“Multumesc …..” Harul si pacea sa va fie inmultite din partea Domnului nostru Isus Cristos. Dragii mei cititori ,al acestui blog,prin acest mod de comunicare,doresc sa va multumesc tuturor care afland de incercarea spontana ce a venit cu voia Domnului in seara lui 4 noiembrie,m-ati adus inaintea tronului Sau prin rugaciuni. A fost o durere puternica….atunci cand dupa 43 de ani de casnicie ,sa imi fie luat sotul de langa mine ,spontan ,in numai cateva minute.Apoi si durerea ca a fost luat nemantuit…..sau totusi s-a petrecut ceva in sufletul lui in acele cateva minute?Domnul stie…Un soc a fost pentru mine….Cum am mai scris in comentariu la articolul:Aveti grija cum glumiti….am ajuns sa ma cert cu Dumnezeu sa Ii pun intrebarea:”de ce mi l-ai luat asa spontan de langa mine…”.”Dupa 32 de ani de rugaciune pentru mantuirea lui,sa nu am bucuria sa il vad mantuit?Sau totusi…?”Ce durere puternica in sufletul meu. Dar raspunsul a fost la intrebarile ce le puneam lui Dumnezeu,prin care Ii faceam reprosuri,ca VIATA nu este in mana omului,sa o lungeasca dupa buna lui placere,ci in mana Sa.El stie lungimea vietii fiecarui om,si la ceasul hotarat de El,il ia de pe pamant.Apoi am inteles ca nu depinde de cine alearga sau vrea mantuirea unui suflet,ci de indurarea lui Dumnezeu (Romani 9;15-16.Cat de nepatruns sunt gandurile lui Dumnezeu,noi nu le putem pricepe intodeauna,mai ales atunci cand ne trece spontan prin incercari mari.Dupa ce mi-au fost aduse inaintea ochilor spirituali aceste adevaruri,am incetat sa mai fac reprosuri ,m-am cait inaintea Sa pentru acele cuvinte nechibzuite. Pacea Sa m-a cuprins din plin,am avut puterea ca sa biruiesc.Traiesc si acum din plin adevarul acesta:in Cristos pot totul sa biruiesc,prin El si numai prin El pot sa fiu intarita in dureri. Ce har mare:de la El vine incercarea cu un anume scop:trasformarea caracterului meu in cel al Lui (Romani 8;28-39)de la El vine si puterea ca sa putem rabda transformarea aceasta. Apoi in incercari grele invatam sa ne atintim privirea spre cer,invatam ca in El este toata plinatatea din care putem lua din plin totul ce ne trebuie in incercare:putere,rabdare,pace,bucurie,intelepcciune,pricepere,biruinta…Dar noi de multe ori nu luam din aceasta bogatie ,ci ne lasam chinuti de ganduri chinuitoare,de reprosuri….care ne trage atat de tare in jos incat traim depresii profunde.Si la aceasta stare ajungem indeosebi atunci cand luam ce ne sopteste cel rau….Clipe din acestea am trait si eu in noaptea aceia.Pot totul in Cristos care ma intareste….si cel rau trebuie sa fuga si apoi pacea divina imi inunda sufletul.Am fost cuprinsa de ganduri de neliniste,dar Domnul a lucrat in asa fel ca de la timpul decesului,ora 23 si pana la 1,30,toate formalitatile au fost rezolvate,deci sotul a fost dus de acasa,dupa cum este obiceiul in vest,la morga.Dupa infarctul brusc,fata sotului era atat de desfigurata la culoare incat m-a apucat groaza ca sa il pot privi.Dar Domnul a lucrat minunat ca sa nu mai am aceasta groaza…. Dumnezeu s-a ingrijit de mine trimitandu-mi pe vecina de la etajul de sus,care era alaturi de mine.Dupa ora 2,am observat ca pacea Domnului imi inunda sufletul meu in mod atat de minunat, asfel am linistit-o pe vecina,si am rugat-o sa se duca acasa si sa doarma,ca eu ma voi descura si voi trece criza aceasta socanta,cu ajutorul Domnului.A plecat…apoi am trimis-o pe fiica mea la culcare,iar eu am ramas sa comunic la toti credinciosii care ii cunoasteam,SMS,pentru ca sa se roage pentru mine ca sa stau tare in necazul meu sa nu ma clatin in credinta.Fiica mea dupa cum cred ca unii cititori cunoasteti,ca este handicapata,dar este mantuita,a fost atinsa tare de decesul tatalui ei.Plangea tare cand ma vedea pe mine ca plang.Imi era mila de ea ,in asa fel incat am dorit ca sa nu mai plang inaintea ei,sa o menajez.Si in privinta aceasta am primit puterea ca sa ma abtin,si asa a fost pana ieri scurt inainte de inmormantarea sotului,atunci cand am izbucnit in lacrimi…….Dar apoi am avut puterea ca sa nu mai am aceasta stare ,din contra aveam pace si o purtare in discutii cu cei care au fost la inmormantare,cu un zambet pe fata,cu cuvinte de intarire pentru cei care plangeau pentru mine,durerea mea. Pe unii credinciosi ii minuna purtarea aceasta,adica ca in loc sa ma mangaie ei pe mine,ii mangaiam eu si le spuneam sa invete si ei sa se uite inspre Domnul,ca de la El vine totul ce ne trebuie pentru a sta tari in credinta in necazuri….Ca El nu vrea distrugerea noastra,ci sa ne transforme caracterul in caracterul Domnului Isus,sa ne faca vrednici de chemarea sfanta ce ne-a facut-o,sa fim apti pentru Imparatia vesnica.Daca sunt in Christos in necazuri,atunci voi avea ce imi trebuie ca sa rabd pana la capat transformarea.Daca in necazul nostru suntem in omul cel vechi,vom fii daramati,cazuti in depresii distrugatoare….. Au fost sufletee si necredincioase alaturi de mine si imi puneau unii intrebarea:”De unde ai tu atata putere Magda?ca sa ai fata aceasta atat de zambitoare in necazul tau?si sa dai asa cuvinte de intarire cand de fapt noi ar trebui sa te intarim.”?Le-am dat marturie despre nadejdea vie care este in mine,pe ce stanca este ea cladita,si de ce nu se rastoarna….Se mirau,se gandeau…Domnul sa lucreze la inima lor dupa indurarea Sa,sa le duca la mantuire. Apoi afara de vecina mea,Domnul a lucrat in asa fel ca fiul meu a venit la mine pentru zilele acestea sa stea cu mine,sa imi fie de ajutor in demersurile ce trebuiau facute.M-am simtit bine,m-am bucurat ,pentru faptul ca el locuind in alta tara,a venit pentru 5 zile la mine….A fost harul lui Dumnezeu,care a pregatit totul de mult….si acum cand a venit situatia planuita de El tot dinainte…a lucrat.Apoi fara sa fii cerut de la Domnul un alt ajutor,care sa inlocuiasca pe fiul meu dupa plecarea sa acasa ,am fost din nou binecuvantata de Domnul cu vizita spontana a unei surori si prietena din Timisoara,care a venit la mine pentru o saptamana ca sa imi fie sprinjin in necazul meu. Ce sa mai spun la toate acestea ce am trait in zilele trecute?dragostea lui Dumnezeu este foarte mare,El este ajutorul tuturor care Il iubesc din inima,El da durerea dar El nu le vrea distrugerea,El le doreste binele,chiar daca noi nu intotdeauna Ii intelegem metodele Sale de a lucra in noi planul alcatuit pentru noi.Eu Il intrebam mereu pentru ce mi-a dat durerea aceasta?Eu nu o pricep acum decat foarte vag…dar stiu ca la ceasul hotarat de El imi va da priceperea ca sa inteleg ce acum nu inteleg bine…am mai trait momente din acestea.Cand ma uit in urma la toti acesti 32 de ani cu El in viata mea,vad ca m-a trecut prin diferite capitole sau trepte ale cresterii mele spirituale,si al cresterii mele in ce priveste slujba in care m-a chemat,crestere la statura de om matur in El.Pentru mine este o dovada vie,ca sunt in El,prin faptul ca ma trece prin felurite”scoli”in care sa invat si mai mult smerirea,infranarea,rabdarea,blandetea,in harul Lui….Daca am cazut la “Examen”ma trece din nou prin lectia ce am neglijat-o,pana ce iau examenul cu nota dorita de El.Si asa ma invata,ma creste la aceasta stare de om matur in Fiul Lui.Harul Sau a fost si este nespus de mare fata de mine,in incercarea in care m-a adus.Harul Lui imi este de ajuns,pentru ca “puterea Sa se face desavarsita numai in slabiciuni.”Depind de El in incercari,pentru ca numai de la El mi se da harul sa pot sta in ele. Acum deodata ma vad in fata unei libertati de a imi vedea dorintele mele impliniteme,ce le purtam ani de zile,libertate in care imi este teama ca sa intru din anume motive.Anume:inima mea dupa convertire,dorea sa fie trimisa unde sunt suflete pregatite de Domnul,femei,care Il cauta si pe care sa le ajut sa mearga pe calea trasata de Cuvantul Sau.Am fost in faze unde ma trecea prin incercari felurite,din care daca ma supuneam voii Sale si am practicat cuvantul Sau,am adunat invataturi pe care le dadeam mai departe femeilor trimise in calea mea.Mai tarziu m-a chemat sa conduc un cerc de surori….Lucrarile acestea insa aveau si infranarile lor,din partea sotului uneori sau din partea altora.Ma costa multa lupta pentru ca sa am o libertate mai mare…Dar pentru ca voia lui Dumnezeu era sa ma supun sotului,am acceptat “restrictiile”…Si lucram in slujba incredintata dupa cum eram indemnata de Domnul. Deci dorinta de mai multa libertate pentru lucrul in Domnul era in permanenta.Printre altele,de a merge de fieacre data cand era adunare la noi,nu numai duminica sa fiu prezenta,apoi cand era o intrunire undeva a crediciosilor cu o inima neimpartita,apoi sa fac vizite in alte localitati unde am frati si surori dragi,fie in Romania,fie aici in Germania sau Austria.De multe ori imi era respinsa dorinta….. Acum insa ma vad intr-o libertate de care ma tem.Nu in felul acesta doream sa o am, prin o asfel de durere,ci una in care sa am pe sotul meu alatari de mine:mantuit si impreuna sa facem ce imi doream in toti acesti 32 de ani.In mintea mea sunt planuri si planuri:ce sa fac unde sa incep?….Nu pot sa spun ca ”restrictile” ce le aveau uneori,in toti cei 32 de ani in Domnul,nu au fost unele inlaturate…Ele ma duceau des inaintea tronului Sfant,si traiam experiente minunate ca sa vad cum Domnul indeparta o anume “restrictie”. Acum am intrat intr-un alt capitol,sau treapta de crestere a vietii mele spirituale.In prezent cred ca Domnul considera ca am crescut prin harul Sau,pentru o alta slujire in numele Lui,mi-a deschis usa pentru ceva nou,dar tot dorinta mea principala isi are rolul ei important si in acest nou:aceia de a fii in intovarasie cu suflete pregatite de Domnul fie pentru mantuire,fie de a fii intarite in credinta,dar pe o alta dimensiune.Si nu mai aceasta,ci si pentru cresterea mea spirituala mergand la intruniri cu crestini cu inima neimpartita,unde sa fie predicat cuvantul care duce crestere spirituala.Pentru ca cine da mai departe invatatura,are nevoie si el de hrana curata spirituala pentru intarirea omului dinlauntru. De astazi incepand ma rog Domnului sa imi faca clar ce am de facut.Sa nu ma lase sa iau hotararile care nu sunt dupa voia Sa.Macar ca nu am o alta dorinta ,decat una spirituala .Totusi El stie de unde sa incep,El imi va netezii cararile pe care vrea ca sa umblu,imi face clara voia Sa.Dar pentru a o cunoaste am nevoie de rugaciune si din partea dumneavoastra a cititorilor. Intelepciune si pricepere ne trebuie de sus,ca sa putem intelege care este voia Domnului pentru noi in orice situatie.Am scris aceasta scurta marturie,pentru ca sa cunoasca cititorii blogului meu,care se rugau pentru mine si se mai roaga,ce s-a intamplat de fapt la mine in familie. Nu am avut suficient timp ca sa mai scriu marturii din viata mea in Domnul,cum vedeti m-am concentrat mai mult pe postari cu articole luate de la alte bloguri.In perioada aceasta de durere,am avut articole programte de mai mult timp,si inca mai sunt programte pana spre sfarsitul lunii.Deacea vedeti ca mereu apare un articol nou pe blog.Dar cu ajutorul Domnului voi ajunge sa mai si scriu despre viata mea in Domnul,nu ca sa fie spre lauda mea ci spre slava Domnului. Ca cea ce sunt ,sunt numai si numai prin harul Sau.Credinta si ascultarea sunt gemene,nu se pot despartii una de alta.Despartite ele nu aduc binecuvantare. Multumesc din nou din inima pentru dragostea care imi aratati,purtandu-ma in rugaciune. Multumesc in deosebi fratilor:Aurel,Raul,Dan,Miclea,fratilor Johann,Walter,Lutz,,adunarii intregi unde merg eu,apoi multumesc acelora pe care nu ii cunosc cu numele de aici din Germania,din Romania,din America,din Austria. Multumesc surorilor,Elvira,Thea,Heidi,Gitta,Maria,Agnetha ,Helga,Ana,Hilda,Elsa, si pe care nu le cunosc cu numele,de aici cat si din Romania ,multumesc :surorilor Laura,Ana,Solomia,Vali cat si din America,sorei Virginia,Austria fam.Peschir,sorei Mirela. Harul si pacea sa va fie inmultite. In dragostea Domnului va saluta sora M.Molling.(hardeladumnezeu)
