Dumnezeu ne cheama pe nume

MARTURIA MEA,

                                             Dumnezeu ne cheama pe nume

Ma numesc Teodorescu Patricia,nascuta in 31.03.1989 ( 22 de ani ).Provin din familie de ortodocsi,dar m-am botezat la biserica Penticostala din Cluj-Napoca,Betel din cartierul Zorilor de pe strada Curcubeului.

      In cateva randuri am sa va descriu pe scurt marturia vietii mele si cum Domnul a lucrat in viata mea .S-a nascut un baietel, peste un an, a venit si cel de-al doilea; fericire mare pana cand mama acestora rapusa de dureri a mers la spital, avusese 3 luni de la ultima nastere si aflase ca iar e insarcinata. Era hotarata sa faca avort. Insa planul lui Dumnezeu  a fost altul si voia Lui s-a implinit. S-a nascut o fetita pe nume Patricia. Datorita lui Dumnezeu, stau azi si va scriu marturia mea. La 1 an si 7 luni am inghitit un par de caine, ajunsa in coma la spital sansele erau minime. Doua  fetite sufereau de acelasi chist hidatic pe coledoc ca mine, insa pentru aceste fetite viata s-a oprit acolo. Operatia a reusit, insa dupa doar 3 zile am paralizat si am luat hepatita B.

    Incercarea aceasta de foc i-a intarit pe unchiul meu Radu Muresan si pe matusa mea Cleopatra Muresan intorsi la Domnul de curand. Cereau minuni si iata ca intr-o zi cand unchiul meu se ruga: DOAMNE DACA AI INVIAT LA 3 ZILE DE LA RASTIGNIREA PE CRUCE,ATUNCI VREAU CA EA SA SE VINDECE  IN 3 ZILE SI SĂ UMBLE!!!  Minunea a facut ca dupa  3 zile m-am vindecat de hepatita si am inceput sa umblu. Totul este cu putinta celui ce crede , asa a spus Isus.

  Isus a rãspuns: ,,Tu zici: ,Dacã poti!`... Toate lucrurile sînt cu putintã celui ce crede!``

Îndatã tatãl copilului a strigat cu lacrãmi: ,,Cred, Doamne! Ajutã necredintei mele ! (Marcu 9:23,24)

Provin din familie de ortodocsi, am aflat de Dumnezeu abia la scoala, la orele de religie. La varsta de 13 ani am inceput sa umblu la o biserica de Crestini liberi , imi placea tare tot ce era si tot ce faceam acolo.  Am inceput sa am o prietenie cu Domnul si sa ma apropii de Dumnezeu. Parintii mei imi interziceau mereu sa merg la biserica insa eu mereu  gaseam o cale sa ma strecor din casa,si fugeam la biserica. La 16 ani am inceput sa cunosc lumea si-mi facusem un prieten din lume care a devenit iubitul meu.Poftele firii pamantesti m-au indepartat atat de tare incat am renuntat sa mai alerg la Domnul ca altadata imi placea prea tare tot ce traiam,parca nu ma puteam lipsi de unele lucruri .Cu timpul, aceste actiuni ale mele m-au macinat si m-au stors de puteri,pana am ajuns  sa imi fie scarba de viata si de tot ce faceam.  Pana anul trecut rataceam prin lume, incercam sa caut raspunsuri la oameni si la intamplarile din viata mea. Insa toate imi lasau un gust amar, pentru ca am suferit. Am cunoscut o fata penticostala  Alexandra Fodorean din Cluj, care insista mereu sa merg cu ea la biserica. Slava Lui, ca intr-o zi a pus in mine dorinta de a merge la biserica. Ajunsa acolo, eu nu stiam sa zic decat rugaciunea: "TATAL NOSTRU". Domnul mi-a dat  prieteni adevarati ,familia Fodorean , care m-au ajutat sa ma apropii de El si m-au incurajat sa merg pe calea asta.Un mare ajutor a venit si din partea fratelui Samuel Fodorean care slujeste in España, biserica penticostala din Museros-Valencia pastorita de fratele Daniel Floruta.  S-a rugat pentru mine si Domnul mi-a vorbit si inca imi vorbeste treptat prin el  pana cand eu am inteles.

Cum înveseleste untdelemnul si tãmîia inima, asa de dulci sînt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten.(Proverbe 27:9)

Domnul m-a atins prin cantari si prin predica, simteam ca sunt exact pentru mine, credeam ca cineva s-a inteles in asa fel  incat sa atinga inima mea. In drum spre casa, nu ma puteam abtine din plans, am inceput sa ne rugam cand Domnul mi-a aratat in minte un verset si am refuzat sa cred ca e de la El, am refuzat sa cred ca e pentru mine. Credeam ca innebunesc dar imaginea insista iar vocea era tot mai puternica si autoritara.      Atunci mi-a vorbit Domnul si tin sa mentionez ca atunci a fost prima oara cand am ascultat si am luat seama la ce spunea versetul   "...si marturisindu-si pacatele,erau botezati de El in Iordan  .... Matei 3:6”  A fost inceputul cu care avea Domnul sa ma faca sa inteleg. La scurt timp am mai primit un verset care spunea:

Necaz si strîmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face rãul: întîi peste Iudeu, apoi peste Grec.(Roamni 2:9) apoi inca unul dupa cateva zile care spunea :

 Astfel, în nerãbdarea mea, am trimes sã-mi aducã stiri despre credinta voastrã, de teamã ca nu cumva sã vã fi ispitit Ispititorul, si osteneala noastrã sã fi fost degeaba (1 Tesaloniceni 3:5).

    Eram tot mai inflacarata pentru Domnul tot mai bucuroasa de ce se intamplase in viata mea, mereu amintirile ma trageau in spate si trairile nu-mi dadeau pace, facem un pas catre Domnul apoi trei inapoi de unde am fost candva...pana mi-am dat seama ca daca vreau sa-l urmez pe Domnul si daca vreau sa primesc tot ce are El mai bun pentru mine, si daca vreau ca voia Lui sa se implineasca in viata mea, atunci trebuie sa las  tot...tot . A fost greu la inceput insa am lasat tot am “calcat” peste voia parintilor, peste familie, am renuntat si la iubitul meu, am calcat peste orice ma lega de lume si am ales sa merg cu Domnul pentru ca El a promis: cine va cauta Imparatia Cerurilor mai intai de toate,va primi si restul pe deasupra!!!

  Cãutati mai întîi Împãrãtia lui Dumnezeu si neprihãnirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. (Matei 6:33)

A trecut un an si ii multumesc Domnului ca a pus in mine dorinta de-a face legamantul in apa botezului la data de 10.04.2011.

"Iata,ochiul Domnului privesc peste cei ce se tem de El, peste cei ce nadajduiesc in bunatatea Lui ca sa le scape sufletul de la moarte si sa-i tina cu viata in mijlocul foametei"(Psalmul 33:18,19).

   Suntem minunati si binecuvantati prin simplu fapt ca existam, indiferent de greutati si circumstante, Domnul a fost cu mine, este si va fii cata vreme raman si eu in El !!! Ii multumesc Domnului pentru incercari si binecuvantari pentru zile rele si zile bune...fara de acestea n-as  fii cunoscut nevoia de El, datorita Lui stau azi aici ,o marturie vie a dragostei lui Dumnezeu  si va impartasesc gandul Lui cu privire la mine. IL voi urma toata viata mea pe Dumnezeu, pana in ultima zi a vietii mele.  In prezent ma gasesc aici, parintii mei nu il cunosc pe Domnul dar cred ca intr-o zi Domnul va asculta ragaciunile mele si le vor deschide ochii  sa-L cunoasca. Ii  multumesc Domnului pentru purtarea Lui de grija in viata mea. El mi-a croit umblarea si il simtesc la orice pas alaturi.

     Fie ca aceasta marturisire sa motiveze si alti tineri  in umblarea cu Dumnezeu. Calea lui Dumnezeu e croita din renuntare la cararile lumii si din umblarea zilnica cu Dumnezeu.

      Asi dori sa te atinga aceste gand bun si sa te ajute sa meditezi mai mult la viata ta. Dumnezeu poate sa faca  mult mai mult de cat poti sa iti imaginezi tu, lasa-L sa lucreze in viata ta.

Adevarata bucurie nu este atunci cind ai primit ceva in lumea asta dupa care ai tinjit mult, ci este atunci cind ai primit dragostea lui Dumnnezeu in inima ta si sti ca-I aparti.

                                     Dumnezeu nu ii alege pe cei desavarsiti,

                                            ci ii desavarseste pe cei alesi...