Refuzarea avortului

Sunt Dana, tânără creștina baptistă, cu familie ortodoxă, dintr-un oraș din Banat. La începutul anului 2016 i-am cerut Domnului să mă ajute să mă apropii de El și să îmi dăruiască un copilaș. La scurt timp am rămas însărcinată. Eram foarte fericită. La 13 săptămâni de sarcină am aflat că pruncul era grav bolnav. Doctorița mi-a recomandat să fac avort. Familia, cu care am relații foarte bune și ne sprijinim reciproc, mi-a sugerat același lucru. M- a durut foarte tare sufletul. Am mers la un medic creștin, om prin care Dumnezeu a lucrat, din Timișoara care mi-a confirmat ceea ce îmi spusese doctorița din orașul meu. Am stabilit cu dânsul să mă întorc la el peste 3 săptămâni să fac amniocenteza ca să aflăm dacă boala copilașului este genetică sau nu. Bolile genetice sunt incurabile și copiii care le au sunt inclusiv retarzi mintal. În timpul acesta urma să iau o decizie împreună cu soțul cu privire la viața copilului. Au urmat lupte grele cu gândul la avort. Știam că Dumnezeu nu este de acord să îi iau viața copilului meu dar în același timp povara era enormă. La un moment dat începusem să mă întreb dacă nu cumva îmi voi pierde mințile. L-am rugat pe Dumnezeu să îmi ia povara deciziei și să îmi arate ce să fac. În acele zile Dumnezeu mi-a vorbit prin oameni și prin experiențe. El mi-a scos în cale o soră care se ocupă cu astfel de cazuri. Ea locuiește în America dar era pt scurt timp în România, în orașul meu. Această soră extraordinară mi-a citit versete din Biblie care m-au cercetat: - Ieremia 1: 4, 5 "" Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: "Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte. . . ""; - 2 Cronici 20: 17 "Nu veți avea de luptat în lupta aceasta: asezați-vă, stați acolo şi veți vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul. . . "
- Psalmul 139: 13-16 "Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai țesut in pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, țesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care îmi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. "

Frații de credință mă încurajau mult, se rugau pt mine, cel puțin o soră a postit pt mine. După îndelungi lupte am luat decizia de a păstra copilul indiferent de consecințe. I-am spus soțului meu lucrul acesta deşi aveam o mică teamă că aş putea să îl pierd. I-am citit versetele din Biblie care mă cercetaseră şi am vorbit despre voia lui Dumnezeu. A acceptat decizia mea şi de atunci nu mi-a mai sugerat nicioadată să fac avort. După ce am luat decizia de păstra copilul am fost cuprinsă de o linişte şi o bucurie de nedescris care m-a ținut toată sarcina. La următorul control în oraşul meu doctorița mi-a spus că malformația creşte şi că să mă aştept ca copilul să îmi moară in pântec, dacă nu fac avort. După cele 3 săptămâni m-am întors la medicul de la Timişoara. Nu am mai făcut amniocenteza şi am mers mai departe cu sarcina. Dat fiind că medicul de la Timisoara nu profesează în spital de stat, am hotărât să continui cu doctorița din oraşul meu. Mergeam la control la fiecare două săptămăni şi la fiecare control era tot mai grav: malformație la vezica urinară, probleme la rinichi, la inimă, la plămâni, la creier, lichid amniotic foarte putin. Se minuna doctorița când vedea că copilul meu trăieşte în aceste condiții. Eu credeam cu tărie că Dumnezeu va face o minune şi îmi va vindeca copilul, dar în acelaşi timp eram gata să accept orice ar fi îngăduit Dumnezeu cu privire la viața copilului meu. Alesesem să accept voia Domnului chiar dacă asta putea să însemne un copil atât de bolnav, numai să nu comit groaznicul păcat de a lua o viață, cea a copilului meu. Ar fi fost îngrozitor să trăiesc cu un asemenea păcat pe conştiință. Mai mult chiar, am ales, cu putere de Sus, să mă bucur de fiecare clipă în care aveam să port un copil viu în pântec. De ce trăiri minunate mi-a făcut parte Domnul atotputernic! La un consult doctorița mi-a dat de înțeles ca nu mă va asista la naştere. Am mers la un alt doctor. M-am izbit de o indiferență cruntă şi de refuzul de mă asista la naştere fiindcă am păstrat un copil bolnav. La 30 de săptămâni m-am reîntors la medicul de la Timisoara, s-a bucurat mult văzând că copilul meu încă trăia in pântec în ciuda tuturor complicațiilor. M-a incurajat sa nasc la Spitalul Odobescu şi m-a felicitat pt că am păstrat sarcina. In toată această perioadă de puține ori am fost cuprinsă de deznădejde şi suferință, uneori din cauza grijilor materiale, alteori din cauza incertitudinii, dar de fiecare dată i-am adus Domnului îngrijorările mele ştiind că El mă va face biruitoare. Aşa că în cea mai mare parte am avut o bucurie aproape nebunească dată fiind situația. În această perioadă atât de grea am primit enorme binecuvântări: m-am apropiat de Dumnezeu; am relegat o prietenie; soțul meu m-a insoțit pt prima dată in casa păstorului; ne-am rugat pt prima dată in acelaşi timp, în acelaşi loc; am legat prietenii noi cu femei creştine; am primit sume de bani şi lucruri pt copil, am fost la consiliere la centru M. A. M. A, am cunoscut oameni de bună calitate şi multe alte binecuvântări, mi-ar lua mult timp să le scriu pe toate. In data de 8 noiembrie am mers pt prima dată la un medic extraordinar de la Spitalul Odobescu. M-a internat si mi-a programat cezariana pt data de 10 noiembrie. In data de 9 soțul meu a venit din nou la Timişoara ca să nu lase drumul pe ultima zi. Am mâncat liniştiți împreună după care, la un control de rutină, s-a descoperit că viața copilului era în mare pericol. Eu eram plină de pace. S-a impus naşterea de urgență. Chiar în acele clipe frații mei de credință erau la Biserică. Au fost anunțați să se roage pt mine. Ce măreț Dumnezeu avem! Operația de cezariană a decurs fără probleme. Am născut-o pe Daniela, o fetiță cu multe malformații pe care Dumnezeu a luat-o la El după 3 ore de viață. Cred şi acum că Dumnezeu ar fi putut să o vindece dar El a avut un alt scop cu această experiență şi cu siguranță scopul Lui este mai bun decât al meu. Am suferit mult un timp pt că am iubit-o mult şi mă rog Domnului să mă ierte pt nerecunoştința mea de la un moment dat. Dumnezeu "mi-a turnat balsam pe rană" şi m-a vindecat. Îi multumesc ca nu a lăsat ca Daniela să cunoască suferința şi că mi-a ascultat o mare rugăciune: a făcut-o un copil al Lui. Îi mulțumesc că am conştiința împăcată, cel mai important lucru, şi că mi-a dat tărie sa iau decizia cea bună iar acum pot dormi liniştită ştiind că voia Lui s-a împlinit, nu voia mea firească. Dumnezeu să îi răsplătească pe toți cei care ne-au fost alături în această grea încercare! Pot spune că în perioada acelei sarcini, în ciuda greutăților, am trăit cu cea mai mare bucurie din toată viața mea. Sunt şi acum persoane care spun că nu au mai văzut nici o graviduță atât de bucuroasă cum am fost eu. Fața mea radia de bucurie. M-am bucurat de fiecare clipă si de fiecare mişcare a copilului meu cât a fost în pântecul meu. Slavă Domnului pt asta! Doctorii spun că în urma analizelor avem toate şansele să dăm viața unor copii sănătoşi şi privim cu optimism având încredințarea că Dumnezeu ne va binecuvânta cu un copil care ne va aduce multă bucurie. Fie numele Domnului binecuvântat!