De asemenea erau acolo arabi, ecuadorieni, bolivieni, unii cu rupsacul in spate se putea vedea si intelege din conversatia cu ei ca pierdusera totul adica locul de munca, camera inchiriata iar acum ajunsesera niste oameni ai strazii, ce traiau si dormeau in strada cu exceptia timpului cand mai reuseau sa fie primiti la cate un azil. Stateau la coada la Mision Evanghelica Urbana si oameni care dupa fetele lor si dupa ceea ce vorbeau iti dadeai seama ca erau dependenti de alcool sau droguri. In afara de cativa spanioli mai toti erau emigranti ajunsi la periferia societatii ce inca mai luptau pentru o bucata de paine si un loc unde sa-si puna capul. Stand acolo intre ei privirile mi-au fost atrase de unul ce statea mai rezervat, era un tanar ce avea in jur de treizeci de ani, scund de statura, imbracat intr-o geaca mare groasa avea cu el o geanta neagra, fata lui era putin palida si marcata de oboseala, dadea impresia unui om educat, cult si intradevar asa era, vorbea o casteliana perfecta, dupa ce am schimbat cateva cuvinte a inceput sa-mi expuna situatia in care se afla.
- Locuiesc cam de sapte luni in strada, viata printre oamenii strazii este foarte dura, cel mai mare dusman al nostru este frigul noptii ce este greu de combatut, deaceea am venit in acest loc pentru a cere un sac de dormit, imi dau perfect seama ca tot ceea ce traiesc in aceste momente nu este decat o lupta pentru supravietuire. Vara insa este cu totul altceva situatia se schimba total tu poti face un dus la plaja apoi sa dormi pe tarmul marii racorit de briza marii, insa a dormi pe strada iarna este foarte greu, abia imi gasesc un loc unde sa ma adapostesc si frigul ma scoala trebuie sa merg ca sa ma incalzesc. Apoi mai sunt si ceilalti oameni ai strazii ce incearca sa te fure asa mi-au furat telefonul si alte lucruri personale. Cel mai greu este dupa doua noaptea cand temperatura scade si atunci trebuie sa merg mai mult pentru a ma incalzi, atunci astept nerabdator dimineata pentru a ma putea incalzi putin intr-un supermercado, insa cel mai greu imi este noaptea cand ma plimb la nesfarsit pe strazi istovit privind geamurile apartamentelor in care stiu ca dorm oameni iar eu aici in strada istovit incerc sa mai inving o noapte.
- De unde esti?
- Eu sunt spaniol m-am nascut aici in Valencia. Am ramas surprins de raspunsul lui l-am intrebat din nou:
- Nu mai ai rude prieteni la care mai poti apela, pentru a cere ajutor sau de ce nu incerci la azile?
- Numai am pe nimeni, iar la azile ca spaniol nu ma primesc imi spun ca prioritate au emigrantii fara adapost, apoi sunt acele azile specifice pentru cei dependenti de droguri sau pentru unii bolnavi, de asemenea alcoolicii au intaietate pentru noi localnici este mai greu sa fim primiti intr-un azil.
- Atunci sansa ta sa iesi din situatia in care te gasesti nu este decat un loc de munca?
- Da intradevar asa este si de doua ori am fost pe punctul de a iesi, insa inchipuieti gasisem ceva de munca pe langa aeroport la o spalatorie de masini insa nu am avut in ziua aceia bani de metro iar a doua zi cand am ajuns postul era ocupat. Apoi a doua oara un alt loc de munca si la fel l-am pierdut pentru ca mi-au furat telefonul. Daca ai sti cat de greu este sa-ti pastrezi igiena ta personala in viata asta de strada, uneori dimineata dupa o noapte de iarna in care trec printr-o adevarata lupta pentru supravietuire daca cineva imi da cativa euros eu stiu ca acea persoana imi salveaza viata in acea zi si nu exagerez cand spun aceasta pentru ca eu asa infrigurat si infometat pot sa intru intr-o cafeterie si sa-mi cumpar ceva de mancare pot bea un ceai cald si stau cateva ore acolo. Cine nu a trecut prin asa ceva nu stie ce inseamna aceasta viata este diferit daca vezi un film pe aceasta tema sau citesti o carte, sau privesti oamenii strazii ce stau pe la intrarile de metrou nu poti intelege aceasta suferinta si rusine pana ce nu ajungi sa dormi in strada.
Inca odata aveam in fata mea cazul unui om suferind ce avea nevoie de ajutor iar eu stateam in fata lui neputincios. Imi dadea impresia acel om in timp ce imi vorbea ca fusese candva bine asezat in societate cred ca avea scoala si o calificare in ceva mai inalt, insa cazuse de acolo se prabusise. Oare ce ia determinat caderea un esec in dragoste, ceva la locul de munca am observat ca nu dorea sa vorbeasca despre trecutul sau. Acel tanar imi dadea impresia ca suferise o depresie puternica, din care inca nu-si revenise pe deplin mai purta inca acele urme caracteristice persoanelor ce trec prin asa ceva.
Intr-e timp s-a deschis usa centrului de ajutorare si aparu un barbat cu o fata foarte severa ce avea in jur de saizeci de ani, incerca sa impuna o oarecare disciplina, dadea un fel de numere cine era pentru baie, haine, mancare sau la avocat trebuia sa specifice fiecare persoana ce dorea si primea un bilet cu un numar. Dupa ce a impartit biletele a zis ca de moment nu se poate intra trebuie sa mai asteptam. Intre timp venise multa lume femei si barbati majoritatea erau emigranti insa mai venisera si cativa spanioli. Dupa inca patruzeci de minute de asteptare se deschisesera usile, prioritate au avut tiganii romani pentru ca erau primii. Eram curios pentru ca era prima data cand eram intr-un astfel de loc ma interesa tot ceea ce vedeam si auzeam. Interiorul misiunii era mult mai placut decat exteriorul, era curatenie si conditii decente in care oamenii strazii puteau manca sau face o baie. Ne-au invitat pe toti sa luam loc pe niste scaune in fata unor mese pe care niste femei mult mai binevoitoare decat omul de la intrare aduceau tavi mari pe care erau cornuri si diferite produse de patiserie apoi lapte cu cola cao in pahare mari ieseau aburi din acel lapte. Am vazut cum unii mancau cu pofta si beau cantitati mari de lapte, iar altii refuzau sa manance ceva. Acele femei m-au intrebat si pe mine daca nu vreau sa servesc ceva am spus ca nu si au ramas mirate ca nu vreau sa beau macar putin lapte cald.
Dupa ce s-a terminat tot de pe masa nu au mai adus lapte s-au strans mesele si au inceput dupa numere sa intre la dus si la barberit tiganii. Am ramas uimit cum intrau tiganii murdari nebarberiti si ieseau spalati barberiti cu haine curate si plecau apoi afara in noapte intre timp se lasase noaptea. O femeie mai tanara ce era la coada pentru haine a primit un palton lung bun insa ii era putin mare l-a refuzat iar acele femei ce aduceau haine i l-au dat unei batrane spaniole ce era acolo. Acea batrana s-a imbracat imediat cu acel palton ce ii venea foarte bine si de bucurie ca primise acea haina de valoare pentru ea a inceput sa mearga ca modelele pe pasarelele modei printre oamenii ce erau acolo apoi incepu putin sa danseze starnind hohote de ras, radea si personalul de acolo. Privind acea femeie cu fata ei marcata de excesele ce le-a facut in viata, urmele acelea de neconfundat lasate de alcool, acei ochi inca plini de dorinta de a mai trai si sorbi din placerile vietii desi era destul de inaintata in varsta. Aveam impresia ca eram cu adevarat in lumea celor de jos a oamenilor ce probabil erau cei mai degenerati din punct de vedere moral si fizic intr-un cuvant ajunsesem la periferia societatii.
Atunci m-am gandit la Iisus din Nazaret si l-a modul cum ia tratat El pe astfel de oameni in timpul lucrarii sale publice si mi-am dat seama ca Iisus le-a oferit celor din lumea de jos doar mila si iubire rascumparatoare. Citeam intr-o carte ca intr-un anumit sens noi toti traim la periferia universului pentru ca suntem unica planeta afectata de pacat, unicile fiinte din universul lui Dumnezeu ce am fost degenerati de pacat si atunci ma intreb: Oare de ce sa-i privim cu dispret pe cei mai cazuti decat noi? Ma fascineaza Iisus Hristos ce a fost numit prietenul pacatosilor si al vamesilor al celor din lumea de jos de pe timpul Lui, modul cum El s-a raportat la ei stand uneori in societatea lor incercand sa le ofere o lectie ucenicilor Sai ce erau plini de prejudecati si idei preconcepute despre cum trebuie sa fie tratati astfel de oameni urand pacatele lor dar iubindu-i pe ei ca persoane. Iisus nu s-a temut nici de leprosi, demonizati sau mari pacatosi ce dupa criteriile fariseilor nu mai aveau dreptul la indurarea lui Dumnezeu, El le-a oferit tuturor puterea Sa vindecatoare.
Mesajul central al Evangheliei eu l-am inteles in felul urmator: ,,Dumnezeu te iubeste pe tine personal, indiferent de locul tau in societate, de pacatele pe care le-ai savarsit, indiferent cat rau ti-ai facut singur sau cat de mult rau ti-au facut oamenii din copilarie si pana acum Iisus iti poate aduce mangaiere, restaurare. Mesajul central al cerului pentru om este vestea buna a iertarii, a mantuirii prin credinta si har. Mesia a venit acum doua mii de ani asa cum au zis profetii sa mantuiasca tot ce era pierdut, fiecare fiinta omeneasca oricat de decazuta ar fi are valoare in ochii lui Dumnezeu. Daca in aceasta lume ar fi existat doar un singur pacatos Mesia ar fi venit doar pentru el. Dreptatea divina il condamna pe pacatos la moarte vesnica insa iubirea agape il rascumpara oferind viata vesnica.” Noi toti oamenii prin Hristos avem viata vesnica este marea veste buna a Evangheliei. In Biblie ni se vorbeste de asemenea despre fericita noastra speranta vestea celei de adoua venire a lui Hristos pentru a pune capat suferintei umane. Insa astazi mai beneficiem de minunatul Sau har rascumparator din pacatele noastre pentru a trai vesnicia impreuna cu Iisus.
Din acea seara cand am stat la misiune printre oamenii strazii m-am gandit uneori la tot ce am vazut acolo, mi-au placut cativa tineri protestanti ce erau acolo si coordonau activitatea de acolo o faceau cu bucurie si placere. Pe de alta parte m-am gandit la ce s-ar putea face pentru cei din lumea de jos cred ca mult bineinteles cu discernamant insa avem cu totii un mare obstacol ce se numeste egoismul uman, iar acest obstacol uneori il vad in inima mea impingandu-ma sa-mi caut confortul meu personal. Dar dincolo de ceea ce sar putea face aici si acum m-am gandit la timpurile cand lumea celor de jos nu va mai exista. Biblia ne vorbeste despre o serie de evenimente finale ce se vor desfasura inainte de revenirea lui Iisus ( poate ca intr-un alt articol voi incerca sa scriu cate ceva pe aceasta tema ) insa acum vreau sa ma refer la viata de pe noul pamant dupa mileniu cand cetatea lui Dumnezeu se va cobora pe pamant apoi se va desfasura tot ceea ce scrie in Apocalipsa capitolul (20) iar dupa judecata executiva descrisa acolo Iisus va recrea un cer nou si un pamant nou. Am inteles din Biblie si din unele comentarii inspirate ca viata pe noul pamant a celor mantuiti se va desfasura in cadrul familial adica va exista familie si de asemenea bucurie autentica naturala. Fiecare familie va avea o locuinta in Noul Ierusalim si o casa la tara in natura, viata se va desfasura intre inchinarea din fiecare sabat inaintea tronului Dumnezeirii si viata in natura, muncind in aer liber, fara durere si moarte explorand la nesfarsit tainele iubirii divine. Modul cum Dumnezeu a creat universul, viata, corpul uman si mai ales creierul nostru ce este atat de complex. Apoi societatea ingerilor si a celorlalti locuitori ai planetelor necazute in pacat, de asemenea strabatand prin spatiu universul admirand si incepand sa cunoastem tot ceea ce in viata aceasta oamenii de stiinta nu au reusit sa patrunda.
Insa mie cel mai mult mi-ar place sa vad pamantul recreat asa cum a iesit la inceput din mainele Creatorului apoi conversatiile cu oamenii mantuiti din toate veacurile. Acolo il vom intalni pe Fiul lui Dumnezeu si Fiul omului ce va purta pentru toata eternitatea natura Sa umana si cicatricele de la Calvar il vom putea admira pe noul pamant privindu-L printre cei mantuiti cum se va bucura de rodul muncii sale. Acolo va fi un adevarat deliciu sa te joci cu lei, tigri si alte animale. Cuvintele imi sunt prea sarace, cunostintele prea limitate pentru a putea descrie toata splendoarea vietii vesnice. De altfel si Biblia doar ne deschide niste orizonturi sublime atunci cand ne vorbeste despre noul pamant, insa scriu cu toata convingerea ca lumea celor de jos se va contopi in lumea celor mantuiti.
Fiindca Fiul omului a venit sa mantuiasca ce era pierdut. Caci iata, Eu fac ceruri noi si un pamant nou; asa ca nimeni nu-si va mai aduce aminte de lucrurile trecute, si nimanui nu-i vor mai veni in minte. Ci va veti bucura si va veti veseli, pe vecie pentru cele ce voi face. Caci voi preface Ierusalimul in veselie, si pe poporul lui in bucurie. ( Matei 18-11; Isaia 65-17,18 )
