Exercitarea voinței

Acesta este un punct care nu este numai complex din punct de vedere teologic, ci și dificil de înțeles din punct de vedere al experienței. Poveștile despre hotărârea celor care perseverează în mijlocul greutăților amarnice ne emoționează, iar inimile noastre sunt dezamăgite când citim alte istorisiri care ne relatează despre nestatornicia celor care fug la cea mai mică provocare. Aici nu mă voi aventura pe terenul misterios unde se întâlnesc suveranitatea lui Dumnezeu și responsabilitatea omului în cadrum mărețului plan al mântuirii. Dar vreau să mă concentrez asupra felului în care ne urmăm ucenicia înaintea lui Dumnezeu și asupra firelor din tapiseria noastră care sunt puse laolaltă prin exercitarea voineței proprii.

Când Dumnezeu ne aduce la mântuire, cel mai remarcabil lucru pe care îl vedem este că El transformă lucrurile după care tânjim. El nu schimbă numai ceea ce facem, ci și CEEA CE VREM SĂ FACEM. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt în interiorul nostru:

Căci Dumezeu este acela care lucrează în voi și vă dă, după buna Sa plăcere, și voința și înfăptuirea. Filipeni 2.13

De multe ori, societatea noastră nu reușește să se împace cu acest domeniu al voinței.

DE CE ÎL EVITĂM ATÂT DE MULT?

În principal pentru că este dificil și persisitent. Victoria de ieri nu o garantează pe cea de mâine. Caracterul necruțător al dușmanului sufletului nostru impune ca noi să rămânem permanent vigilenți și aceasta este partea dificilă. Dorim rezultate fără efort. Dorim un mod de viață, dar nu știm ce este viața. Dorim succesul fără a trebui să plătim prețul ca să ajungem la el. Vrem note de 10, dar nu vrem să învățăm. Dorim o căsnicie binecuvântată, dar nu dorim dedicarea și efortul care sunt necesare pentru aceasta.

Anumite chei ale voinței pot deschide uriașul potențial pe care l-a pus Dumnezeu în puterea omului. Înțeles corect, el produce SMERENIE; înțeles greșit, produce AROGANȚĂ.

1. NOTAȚI-VĂ SCOPUL!

(trei scene din Biblie pun voința în centrul discuției)

Prima scenă o găsim în cuvântarea de rămas bun a lui Iosua rostită în fața poporului său după trecerea Iordanului și intrarea în contact cu numeroșii și seducătorii zei străini. Iosua le amintește fără ocolișuri tot ceea ce făcuse Dumnezeu timp de generații întregi pentru a-i păzi, scăpându-i în vreme de necaz și păstrându-i în grija Lui. El i-a protejat în cei 40 de ani de rătăcire prin pustiu timp în care au învățat multe lecții amare. Iosua i-a urmat lui Moise iar acum, pentru că era pe cale să-i lase în grija altora, a rostit o pledoarie foarte scurtă:

Alegeți astăzi cui vreți să slujiți. Iosua 24.15

Nimeni nu putea să înțeleagă că a-L sluji pe Domnul era alegerea voinței poporului. Dar această alegere n-a apărut într-un vid. Dumnezeu le-a prezentat-o în contextul lucrării Sale în viața lor și al alegerii Lui de a-i binecuvânta.

Noi trebuie să apucăm promisiunea lui Dumnezeu. El nu dorește să ne zbatem lipsiți de vocea sau înțelepciunea Sa. Într-un fel sau altul, El ne aduce în locul ales de El. Dumnezeu ar putea ușor să folosească barosul ca să-și impună voia. Terminator ar putea părea un mielușel prin comparație. Dar Dumnezeu, cu o răbdare infinită, continuă să lucreze în viața noastră, dându-ne un semn după altul că ne iubește -de cele mai multe ori acestea trec neobseravte de cei mai mulți dintre noi. Iisus l-a întrebat pe apostolul Pavel: PENTRU CE MĂ PRIGONEȘTI? și apoi, a continuat spunându-i: ȚI-AR FI GREU SĂ ARUNCI ÎNAPOI CU PICIORUL ÎNTR-UN ȚEPUȘ. De fapt, El îi spunea lui Pavel:

De ce te însângerezi lovind în indicatoarele pe care ți le-a pus Dumnezeu de-a lungul drumului?