiica mea.Am ȋnțeles cᾰ mi-a dat har, ascultȋnd glasul meu cȋnd ȋi spuneam sᾰ mᾰ facᾰ o binecuvantare pentru ea prin purtarea mea…sᾰ ȋmi dea ȋnțelepciune sᾰ știu cum sᾰ mᾰ port cu ea.De atunci fata mea fᾰcea exact ce fᾰceam eu:ascultam casete,era și ea de fațᾰ,citeam biblia,era și lȋngᾰ mine,mᾰ rugam,era și ea cu mine…Dar ȋncᾰ nu veneau ȋntrebᾰri de la ea,nu lega bine ȋncᾰ propozițiile ȋn limbile familiei…dar D-nul s-a ȋngrijit și de aceasta dorințᾰ a mea.Ȋntr-o searᾰ dupᾰ scurt timp,de la eliberarea de TV,eram amȋndouᾰ ȋn dormitor și ȋi explicam despre D-nul care ca și un miel a fost dus sᾰ moarᾰ pentru pᾰcatele ei și ale mele.Avea fața strᾰlucitoare,se uita la mine și PRIMA Ȋntrebare mi-a pus-o,clarᾰ ȋn exprimare:”Mama Isus a fost așa ca și oaia asta”?și ȋmi arᾰta la colțul unei plapume de lȋna desenul unei oi cu multᾰ lᾰna pe ea.Ce bucurie sᾰ aud asfel de cuvinte,dar ȋn germanᾰ mi-a spus.Era ca o minune pentru mine sᾰ aud cᾰ spune o propoziție ȋntreagᾰ…și ȋncᾰ una ȋn ce priveste credința ȋn D-nul.I-am explicat atunci mai multe,și vedeam cᾰ se bucura.Ȋn același an am plecat ȋn vizitᾰ ȋn Ro.locuiam atunci la o prietenᾰ de a mea prin care am primit biblia ȋn mȋnᾰ sᾰ o citesc ȋn 1980.Ȋntr-o dimineațᾰ am auzit o conversație ȋn curte.Știam cᾰ nimeni nu este ȋn casᾰ decᾰt eu și fiica mea și fata prietenei mele.Mare mi-a fost mirarea cȋnd am vᾰzut-o pe fiica mea ținȋnd conversație cu fata prietenei.Stam deoparte și ascultam atentᾰ.Pentru prima oarᾰ am auzit-o pe fiica mea,vorbind ȋn fraze romȋnești.Apoi s-a poticnit și nu știa mai departe ȋn romȋnᾰ,și ȋi spune fetei cᾰ se duce la mine sᾰ mᾰ ȋntrebe cum se spune ȋn rom.un anume cuvȋnt.Așa am auzit-o vorbind și ȋn rom.Ce a lucrat D-nul ȋn ascuns,era pentru mine atȋt de minunat…mᾰcar cᾰ nu se vedea la ea nici urmᾰ ca sᾰ știe și rom.Totuși ȋn interiorul ei avea deja cunoștințe destul de mari.Ea ȋnregistra ȋn timp ce vorbeam cu soțul meu și fiul ȋn romȋnește.La fel și atunci cȋnd ȋi explicam din biblie și ȋn limba romȋnᾰ.Dar noi nu știam asta deloc… Mai departe ce am mai vᾰzut la ea din lucrarea D-lui,era faptul cᾰ ȋntr-o zii mᾰ privea mereu,și aveam impresia cᾰ ar vrea ceva sᾰ mᾰ ȋntrebe.Și așa a fost.Ȋmi pune ȋntrebarea:mama tu de ce porți numai pantaloni,dar ȋn germanᾰ destul de clarᾰ,și nu și fuste.Am fost foarte surprinsᾰ cum de ȋmi pune o asfel de ȋntrebare?la care nu mᾰ așteptam de loc.I-am spus cᾰ așa ȋmi place mie,și cᾰ așa vᾰd cᾰ este plᾰcut lui D-zeu.Atȋt a fost discuția ȋntre noi.Cam la 3 luni dupᾰ aceastᾰ zii,vine iar cu aceiași ȋntrebare.Atunci parcᾰ m-a ȋnviorat ȋntrebarea ei.Și o ȋntreb dacᾰ și ea vrea sᾰ fie ca și mine ȋmbrᾰcatᾰ.Cu o bucurie pe fațᾰ și ȋn cuvintele ei,spune cᾰ da.O micᾰ parantezᾰ:eu nu am iubit niciodata pantalonii,nici ȋnainte de convertirea mea ,ȋn total am avut pȋnᾰ la vȋrsta de 31 de ani total 3 pantaloni:un trening pentru școalᾰ și mai tȋrziu cȋnd m-am casᾰtorit ȋncᾰ doi pantaloni.Dupᾰ convertire i-am aruncat și pe aceștia doi,ȋmi erau ca douᾰ piese netrebuincioase ȋn garderoba mea.Dar cu fata mea era altfel:soțul meu iubea mult sᾰ o vadᾰ numai ȋn pantaloni.Și avea o singurᾰ fustᾰ,și aceia rar folositᾰ.Deci cȋnd am auzit cᾰ și ea vrea sᾰ fie ca și mine ȋmbracatᾰ,i-am spus cᾰ tatᾰl ei nu o sᾰ vrea așa ceva. Am ȋntrebat-o din nou,și a celași rᾰspuns am primit.Mᾰ ȋntrebam de ce chiar o asfel de ȋntrebare ȋmi punea ea.Mi-am adus aminte de rugᾰciunile ce le aduceam D-lui,ca sᾰ mᾰ facᾰ sᾰ fiu o binecuvȋntare ptr.ea prin purtarea mea.Ea mᾰ urmᾰrea ȋn tot ce fᾰceam,fᾰrᾰ sᾰ ȋmi fii dat seama.Nu știam acum cum sᾰ ajung la niște rochițe și fustițe pentru ea.Cᾰ de la soțul meu nu voi avea nici un ban ca sᾰ cumpᾰr așa ceva.Și eu nu dispuneam de bani cum doream eu,cᾰ toți erau sub controlul lui.Pentru cᾰ ȋn adunare aveam o sorᾰ care cunoștea pe altᾰ sorᾰ ȋntr-o localitate din apropiere,care aduna ȋmbrᾰcᾰminte pentru a trimite pachete ȋn Rusia la cred.sᾰraci,a spus cᾰ mᾰ duce la ea.Cu rugᾰciune m-am dus,ȋn nadejdea cᾰ D-nul și de data asta mᾰ ajutᾰ ȋn așa situație delicatᾰ.Și a fᾰcut-o.Sora aceasta avea așa de multe pentru fetițᾰ,cᾰ puteam alege ce doresc.Am ales și am ajuns acasᾰ cu ele ca sᾰ le arᾰt fetiței.Ea s-a bucurat,foarte emoționatᾰ a ȋnceput sᾰ plȋngᾰ ȋn hohote.Era din cauza bucuriei din ea.Atunci i-am spus cum sᾰ spunem tatᾰlui?cᾰ el se va certa iar cu mine.Am ȋmbrᾰcat-o a doua zii,care era o sȋmbᾰtᾰ cȋnd trebuia sᾰ mergem la cumpᾰrᾰturi cu toții.Cȋnd soțul meu a vᾰzut-o, imediat s-a ȋnfuriat,zicȋnd cᾰ de ce o zᾰpᾰcesc pe fatᾰ iar cu ideile mele rele.Cᾰ sᾰ o ȋmbrac cu pantaloni.Eu,ca și altᾰdatᾰ,am cᾰutat sᾰ ȋi explic cᾰ nu eu am obligat-o,ci este decizia ei.Dar nu am reușit sᾰ ȋi explic mai multe cᾰ nu mᾰ asculta și era tare tulburat.Am tᾰcut,și l-am lᾰsat sᾰ spunᾰ ce vroia el.Ȋn inima mea,am mulțumit D-nul pentru ajutorul ce ȋmi v-a da:sᾰ am putere sᾰ trec și peste aceastᾰ furtunᾰ.De atunci am ȋmbrᾰcat-o mai departe pe fetițᾰ cu rochițe și fustițe,mᾰcar cᾰ vedeam fața soțului roșie de mȋnie,dar gura o ținea ȋnchisᾰ,pentru cᾰ așa lucra D-nul.Cu timpul nu mai se vedea pe fața sa furia.Ȋn urmᾰtorul an,cȋnd fata ȋmplinea 15 ani,a ȋntrebat-o ce ar dorii de ziua ei.Ea a spus cᾰ o fustᾰ.El a ezitat puțin,dar la urmᾰ am primit permisunea sᾰ ȋi cumpᾰr o fustᾰ.De atunci și pȋnᾰ astᾰzi unde are 39 de ani,nu a mai fost discuții de genul descris mai sus.Dar situații asemᾰnᾰtoare nu au ȋncetat imediat.Au mai fost unele.Alta este atunci cᾰnd fata a dorit sᾰ nu mai poarte cerceii primiți la botezul catolic.Ȋn vremea aceia ȋncᾰ mai aveam contact cu nașii ei de la care a primit acești cercei.Vreau sa afirm:ce mᾰrturisesc aici,nu sunt exagerᾰri firești,ci sunt cu adevᾰrat lucrarea D-lui ȋn acest copil handicapat,este harul Sᾰu care a ascultat rugaciunile unei mame disperate,care a dorit un singur lucru:mȋntuirea fetei așa cum este ea.A fost o luptᾰ…numai cine a trᾰit o situație asemᾰnᾰtoare mᾰ poate ȋnțelege…Deci fata singura a dorit sᾰ dea la o parte aceste obiecte,pentru cᾰ iar a vᾰzut la mine cᾰ eu nu am ce are ea.O parantezᾰ fac din nou:eu cȋnd ȋncᾰ eram ȋn lume,iubeam enorm sᾰ port bijuterii,orice gunoi care strᾰlucea vroiam sᾰ ȋl pun pe mine.Dar dupᾰ convertire imediat am arucat la GUNOI totul.Doua texte din N.Test.m-a facut sᾰ reacționez imediat.Erau un idol ptr.mine…Așa cᾰ “pilda”vᾰzutᾰ ȋn purtarea mamei ei,a fᾰcut-o pe fatᾰ sᾰ arunce și ea cerceii.Cu ei ȋnsᾰ nu am lucrat așa repede,ci am așteptat sᾰ vinᾰ ceasul…i-am luat jos ȋn 1993 cȋnd trebuia sa fie operatᾰ de apendicitᾰ.și nu i-am mai pus deloc.Soțul meu dupᾰ un timp mai ȋndelungat a observat cᾰ nu ȋi mai are,și a vrut sᾰ știe de ce?I-am spus cᾰ fata nu ȋi mai vrea,iar nu a crezut,dar nu a mai fost furios ca și altᾰdatᾰ.Dar a spus cᾰ sᾰ ȋi pun neapᾰrat.Mᾰ rugam D-lui ca sᾰ lucreze El ca și altᾰdatᾰ,sᾰ uite…soțul de ei.El a uitat,dar nașa fetei,la o vizitᾰ a observat cᾰ nu ȋi mai are,a dorit sᾰ știe de ce…Am avut ocazia sᾰ ȋi dau mᾰrturie despre credința mea ȋn D-nul,și cᾰ D-nul lucreazᾰ și ȋn fata mea la fel de minunat…și cᾰ botezul fᾰcut atunci la catolici nu are nici o valoare ȋnaintea D-lui.Nu i-a plᾰcut ce a auzit,și s-au ȋndepᾰrtat cu toatᾰ fam.de noi pentru totdeauna. Doresc sᾰ mᾰrturisesc acum cum a fost si cu botezul fetei ȋn moartea D-lui.Tot ȋn anii `90 a fost tinutᾰ o predicᾰ de un frate despre botez.Am observat ca fata era neliniștitᾰ lᾰngᾰ mine,se uita la mine,se uita la fratele ce predica.Spre casᾰ mergȋnd,am ȋntrebat-o dacᾰ i-a plᾰcut predica.A spus cu bucurie cᾰ da.Apoi am ȋntrebat-o dacᾰ vrea sᾰ fie botezatᾰ.A spus cᾰ da.Eu i-am spus cᾰ ea trebuie sᾰ ȋnteleagᾰ bine acest botez,și dacᾰ este pregᾰtitᾰ de Duhul Sfᾰnt ca sᾰ ȋl facᾰ,atunci sᾰ-l facᾰ.I-am explicat aderᾰrui biblice,i-am pus felurite ȋntrebᾰri.Nu la toate ȋnțelegea ce ȋi spuneam sau o ȋntrebam.Aveam convingerea cᾰ trebuie sᾰ mai aștept in privința botezului.Eu nu știam dacᾰ ea știe sᾰ se roage,am ȋncercat sᾰ o pun sᾰ se roage.Scotea cuvinte care nu se putea pune ȋn rȋnd cu cea ce ȋnvᾰța biblia.Mᾰ rugam pentru ea ca D-nul sᾰ lucreze ȋn privința aceasta,ca sᾰ cunoascᾰ clar așa cum crede El,cᾰ trebuie sᾰ cunoascᾰ.Ȋn anul 1997,am avut ocazia binecuvȋntatᾰ sᾰ o aud cunm se roagᾰ:am rᾰmas foarte uimitᾰ de felul cum se ruga biblic,cum formula propozițiile,ȋntr-un fel stȋngaci,dar cu ȋnțeles.Uneori se bȋlbȋia,știa ce vrea sᾰ spunᾰ dar nu gᾰsea repede cuvȋntul,și aici o ajutam eu sᾰ formuleze propoziția doritᾰ de ea ce sᾰ o aducᾰ la D-nul.Așa a primit ȋndrᾰznealᾰ sᾰ se roage cu mine ȋmpreunᾰ și chiar ȋn cercul de surori cȋnd era liberᾰ de la serviciul ei.Mᾰ miram mult de rugᾰciunile ei,cᾰ aducea adevᾰrul biblic, cu mintea ei,inteligența ei luminatᾰ de Duhul,punea ȋnaintea D-lui.Ce bucurie pentru mine sᾰ vᾰd din nou ce a lucrat Duhul Sf.ȋn ascuns ȋn inteligența ei cu o capacitate foarte,foarte redusᾰ,ȋn aceia care am descris-o la ȋnceputul mᾰrturiei.Nu este aceasta o minune cum lucreazᾰ D-nul,cum dᾰ rᾰspuns la rugaciuni?Cȋnd mᾰ gȋndesc la ȋndemnurile unei rude de ale mele care este un carsimatic ȋnfocat astᾰzi,ca sᾰ iau legᾰtura cu un anume Reinhard Bonke aici ȋn Germania care are multᾰ putere ca sᾰ o elibereze de demonii din ea,mᾰ ȋngrozesc,ce rᾰtᾰcire…D-nul a lᾰsat boala aceasta ca prin ea El sᾰ fie preamᾰrit,atᾰt ȋn viața fetei cat și a mea,dar sᾰ fie și o mᾰrturie pentru alți credincioși sau necredincioși.Sᾰ se cunoascᾰ puterea rugᾰciunii,a legᾰturii cu D-nul strȋnse cu El,din care vin binecuvantᾰrile.Sᾰ cunoascᾰ harul Sᾰu.Slavᾰ numai Lui.Deacea dau mai departe ᾰarturia aceasta acum. Dupᾰ ce am auzit cum ea se roagᾰ,dupᾰ ce am stat cu ea de vorbᾰ, ȋn explicații biblice,am vᾰzut la ea dorința de a fii botezatᾰ.Ea știa ce este pocᾰința,știa ce este pᾰcatul,ce este a fii un om nou.Am auzit-o cum se ruga D-lui,sᾰ ȋi ierte pᾰcatele,cum ȋi mulțumea pentru cᾰ și pentru ea murit la cruce…O vedeam cu ce interes asculta predicile,cȋntecele creștine,cum se ȋmbrᾰca,cum vorbea,cum tᾰcea cȋnd trebuie sᾰ tacᾰ…cum asculta de ȋndemnurile mele…Astea toate ȋmi aducea mare bucurie ȋn inima mea și mulțumeam D-lui mereu.Slavᾰ Lui. A venit si ceasul cȋnd s-a botezat ȋn moartea D-lui.Ȋn ianuarie 1997,din nou a fost ținutᾰ o predicᾰ despre botez,pentru cᾰ ȋn mijlocul nostru,erau care au fost mȋntuți de curȋnd,dar care ȋncᾰ nu au fᾰcut pasul acesta.Am obesrvat-o pe fiica mea cᾰ era neliniștitᾰ,se uita la mine ȋntrebᾰtoare.Dupᾰ adunare,am ȋntrebat-o dacᾰ i-a plᾰcut predica,a spus cᾰ da și cᾰ vrea sᾰ se boteze și ea.Ȋn martie a aceluiași an,s-a ținut un botez ȋn orașul din apropiere,și am hotᾰrȋt sᾰ merg cu ea acolo ȋmpreuna cu celalți credincioși care doreau botezul,fiind din adunarea noastrᾰ.Pentru cᾰ la noi nu era pe atunci un baptiseriu,trebuia sᾰ se facᾰ botezul ȋn alte adunᾰri creștine.Acum urma sᾰ ȋl anunț pe soțul meu,de dorința fetei.Am comunicat fraților din adunare ca sᾰ suținᾰ cu rugᾰciune situația asta.D-nul mi-a dat ȋndrᾰznealᾰ sᾰ ȋi spun soțului meu.El s-a supᾰrat,spunȋnd aceleași cuvinte:precum cᾰ eu am convins-o sᾰ facᾰ ce eu vreau.Dar nu am avut ce sᾰ mai discut cu el,sᾰ ȋi fac clar cᾰ nu de la mine a pornit hotᾰrȋrea.Dar toti se rugau mai departe.D-nul a avut și aici grija ca sᾰ lucreze ȋn mod minunat.Pentru cᾰ noi ȋn perioada aceia am cumpᾰrat un apartament ȋn orașul vecin,urma ca ȋn 22 martie sᾰ ne mutᾰm acolo ȋn el.Ne trebuia ajutor pentru ca sᾰ putem duce lucrurile din apartamentul ȋnchiriat,ȋn acel nou,deci o mașina și vre-o doi bᾰrbați.Soțul meu a vorbit cu doi colegi ai sᾰi despre problema asta.Acești doi colegi au fost de acord,apoi se va putea lua și mașinᾰ din firmᾰ pentru transport.Mai erau douᾰ zile pȋnᾰ la mutare.Seara,a sunat unul din colegi cᾰ el nu poate veni dar nici celᾰlalt,cᾰ a intervenit ceva la ei,ce ȋi ȋmpiedecᾰ sᾰ ne ajute.Soțul a fost atȋt de disperat,cᾰ ce facem acum de unde sᾰ luᾰm oameni,cᾰ mașina se putea lua totuși,dar trebuia un șofer…Atunci am vazut cᾰ aici este mȋna D-lui,și am ȋndrᾰznit sᾰ spun soțului cᾰ voi suna la cineva din adunare sᾰ ȋntreb dacᾰ,poate sᾰ facᾰ ceva pentru noi.Acest frate,a spus ca sᾰ nu ne facem griji,el va organiza totul.La scut timp a sunat și a spus cᾰ vor ´veni 7 oameni,cu șofer care poate conduce și mașina mare.Ce bucurie peste mine…soțul meu ȋnsᾰ era cam neliniștit,pentru cᾰ acum vin 7 pocᾰiți pe care el nu dorea sa ii vadᾰ.DAR NU AVEA ALTᾸ ȘANSᾸ.Așa au sosit toți frații ȋn 22 martie și ȋn numai ȋn 3 ore a fost totul transportat ȋn orașul vecin,și ȋn mare parte a fost și montat.La sfȋrșit de muncᾰ am servit pe frați și familia mea cu ceva mȋncare.Pentru prima oarᾰ a auzit soțul meu o rugᾰciune de mulțumire din gura”unui pocᾰit”.Dupᾰ masᾰ a mai revenit un frate și ne-a ajutat mai departe.Toatᾰ activitatea acestor frați l-au uimit pe soțul meu mult.Atunci pentru prima oarᾰ a vᾰzut el printre ce fel de oameni mᾰ mișc eu și fata lui.Am avut libertatea sᾰ ȋi spun cᾰ este o mare minciunᾰ ce a fost rᾰspȋnditᾰ ȋn Romȋnia,de cᾰtre comuniști cu privire la” pocᾰiți”.Apoi am ȋndrᾰznit sᾰ ȋi spun despre botezul fetei.La care a spus:”Trebuie neapᾰrat fᾰcut asta”?am spus cᾰ botezul fetei ca bebelaș nu are valoare ȋnaintea D-lui,cᾰ ea acum a crezut ȋn D-nul Isus,și acum este dorința de a mᾰrturisii aceasta tuturor,cᾰ ea este cu adevᾰrat credincioasᾰ.Nu a mai spus nimic,așa am fost la adunarea din apropiere pentru botez.Fata așa cum a ȋnvᾰțat ea,a mᾰrturisit ȋnaintea adunᾰrii,cᾰ viața ei este una nouᾰ de acum cu Christos ȋn ea.Ce bucurie era in inima fetei,ce strᾰlucea fața ei…Iatᾰ un rezumat,al evenimentelor cu privire la felul cum D-nul a ascultat rugᾰciunile mele,cum a lucrat mȋntuirea fetei mele,cum a atras-o și pe ea Tatᾰl ceresc spre cer.Astᾰzi ea este o credincioasᾰ pot spune model,pentru acele fete care nu au fost și nu sunt ca și ea ȋn ce privește sᾰnᾰtatea și capacitatea intelectualᾰ.Nivelul ei de gȋndire,intelectualᾰ este cu mult,mult ridicat fatᾰ de cum era,ȋnainte cu ani ȋn urmᾰ,totuși nu este ca și a unui om normal la vȋrsta ei.Ea nu știe mai nimic sᾰ citeascᾰ sau sᾰ scrie,dar pricepe ce se predicᾰ ce ȋi explici.ea se aflᾰ sub ȋngrijirea mea cȋt voi mai fii ȋn acest trup trecᾰtor.Nu are dorinta de a ȋncheia o familie,nici nu ar fii ȋn stare de asa ceva.Dar este ȋnzestratᾰ cu o disciplinᾰ ȋn toate privințele,mᾰ ajutᾰ ȋn bucᾰtarie,la cᾰlcat rufe și alte activitᾰți,ȋmi sare ȋn ajutor cum poate.Lucreazᾰ de 21 de ani(pȋnᾰ acum ȋn 2011)ȋntr-un atelier pentru handicapați.A fost instruitᾰ la mai multe locuri de muncᾰ,pentru ca sᾰ se cunoascᾰ ȋn care domeniu va fi ȋn stare sᾰ dea un oarecare randament.A ajuns la o mașinᾰ automatᾰ la care se lucreazᾰ finisarea geamurilor pentru mașini Mercedes.Este un as acolo,D-nul i-a dat ȋnțelepciune ca sᾰ mȋnuiasca mașina automatᾰ.Cȋnd mᾰ uit ȋn urmᾰ,la acești 39 de ani ai ei,ce mari lucrᾰri a fᾰcut D-nul…Numai Lui se cuvine toatᾰ slava și cinstea.Amin.
http://hardeladumnezeu.wordpress.com
