Riscul tăcerii

Mai există un risc pentru America pe care doresc să-l menționez aici - RISCUL PE CARE L-AM CREAT SUFOCÂND ȘI ÎNTRERUPÂND ORICE DISCUȚIE DESPRE CREDINȚĂ ÎN PIAȚA PUBLICĂ. Este ca și cum am fi hotărât că exprimarea sau discutarea credinței nu fac parte din libertatea de expresie. Ceea ce este chiar mai ciudat este modul în care această practică a fost legată de conceptul separării bisericii de stat, cu toate că acest concept nu are nimic de a face cu faptul că oamenii își trăiesc credința sau discută public despre ea.

De fapt, dacă privim înapoi la scrierile publice și private ale multora dintre părinții noștri, vom descoperi că sunt înțesate de gândire religioasă, valori biblice și principii spirituale. Adesea, tocmai pe aceste gândiri, valori și principii a fost construită națiunea noastră. Și totuși, promotorii corectitudinii politice vor să ne facă să credem în istoria revizuită de ei. America a fost fondată pentru a le oferi cetățenilor ei eliberare DE religie în loc de libertate A religiei. Ce bătaie de joc faptul că le-am îngăduit să târască prin noroi și să distorsioneze această diferență!

Nu am nici o îndoială că bărbații care au pus bazele acestei țări s-ar întoarce în mormânt dacă ar ști că exprimarea publică a credinței ÎNTÂMPINĂ O ASEMENEA OPOZIȚIE AZI! Probabil ar spune:

- Vai, dar tocmai de această restricționare a gândirii și a exprimării încercam noi să scăpăm!

Dacă vă îndoiți de teoria mea imaginară, gândiți-vă la cuvintele lui Thomas Jefferson, gravate pe pereții din piatră ai monumentului său capital:

Dumnezeul Atotputernic a creat mintea ca să fie liberă. Orice încercare de a o influența prin pedepse temporale sau de a o împovăra... reprezintă o îndepărtare de la planul Autorului Sfânt al religiei noastre... Niciun om nu ar trebui obligat să frecventeze sau să susțină vreo formă de închinare sau lucrare religioasă, sub pedeapsa că va trebui să dea seama de opiniile și convingerile sale religioase, ci toți oamenii trebuie să fie liberi să-și trăiască și să-și afirme cu dovezi credința în materie de religie...

Dumnezeu, Care ne-a dat viața, ne-a dat libertate. Poate trăi în siguranță o națiune care a îndepărtat convingerea că această libertate este un dar de la Dumnezeu? Într-adevăr, tremur pentru țara mea când spun că Dumnezeu este drept și că dreptatea Lui nu doarme pentru totdeauna.

Nu vi se pare că Jefferson înțelegea distincția între eliberarea de religie și libertatea religioasă?

Le-am spus în repetate rânduri ascultătorilor mei că această atitudine de incorectitudine politică prin care se susține că orice discuție publică despre Dumnezeu nu este doar nepotrivită, ci chiar violează principiile pe care a fost construită națiunea noastră este absurdă. Declarația de independență a țării noastre vorbește despre drepturile inalienabile cu care ne-a înzestrat Creatorul nostru. Jurământul de credință față de steagul nostru spune că suntem o națiune sub conducerea lui Dumnezeu. Multe din tribunalele noastre au scris pe pereți: ÎN DUMNEZEU CREDEM! Fiecare monedă din buzunarele noastre, fiecare bancnotă din portofel are scise pe ea cuvintele ÎN DUMNEZEU CREDEM.

Dacă Dumnezeu este recunoscut în Constituția noastră, onorat în jurământul nostru și dacă I se aduce un tribut în tribunalele noastre sau pe valorile noastre monetare, dar nu putem vorbi despre El în public, ce spune aceasta despre starea în care se găsește țara noastră?

În medicină am pune diagnosticul de schizofrenie! Nu este aceasta destinația spre care se îndreaptă națiunea noastră astăzi? ...