Ce este munca? Cum ne marchează identitatea? Nu e așa că atunci când întâlnim o persoană nouă, una dintre primele întrebări este: „Cu ce te ocupi?” sau „Ce lucrezi?” Munca este modul prin care ne câștigăm existența. Banii sunt produsul finit al muncii, dar vom aborda subiectul banilor într-un număr viitor.
Biblia ne revelează faptul că Dumnezeu ne-a creat ca să ne bucurăm de părtăşia cu El, de relaţiile cu ceilalţi oameni dar și de munca mâinilor noastre. Este foarte important să înțelegem că munca nu este un rău necesar sau să cădem în extrema de a trăi doar pentru a lucra și a acumula tot mai mulți bani.
Omul a muncit înainte de căderea în păcat și va munci și în eternitate. Vedem din pilda talanților că robii care au pus talanții în negoț și au adus profit au fost puși să guverneze peste cetăți. De aici înțeleg că au primit și mai multă responsabilitate (muncă). Pământul a fost blestemat din cauza păcatului de aceea munca este dificilă, dar munca nu este un blestem. Chiar dacă munca este însoțită de sudoare și suferință este o datorie, o virtute și o onoare pentru creștin.
Atitudinea inimi noastre cu privire la muncă trebuie să se alinieze cu voia perfectă a lui Dumnezeu pentru noi, care ne este revelată în Scriptură.
Când vorbesc de muncă, includ aici munca mamelor și a taților care stau acasă și îngrijesc de copii, ajută copiii cu temele, fac curățenie, mâncare, cumpărături… Aș spune că munca aceasta este una dintre cele mai grele și importante munci în societatea noastră. Educația copiilor (cei 7 ani de acasă) este de o importanță vitală pentru buna creștere a unui copil. Copiii vor învăța cum să se raporteze la muncă în primul rând uitându-se la exemplul părinților dar și prin a învăța să fie harnici de mici. Copiilor le dăm responsabilitatea să fie harnici si curați de mici. Învățăm copiii de mici să-și pună jucăriile la loc, să-si spele farfuria, să fie curați. Aceasta însă cere multă muncă din partea părinților.
De asemenea, a căuta să împlinești nevoile celui cu care te-ai căsătorit ia o parte bună a timpului tău. Relațiile cer timp, energie, planificare, sacrificiu de sine; eu numesc și efortul depus pentru ca relațiile de familie să fie cât mai frumoase, tot muncă. Dar pentru scopul acestui articol mă voi referi în cea mai mare parte la munca renumerată.
Pe prima pagină a Bibliei citim că Dumnezeu a lucrat șase zile după care a șaptea zi s-a odihnit. Deci fiind creați după chipul și asemănarea Lui, noi am fost creați să lucrăm dar și să ne odihnim. Dumnezeu a poruncit omului să lucreze de la începutul existenței. Întâi omul a primit porunca să lucreze grădina. “Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.” (Genesa 2:15). Deci munca este un principiu fundamental al vieții omenești. In Proverbe, Solomon vorbește despre muncă ca fiind o comoară de preţ și asociază munca cu o multime de virtuți. Omul harnic este un om prevăzător, înțelept, chibzuit, cu experiență de viață și care are un nume bun. Cuvintele harnic și înțelept apar a fi sinonime în cartea Proverbelor. Deasemenea cuvintele leneș și nebun par a fi sinonime. “ Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, şi înţelepţeşte-te! “ (Proverbe 6:6).
Isus spune în Ioan 5:18 “Tatăl Meu lucrează până acum; și Eu, de asemenea, lucrez.” Isus Hristos, Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu, venit pe acest pământ ca să ne aducă mântuirea, dar El a petrecut majoritatea vieții pe acest pământ, aproximativ 18 ani lucrând ca tâmplar. Domnul Isus s-a plecat și a spălat picioarele ucenicilor, o muncă care era destinată doar robilor. Fiind urmași ai lui Hristos și noi trebuie să lucrăm ca El.
Având natura lui Hristos în noi, înțelegem că Îl onorăm pe Dumnezeu atunci când muncim. Deasemenea munca ne va aduce bucurie și satisfacție personală. Șeful nostru ultim este Dumnezeu. În final înțelegem că tot ce facem va avea o răsplată eternă. În Coloseni 3:23,24 citim: “Orice faceți să faceți din toata inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care știți că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiți Domnului Hristos.”
Atunci când lucrezi ca să ai grijă de familia ta, ești generos, te îngrijești de vremea bătrâneții, de fapt îți faci datoria și prin toate acestea Îl glorifici pe Dumnezeu.
Identitatea noastră se reflectă în faptul că lucrăm cu onestitate. Nu furăm timpul (banii) șefului. “Cine fura să nu mai fure, ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.” (Efeseni 4:28). Cu alte cuvinte lucrăm tot timpul ca și cum șeful ne-ar vedea, pentru că de fapt Șeful (Dumnezeu) ne vede în fiecare clipă. Noi nu vom înșela pe cumpărătorii de servicii sau produse. “Cumpăna înşelătoare este urâtă Domnului, dar cântăreala dreaptă Îi este plăcută.”(Prov. 11:1)
Știind că Dumnezeu e interesat și în cele mai mici detalii ale vieții noastre, noi vom aduce în rugăciune problemele cu care ne confruntăm la serviciu și vom cere ajutorul Lui și întelpciunea Lui pentru rezolvarea lor.
Prin felul în care muncim noi de fapt arătăm că Îl iubim pe Dumnezeu și că ne iubim aproapele. Toți oamenii care vin în contact cu noi la locul de muncă pot să-L vadă pe Dumnezeu trăind în tine și prin tine. “Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri” (Matei 5:16).
În spatele comportamentului nostru bun și iubitor față de oameni, stă dragostea turnată în inimile noastre de însuși Dumnezeu. “Tot ce faceţi să fie făcut cu dragoste!” (1 Corinteni 16:14).
Acțiunile/faptele noastre vorbesc mai tare decât vorbele. Chiar și tăcerea își are locul ei. Dacă colegii noștri fac glume nepotrivite pentru un creștin, tăcerea noastră va vorbi fără cuvinte. Totuși dacă avem oportunitatea și o putem face într-un mod corect, putem sa dăm socoteală de credința care o avem, dacă suntem întrebați. Și dacă într-adevăr trăim vieți creștine autentice, oamenii din jur vor vrea să știe despre credința noastră. Deci atitudinea, comportamentul, onestitatea, hărnicia, devotamentul, vorbirea și chiar tăcerea (controlul de sine) vor reflecta identitatea noastră nouă în Hristos la locurile de muncă. “Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie ca să dea har celor ce-l aud. Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:32)
Odihna deasemenea este importantă pentru sănătatea nostră fizică și spirituală. E important să avem o zi pe săptămână pe care să o ținem cu totul specială ca să ne odihnim trupurile și să ne delectăm în prezența Lui Dumnezeu. (Această delectare în prezenta Domnului de fapt trebuie să fie zilnică nu doar numai o zi pe săptămână). A patra din cele 10 porunci ale lui Dumnezeu spune: “Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău.” (Exodul 20:9-11).
Ziua de odihnă implică faptul că în mod special cauți să petreci timp cu Dumnezeu și să te bucuri de părtășia cu alți creștini. Ce facem de fapt este că îl recunoaștem pe Dumnezeu ca Domn și Stăpân al vieții noastre. “Să nu care cumva să nu ţineţi sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi, şi urmaşii voştri, un semn după care se va cunoaşte că Eu sunt Domnul, care vă sfinţesc.”( Exod 31:13). Munca și banii nu pun stăpânire pe noi. Orice lucru care devine centrul vieții noastre ia locul lui Dumnezeu, devine un idol. Noi nu ne punem încrederea în banii noștri, în înțelepciunea noastră sau în munca noastră. Noi ne punem încrederea în Dumnezeu, și facem acesta prin a ne opri din lucrul nostru și ne odihnim. Ce avem ce nu am primit de la Dumnezeu? Nu merită El o zi în care să ne exprimăm recunoștința în mod deosebit? Nu merită El ca să facem efortul să fim într-o Casă de Închinăciune în ziua care este închinată Lui? Experiența mea personală este că ziua de odihnă și timpul petrecut în Biserică îmi aduc multă bucurie, reîmprospătare Spirituală și fizică. Psalmul 122:1 spune: „Mă bucur când mi se zice; „Haidem la Casa Domnului!”. Această bucurie de a ne odihni în prezența lui Dumnezeu este parte din identitatea noastră ca și creștini.
Dacă L-ai făcut pe Domnul Isus Mântuitorul și Stăpânul vieții tale te încurajez să nu stai izolat. Caută o Biserică și fi un membru activ. Fiecare creștin poate să aducă o contribuție în Biserica unde este membru.
Opusul muncii e lenea și furtul.
Lenea este un păcat. Dicționarul limbii române definește lenea ca fiind Stare a celui care nu vrea, nu dorește sau nu-i place să muncească; lenevie; trândăvie. Starea sufletului și trupului când nu-ți place să lucrezi. Vedeți cum aceste verbe a vrea, a dori, a prefera fac parte din voința omului. Așa cum te hotărăști să fii harnic poți să hotărăști să fii leneș. Tu ai controlul, tu decizi. Identitatea ta nouă este marcată de faptul că ți-ai supus voința ta voinței lui Dumnezeu.
Iată câteva versete din Biblie despre lene: „Vă încurajăm, fraţilor, să-i mustraţi pe cei leneşi.” (1 Tesaloniceni 5:14)
“ În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraţilor, să vă depărtaţi de orice frate care trăieşte în lenevie, şi nu după învăţăturile pe care le-aţi primit de la noi. Voi înşivă ştiţi ce trebuie să faceţi ca să ne urmaţi, căci noi n-am trăit în neorânduială, între voi. N-am mâncat de pomană pâinea nimănui; ci, lucrând şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi. Nu că n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înşine o pildă vrednică de urmat. Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce”. Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri. Îndemnăm pe oamenii aceştia şi-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-şi mănânce pâinea lucrând în liniște” (2 Tesaloniceni 3:6-12).
La prima vedere lenea nu pare a fi un lucru așa de grav, dar uitându-ne mai adânc vedem că lenea este un păcat distructiv. Lenea poate duce pe om la egoism. Omul leneș e preocupat de sine, se gândește în primul să-și satisfacă nevoile personale, să trăiască cât mai confortabil, să nu fie deranjat de nevoile altora. Omul leneș se ferește de muncă. Lenea fizică duce și la lene spirituală. Omul leneș e prea obosit să meargă la biserică, să se roage, să postească, să citească Biblia, să ajute pe cei în nevoie. Există de asemenea și pericolul izolării. În Proverbe citim ca cel care își ține gura închisă trece drept înțelept. Eu zic că și omul leneș dacă se izolează de ceilalți poate să-și ascundă acest păcat. În numărul anterior am citit că noi nu am fost creați să trăim vieți izolate, ci în relații în care cei din jurul nostru. Când ne facem lucrul cu conștiinciozitate atât acasă cât și la serviciu, cei din jur sunt binecuvântați de faptele noastre bune iar Dumnezeu e glorificat.
Dumnezeu așteaptă de la noi să fim oameni harnici și onești. Mă rog pentru ca voi să fiți exemple vrednice de urmat iar munca voastră să fie binecuvântată.
https: //luminipentrusuflet. com/identitatea/
