Raport misiune Amazon 2009 – TPM Medias

Am fost cu adevarat binecuvantati ca am putut merge in aceasta misiune. Pentru noi aceasta misiune ne-a aratat ca orice este posibil pentru Dumnezeu. De la inceput de cand am avut pe inima aceasta dorinta de a merge in Brazilia, am zis Doamne doar tu poti sa faci acest lucru sa se intample. Au fost momente cand am fost descurajati din cauza finantelor, dar chiar daca pare imposibil ca sa avem acea suma enorma de bani, am perseverat si am pasit prin credinta, chiar daca asta insemna sa mergem fara bilete la aeroport si sa credem ca totul se va aranja. Intr-o anumita masura am experimentat si asta cand am ajuns in Sao Paulo si de acolo trebuia sa mai luam alte doua zboruri pentru care nu aveam inca biletele cumparate dar Dumnezeu a lucrat in asa fel incat totul sa se puna in ordine.

Cinci tineri am plecat spre Amazon Brazilia, un drum foarte lung, am schimbat patru zboruri ca sa ajungem acolo, dar chiar si in calatorie am vazut favoarea lui Dumnezeu, am avut cele mai bune locuri din avion si am fost cu adevarat bucurosi sa gasim pe cineva ca ne asteapta in Porto Velho.

Brazilia este o tara foarte frumoasa, mai ales oamenii sunt asa de prietenosi, foarte usor pentru romani sa ne adaptam culturii de acolo. De cand am ajuns acolo ne-am simtit ca si acasa chiar daca erau lucruri cu care noi nu eram obisnuiti, cum ar fi sa mancam fasole si orez de doua ori pe zi in fiecare zi, si caldura care de foarte multe ori ne dobora datorita aerului umed de acolo. Interesant este faptul ca era Iarna pentru ei, si noi am fost bucurosi ca am mers Iarna, altfel nu stiu cum am fi rezistat.

Prima saptamana jumatate am stat undeva in afara orasului Porto Velho, langa Amazon, inconjurati de vegetatia amazoniana. Organizatia Tineri Pentru Misiune din Brazilia au acolo o comunitate foarte mare, ca si un satuc, cu clinica, laborator pentru testarea malariei, si scoli. Ei lucreaza cu triburile de indigeni din zona pe care ii invata sa scrie si sa citeasca, le ofera ajutor medical, si ii invata cum sa duca mai departe evanghelia. Inca din prima zi cand ni s-a facut turul bazei si am mers la Amazon delfinii ne-au urat un bun venit, dansau pentru noi, a fost asa de frumos sa vedem creatia lui Dumnezeu.

Acolo am ajutat comunitatea din jurul bazei mai mult din punct de vedere practic. Am ajutat pastorul unei biserici micute dintr-o comunitate de pe rau sa construiasca un cort unde s-a pregatit mancare si alte obiecte de vanzare pentru a sustine financiar pe cei trei misionari din biserica lui care erau trimisi in Asia. Am ramas uimiti sa vedem cum satenii isi sustin misionarii financiar chiar daca ei nu o duc foarte bine financiar. Tot acolo Dumnezeu ne-a confirmat ca suntem in voia Lui in aceasta misiune. In biserica printre alte cinci steaguri era pus si steagul Romaniei. Ne-a spus ca nu au mai fost deloc Romani in acea zona, ca noi suntem primii romani.

Deasemenea am slujit practic o alta lucrare din cadrul TPM, Casa do Pai (Casa Tatalui). Am stat undeva la ferma unde i-am ajutat sa curete gradina si casa pentru copii care vor sta acolo. Dorinta lor este sa construiasca acolo mai multe cladiri pentru copii orfani. Dupamesele mergeam si aveam activitati cu copii din zona, care au parinti, dar care fie provin din familii destramate sau foarte nevoiase. Erau in jur de 70-100 de copii care vin regulat de trei ori pe saptamana unde pot invata lectii biblie, cantece si diferite activitati practice cum ar fi sa cante la un instrument, sau sa se joace un joc sportiv sau sa faca ceva artistic. Ne-a placut foarte mult sa petrecem timp cu acesti copii si foarte usor ne-am atasat de ei.

Duminica am slujit intr-o biserica din Porto Velho de aproximativ 200 de membri, unde o persoana din echipa a vorbit din Cuvantul lui Dumnezeu. Am fost incurajati sa vedem reactia bisericii la mesajul primit, au fost foarte receptivi si gata sa primeasca ceea ce Dumnezeu a avut pentru ei.

In urmatoarele zile ne-am pregatit pentru aventura pe care o aveam de facut pe fluviul Amazon pentru 10 ore cu o barca mai mare pentru a ajunge in asa zisa Jungla Amazoniana, intr-o comunitate de vreo 100 de persoane unde locuiau o familie de misionari. Ne-am cumparat hamace, plase pentru tantari, si lucrurile necesare pentru urmatoarele 10 zile care urmam sa le petrecem acolo in Jungla.

Am ajuns dimineata in jurul orei patru, era bezna afara, nu vedeam nimic si trebuia sa trecem un alt mic laculet cu o canoe care avea ceva gauri si cu care nu stiam daca vom ajunge uscati sau uzi pe mal. A fost cu adevarat o experienta, chiar nu stiam ce ne va astepta acolo, dar am fost primiti plin de dragoste in comunitate de catre misionarii de acolo si localnici. Am ramas profund impresionata de dedicarea si modul in care isi investesc vietiile lor pentru a atinge acea comunitate. Este o comunitate care nu este recunoscuta de guvern de aceea nu au nici electricitate, si nici un ajutor din partea guvernului. Tineri pentru Misiune au facut acolo o biserica, si o mica clinica unde vin si alti indigeni din zona pentru a fi testati de malarie. In timpul saptamanii biserica se foloseste pentru ca copii din sat sa poata invata sa scrie si sa citeasca.

In Amazon sunt peste 6 milioane de comunitati de care se stie si care sunt recunoscute de catre guvern, sunt multe alte triburi care inca nu au fost gasite si in care nu guvernul nu se implica.

Fiecare din echipa am avut ocazia sa vorbim oamenilor din comunitatea de acolo si sa ii incurajam prin experientele si marturiile noastre.

In timpul ploios, noi am ajuns acuma pe la sfarsitul acestei perioade, apa acopera casele localnicilor, de acea ei isi construiesc casele pe stalpi de doi metri. Am slujit acolo in comunitate construind o toaleta pentru clinica. In tot satul acesta era doar o toaleta. Baietii au carat scandurile de la o distanta destul de mare (40 de minute de mers pe jos si o jumatate de ora cu barca).

Foarte repede ne-am integrat in acea comunitate si am putut sa ne simtim acasa. Am fost foarte impresionati sa vedem ce frumos a creat Dumnezeu Amazonul, rasaritul si apusul, vegetatia, toate reflecatau o parte din Dumnezeu.

Am avut si ceva provocari, ne-am luptat la greu cu tantarii carora se pare ca le placeau de noi, si ne tot muscau, dar credem ca Dumnezeu ne-a protejat de malarie, si chiar daca inca timp de 3 ani ne putem imbolnavi de malarie credem ca suntem sub protectia lui Dumnezeu.

Va multumim mult ca ati fost alaturi de noi si ne-ati sustinut in aceasta lucrare in rugaciune si financiar, fara acest lucru nu s-ar fi putut realiza aceasta misiune. Dorinta noastra este ca acesta sa fie doar inceputul si alte echipe din Romania sa slujeasca in Amazon.

Fiti binecuvantati,
Daniela si echipa