Cine eram ieri, cine sunt astazi?

Cine eram ieri, cine sunt astazi? Odata in timpul meu de partasie cu Dumnezeu am fost intrebata: -Cine ai fost ieri si cine esti astazi? -~&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&~. Am tacut pentru ca nu stiam ce sa raspund, nu stiam la ce se refera intrebarea, inauntrul meu era liniste, era o stare buna as putea spune, nu eram trista, nici ingandurata, nu simteam ca Domnul ar avea vre-o mustrare pentru mine, aveam o stare obisnuita; nici bucuroasa dar nici trista, nici prea sus dar nici prea jos. Dar nu stiam ce sa raspund la aceasta intrebare ce staruia in mintea mea. La un momentdat in mintea mea se face legatura intre intrebare si pilda Domnului Isus cu oaia ratacita. Dupa un timp de gandire, de meditatie am raspuns: -Ieri eram oaia ratacita, asta mi-e foarte clar, dar azi... . . , azi cine sunt? ~&,"&~. oare cine sunt? -Gandeste-te si raspunde-Mi: Cine crezi tu ca esti azi? M-a intrebat din nou Domnul. Am stat si m-am gandit, mi-a trecut prin minte multe intamplari din cei aproximativ douzeci de ani de cand sunt cu Domnul. Douazeci de ani de cautari, de intrebari si raspunsuri, douzeci de ani nu-i putin timp din viata unui om, douzeci de ani trebuie sa insemne ceva, toate raspunsurile, toate experientele trebuie sa ma ajute sa-mi dau in primul rand mie insumi un raspuns pentru ca Domnul il stia, nu El avea nevoie de raspunsui meu, eu aveam nevoie de acest raspuns. Dupa tot ce am invatat, dupa tot ce am acumulat, dupa tot ce sunt constienta ca a investit Dumnezeu in mine nu mai pot spune ca inca sunt oaia ratacita, sunt una din cele nouazeci si noua de oi, mi-e foarte clar, asta sunt si am raspuns: -Astazi sunt una din cele nouazeci si noua de oi care se afla intr-o turma, intr-un staul si care are un Pastor. Sunt oaia care aude si cunoaste glasul Pastoruluisi merge dupa El, sau cel putin asa ar trebui sa fie. Am inceput sa cuget, sa meditez la aceasta pilda a Domnului Isus. Pentru ca sunt om si exemplu era omenesc, de pe pamant imi era destul de familiar, in copilarie am fost la pascut si am avut grija de cele cateva oi din gospodarie, nu era ceva nou sau strain pentru mine. Stiam intr-o oarecare masura cata munca si cata grija necesita cresterea oilor, stiam si ceva din comportamentul lor, cunosteam si beneficile optinute din cresterea lor. Avand aceste cunostinte, dupa o analiza omeneasca am indraznit sa-l infrunt pe Isus si am zis: -Doamne Isuse cea ce ai spus Tu nu prea se potriveste cu realitatea pamanteasca, omeneasca pentru ca eu nu cred ca exsista vre-un om pe fata pamantului care sa aiba o suta de oi, sa piarda una si sa le lase pe cele nouazeci si noua pe munte el plecand s-o caute pe cea ce s-a pierdut. Ma pun eu insumi in situatie si vorbesc despre mine. Daca as avea o suta de oi si as pierde una as sta si m-as gandi, mi-as face socotelile si as vedea ce posibilitati, variante exsista: 1. S-ar putea sa gasesc oaia ratacita, s-o aduc inapoi in turma si sa am din nou o suta de oi. 2. S-ar putea sa nu gasesc oaia ratacita, sa caut degeaba si sa raman cu cele nouzeci si noua. 3. S-ar putea sa nu gasesc oaia pierduta, sa ma intorc la cele lasate pe munte si sa nu le mai gasesc nici pe acestea. In timp ce eram plecat sa le fi mancat lupii sau sa le fi luat cineva. In aceasta situatie eu raman fara nimic. -4. S-ar putea sa gasesc oaia ratacita si sa nu le mai gasesc pe cele nouazeci si noua. In aceasta situatie as ramane cu o oaie care la anul ar avea un miel sau poate doi si, ~&,"&~. . atat. -5. Daca as lasa oaia ratacita, sa rataceasca iar eu as avea grija de cele nouazeci si noua, la anul a le-as avea pe toate plus o suta si ceva de miei in situatia in care ar avea fiecare cate un miel iar altele cate doi. Aceasta mi-se pare cea mai buna alegere, paguba mea ar fi doar de o oaie, asa ca as lasa oaia ratacita sa rataceasca mai departe iar eu mi-as vedea de cele nouazeci si noua. -Te-am lasat sa vorbesti, ti-am permis acest lucru pentru ca sa poti vedea si aprecia distanta de la cer la pamant, sa poti vedea diferenta dintre gandurile, planurile, socotelile Mele si gandurile, planurile, socotelile tale. Daca tu ai cunoaste gandurile si planurile Mele ai putea vedea diferenta dintre oaia ratacita si cele nouazeci si noua de oi. Am sa-ti spun EU care este diferenta: pentru cele nouzeci si noua de oi printre care zici ca este si tu am facut tot ce se putea face dar pentru cea ratacita inca nu am facut tot, inca mai e ceva de facut iar Eu trebuie sa fac cea ce nu e facut. Cand tu erai oaia ratacita daca gandeam si faceam ca tine era bine? -Nu, Doamne, nu era bine. -Deci pe tine nu era bine daca te lasam sa ratacesti si nu te cautam dar pe alti care ratacesc ca si tine odinioara sa-i las, sa nu-i caut. -~&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&~. . Am tacut, ce puteam sa raspund am plecat capul si am tacut: minute, ore, zile, nu mai stiu cat, dar stiu ca Dumnezeu in mila si bunatatea Lui mi-a vorbit iarasi. Intr-un timp scurt prin mintea mea a trecut toata viata mea de ratacire, cu urcusuri si coborasuri, cu caderi si ridicari, cu intrebari si raspunsuri, cu suferinte si dureri, cu bucuri si izbanzi. Aveam in minte o imagine a cea ce stiam ieri si a cea ce stiu astazi, a cea ce nu cunosteam ieri si cunosc astazi, a cea ce eram ieri si a cea ce sunt astazi. Undeva in adancul meu o voce calda, blanda ca o adiere de vant imi spunea: -Oile Mele rataceau pe pamant Eu am venit la ele, ele nu Ma cunosteau asa cum nici tu nu m-ai cunoscut. Am venit, am suferit si mi-am dat viata pentru ele, pentru toate, cand lucrarea Mea de jetfa pe pamant s-a incheiat am plecat, am plecat dar nu le-am lasat singure. M-am dus la Tatal Meu si Tatal vostru care v-a trimis Duhul Sfant si Cuvantul scris. Tu si cele nouazeci si opt de oi aveti tot, stiti tot ce e necesar pentru a va purta de grija fiecare ei insasi, una alteia si pentru a pazi staulul, turma: -Duhul Sfant este cu voi pentru a va invata toate lucrurile. -aveti porunca sa va iubiti una pe alta asa cum v-am iubit Eu. -v-am dat dragostea si pacea Mea. -v-am dat putere sa calcati peste serpi si peste scorpi, sa va impotriviti celui rau si el sa plece de la voi, sa vedeti si sa cunoasteti lupii, sa-i punet pe fuga, sa fuga ei de voi nu voi de ei. -v-am dat armura, armura sfanta cu care sa va imbracati sa fiti protejate in lupta. -daca vi-se pare ca ceva nu stiti, nu cunoasteti, credeti ca nu aveti, v-am spus unde si cum sa cautati, unde si cum sa bateti, de la cine si in Numele cui sa cereti. -ce e al Meu e si al vostru, ce e al vostru e si al Meu: bucuria si durerea Mea e si a voastra, durerea si bucuria voastra e si a Mea. In acel moment mintea mea a fost inundata cu invataturile Domnului Isus, cu tot ce stiam din Cuvant iar acea voce blanda continua sa-mi vorbeasca: -Vezi tu pentru cele nouzeci si noua de oi am facut tot ce trebuia facut, am investit tot ce trebuia investit in ele, am dat tot ce se putea da pentru ele dar pentru cele ce inca ratacesc, mai e ceva de facut si trebuie sa fac. V-am lasat pe munte si am plecat pentru ca daca e ceva ce ti-se pare ca nu e facut, acea nu tine de Mine, acea tine de voi, acea nu e partea Mea, acea e pertea voastra, aveti tot ce va trebuie ca sa va faceti partea iar daca vreo una vede lupul si merge cu el o face de buna voie si in deplina cunostinta de cauza, este alegerea ei, Eu nu pot sa ma opun, nici sa mai fac ceva, este libera sa aleaga. Pentru ca ai fost si tu candva oaie ratacita sti bine ca pentru ea nu am facut tot, ca inca mai e ceva de facut si daca inca rataceste inseamna ca nu e in turma, inseamna ca nu are un pastor, sau nu l-a cunoscut inca, nu s-a intalnit cu el, nu stie sa-l caute, dar Pastorul stie unde, cand si cum sa o gaseasca. Dumnezeu m-a lasat cateva zile sa meditez, sa cercetez totul, in acest timp am avut un moment de sclipire, de bucurie, de entuziazm cand am crezut ca am inteles de ce Isus vorbea in pilde, de ce cei carora le vorbea nu-L intelegeau, de ce ucenicilor le explica pildele. M-am gandit atunci ca am gasit secretul, am gasit cheia pentru a intelege pildele Domnului Isus si mi-am propus sa recitesc toate pildele si sa folosesc aceasta cheie. Dar spre surprinderea mea lucrurile nu au decurs asa cum am crezut eu, am citit cateva pilde dar nu s-a intamplat nimic, nu era nimic deosebit fata de alta data. Entuziasmul, bucuria si zelul meu au acoperit acea voce blanda, launtrica din adancul fiintei mele care ma indemna sa citesc intamplarea lui Nicodim cand s-a intalnit cu Isus. Obisnuiesc sa postesc o zi pe saptamana, am intrat in ziua mea de post, zi in care vin la Dumnezeu cu cereri, cu intrebari, citesc din Cuvant si am partasie cu Domnul in limita timpului disponibil, acum eram derutata, nu stiam ce sa fac, ce sa citesc, ce sa-i cer lui Dumnezeu, ce intrebare sa-i pun, dar mi-a venit in minte iar Nicodim, atunci mi-am zis o sa citesc din biblie Isus si Nicodim. Mi-a atras atentia ce se spune despre Nicodim; ca era un fruntas al iudeilor, un invatator a lui Israel, deci Nicodim nu era un om oarecare, nu era un iudeu obisnuit, era cineva in Israel mi-am zis in sinea mea si totusi cand Isus ii vorbeste despre nasterea din nou el intreaba: “Cum se poate naste un om batran? Poate el sa intre a doua oara in pantecele mamei sale sa se nasca?” Am inteles atunci ca in fata Lui Isus eu un om oarecare, un om simplu sunt egal cu acel fruntas al iudeilor, cu acel invatator a lui Israel. Cea ce n-am inteles eu, n-a inteles nici el, si eu si el am gandit omeneste, am vorbit omeneste, de cea ce am eu nevoie avea nevoie si Nicodim, amandoi avem nevoie de nasterea din nou, de inoirea minti, amandoi avem nevoie sa facem loc in inima si mintea noastra planurilor si gandurilor lui Dumnezeu, sa renuntam la gandirea pamanteasca si s-o primim pe cea duholniceasca. Sa intelegem ca cea ce este cu neputinta la om este cu putinta la Dumnezeu, sa intelegem ca intelepciunea omeneasca este o nebunie in fata Lui Dumnezeu. Stau si ma uit la mine: Ce nebunie! Eu: -Ce vorbesti Isus? Asta-i curata nebunie, cum sa las eu nouzeci si noua de oi sa caut una care s-a ratacit? Cum sa risc si sa pierd totul! Stau si ma uit la Nicodim: Ce nebunie! Nicodim: - Ce vorbesti Isus? Cum sa intru eu om batran a doua oara in pantecele mamei si sa ma nasc? Asta-i curata nebunie! Stau si ma uit la Isus: Ce adevar! Isus: - Adevarat, adevatat va spun ca daca un om nu este nascut din nou nu poate vedea imparatia Lui Dumnezeu. Cornelia Todea