Cum s-a purtat Isus cu fricoșii -2-

... ei bine tu ce ai face în astfel de circumstanțe dacă ai avea credință? Când ai credință și ești pe autostradă, pe ruta directă înspre o coliziune frontală, ce faci atunci? Te relaxezi și zâmbești? Iei mâinile de pe volan? Te uiți pe geamul din stânga pentru a admira priveliștea?

Poate acum ar fi momentul să ne reamintim de misionarii moravieni care erau pe aceeși corabie cu John Wesley. El mersese în America pentru a-i converti pe indieni și în cele din urmă, cuprins de frustrare a spus:

Am venit în America să îi convertesc pe indieni, dar cine îl va converti pe John Wesley?

Pe Atlantic s-a stârnit o furtună și părea că avea să sfârșească cu toții pe fundul mării. Dar moravienilor nu le era frică. John Wesley a fost impresionat. Atunci i-a întrebat de ce erau atât de calmi. Ei i-au spus:

Nouă nu ne este frică să murim!

Doar faptul că ai credință nu înseamnă că nu vei sfârși pe fundul mării. Credința nu înseamnă că nu vei arde pe rug alături de Hus și Ieronim. Credința nu înseamnă că vei fi vindecat de cancer. Dar oamenilor care au credință NU LE ESTE FRICĂ SĂ MOARĂ! Și mai este un lucru. Oamenii care au credință nu apelează la Dumnezeu doar în ultimă instanță. În orice încercare neașteptată, ei se întorc spre El la fel de natural precum floarea se întoarce spre soare.

Doi oameni vorbeau odată despre un prieten care avea o sănătate precară. Unul dintre ei vorbea despre diferite remedii, medicamente și doctorii la care apelase, dar fără succes. În cele din urmă și-a încheiat intervenția spunând:

Cred că nu ne-a mai rămas nimic altceva decât să ne rugăm!

Auzind așa ceva, tovarășul lui i-a spus:

Vai de noi dacă rugăciunea e ultima!

Cel care are credință nu uită niciodată că Isus este în barcă, ci se îndreaptă spre El orice urgență ar avea.

Ei bine, ucenicii, nu aveau credință. Isus le-a reamintit ceea ce le lipsea dar tot dorea să îi salveze. Aceasta este vestea bună. El i-a salvat în ciuda lipsei lor de credință.

Și noi astăzi avem multe temeri. Avem temeri cu privire la sănătatea noastră, cu privire la copiii noștri, la casele noastre, bunurile noastre. Ne este teamă ce ar putea să creadă ceilalți despre noi. Săracul se temea să nu ajungă la criză, bogatul se temea să nu piardă ce are. Avem temeri cu privire la biserică și cu privire la viitor, la propria noastră mântuire.

Dar a-L avea pe Isus în barcă nu este suficient pentru a ne împiedica să ne mai fie teamă - nu a fost suficient nici pentru ucenici! Deși Isus era în barcă, ei uitaseră de El când a izbucnit furtuna și când valurile se înălțau tot mai sus. Acest lucru e posibil și astăzi. Putem avea o relație cu Isus și totuși să nu depindem de El în toate lucrurile. Ucenicii aveau o relație cu Isus. Ei umblau împreună, vorbeau împreună, se rugau împreună, munceau împreună. Erau foarte aproape de Isus. Dar existau momente când arătau că, în ciuda relației lor apropiate cu Isus, ei totuși nu depindeau de El tot timpul.

Dar Isus a rămas cu ei. El a fost răbdător cu ei și i-a încurajat să aibe încredere în El. A venit și vremea când aceiași ucenici temători au putut confrunta fără teamă cazanele mari și încinse cu ulei, sabia, flăcările sau răstignirea cu capul în jos, pentru că ei învățaseră lecțiile credinței și ale încrederii în Isus, lecții pe care dorea Isus să îi învețe.

Dragostea lui Isus alungă teama și schimbă toate lucrurile. Biblia spune că dragostea desăvârșită alungă teama. La o primă privire poate te întrebi: dar cine poate avea o dragoste desăvârșită? Dacă nu avem o dragoste desăvârșită, cum putem evita teama? Dar nu este vorba despre dragostea noastră desăvârșită. Hristos este Singurul care are O DRAGOSTE DESĂVÂRȘITĂ!

DRAGOSTEA LUI DESĂVÂRȘITĂ ESTE CEA CARE ALUNGĂ TEAMA.