"Vrea Dumnezeu să oprească răul dar nu poate ? Atunci nu este atotputernic.
Poate Dumnezeu să oprească răul dar nu vrea ? Atunci el însuși este rău.
Poate și vrea Dumnezeu să oprească răul ... Atunci de ce mai exisistă rău în lume ?
Nu poate si nu vrea Dumnezeu să oprească răul ... Atunci de ce îl numim Dumnezeu ? -(Paradoxul lui Epicur)"
"Daca Dumnezeu există, de ce nu pune capăt relelor ?, Dacă Dumnezeu este atotputernic, de ce nu are El puterea să așeze lucrurile în așa fel încât nimeni să nu mai sufere ?" Sunt întrebări și afirmații de care am auzit cu toții în cursul vieții. Fie că sunt oameni sceptici în privința credinței în Dumnezeu, sau, pur și simplu oameni care nu au călcat pragul casei Domnului prea des.
Vreau să răspund la prima întrebare ,,Vrea Dumnezeu să oprească răul din lume dar nu poate ?" cu o metaforă între un tată și un fiu. De multe ori este bine să raportăm relația noastră cu Dumnezeu la relația noastră cu părinții, pentru a înțelege mai ușor ce ni se întâmplă.
Imaginațivă că sunteți hipnotizator și vreți ca fiul vostru să vă iubească. Pentru asta, îl aduceți în stare de hipnoză, după care, va reacționa autonom la comanda voastră. Copilul, ca într-un somn profund, vă va asculta, mâini fără simțuri vă vor cuprinde de după gât, și buze mute vă vor săruta. V-ar plăcea o astfel de ascultare, o astfel de dragoste ? Probabil că nu ... Vreți să aibe libera alegere. Astfel de copii își dorește și Dumnezeu, de aceea ne-a dat libera voință de a alege singuri între bine și rău.
Dumnezeu a creat un anumit tip de lume.
Nu doar că a creat ființe umane, ci le-a dotat cu libertate morală. Acesta este un lucru bun și oglindește faptul că, Dumnezeu este întru-totul înțelept.
Puterea nu are nimic de-a face cu problema răului.
Un alt exemplu (metaforic): Un tip musculos, ateu, mi-a spus: "Dacă Dumnezeu ar fi atotputernic, ar fi capabil să oprească tot răul din lume".
Partea importantă este că, i-am dat o agrafă din hârtie având în vedere că o poate forma și deforma în modul în care dorește, iar, apoi, i-am spus să transforme acea agrafă într-un pătrat. Zis și făcut. Apoi îl pusesem să modeleze acea agrafă sub forma unui cerc. A fost mai dificil, dar s-a străduit pentru puțin timp și a reușit să obțină o formă asemănătoare unui cerc.
La final, i-am spus să formeze acea agrafă într-un "cerc-pătrat". Se uitase derutat la mine și îmi spusese că este absurd, iar apoi l-am întrebat: De ce nu poți face asta? Doar ești puternic, nu-i așa?
Ideea este că, sunt probleme cu care suntem confruntați, dar care nu sunt susceptibile de a le soluționa prin putere, deoarece, reprezintă o putere de altă natură. Dumnezeu, este atotputernic în sensul că, are toată puterea necesară pentru a putea face ceea ce puterea poate face.
Ideea următoare se referă la întrebarea urmată de o afirmație: "Poate Dumnezeu să oprească răul dar nu vrea ? Atunci El însuși este răul."
Aș vrea să te întreb: Există frigul ? Presupun că vei răspunde "Da.". Dar nu, nu există.
Frigul este doar un cuvânt pe care îl folosim să descriem absența căldurii. Căldura poate fi măsurată. Frigul nu. -(Albert Einstein)
Frigul nu este opusul căldurii, ci doar absența ei, la fel cum și bunătatea lui Dumnezeu nu este opusul răului. Răul nu este nimic altceva decât absența prezenței lui Dumnezeu. („Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde.” Ieremia 29:11, „Domnul mi Se arată de departe: „Te iubesc cu o iubire veșnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!” Ieremia 31:3).
Răul este acolo unde lipsește prezența bunătății, dar asta nu înseamnă că Dumnezeu este creatorul răului. Păcatul a intrat în lume prin înșelăciunea diavolului. Ceea ce este foarte important să știm, este faptul că, Dumnezeu nu l-a creat ca o făptură rea, ci l-a creat ca înger bun. Da, diavolul a fost un înger bun. („[...] «Ajunseseși la cea mai înaltă desăvârșire, erai plin de înţelepciune și desăvârșit în frumuseţe. Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, și erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald și cu aur; timpanele și flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu și umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine. Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie și ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu și te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare. Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pământ, te dau priveliște împăraţilor.” Ezechiel 28:12b-17).
La fel, îngerii răi nu au fost creați ca fiind răi, ci ei, prin alegerea lor au ajuns să fie astfel („El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puși în lanţuri veșnice, în întuneric, pe îngerii care nu și-au păstrat vrednicia, ci și-au părăsit locuinţa.” Iuda 1:6).
Însă, Dumnezeu nu este rău, nu face și nici nu poate fi ispitit să facă rău. Iar mai presus ca toate, El însuși nu ispitește pe nimeni. („Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău și El Însuși nu ispitește pe nimeni.” Iacov 1:13).
Răul este ceea ce dragostea Domnului încă n-a atins.
Credeți că îl putem înțelege pe Dumnezeu în toată deplinătatea Sa ? („Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre și căile voastre nu sunt căile Mele”, zice Domnul. „Ci, cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre și gândurile Mele faţă de gândurile voastre.” Isaia 55:8-9).
Iar la următoarele întrebări ,,Poate și vrea Dumnezeu să oprească răul ? Atunci de ce mai exisistă rău în lume ?" vreau să răspund, spunând că, răul crește deoarece Dumnezeu nu se impune, ci respectă alegerea omului. Însă, omul este cel care se impune în a asculta de Dumnezeu.
Vreau să-ți imaginezi o fetiță de 2-3 anișori. O fetiță care, la vârsta ei merge foarte bine, ba chiar aleargă, se cațără peste tot și explorează toată casa și cam tot ce este în jurul ei. De multe ori se întâmplă ca, în joaca ei, să cadă și să se lovească. Ideea următoare este că, acest copil vrea să se urce pe scaun pentru a putea ajunge la geam, vrea să se cațere pe mobilă și/sau să se joace la priză.
Tocmai de aceea, tatăl ei, este nevoit să fie mai mereu pe lângă ea. El o ceartă spunându-i că nu e bine ce face și că face "auaa". Pentru un moment, fetița se oprește, îl ascultă pe tatăl ei, iar după câteva clipe face la fel. Tătăl ei o ceartă din nou. De această dată, fetița se oprește puțin rușinată, îl ascultă cu atenție și totuși, apoi, o face din nou. Pentru că nu înțelege cu vorba bună, tatăl o pedepsește și accentuează din nou, spunându-i că nu are voie acolo. Abia acum mustrarea își face efectul. Însă, uneori se întâmplă că, și după acestea, ei să nu-i fie frică și să încerce din nou. Această fetiță nu conștientizează la ce pericol se expune, chiar dacă tatăl ei se schinuie să îi explice. Se întâmplă că, uneori e prea târziu să o ajute cineva și atunci cade. Se lovește și se rănește singură, iar apoi începe să plângă. Abia atunci va înțelege cu adevărat ce înseamnă ascultarea.
Mulți dau vina pe Dumnezeu, neștiind că, de fapt, încăpătânarea și neascultarea lor i-au dus acolo unde se află, sau, unde brusc s-au trezit. Fetița respectivă va ține minte unde s-a lovit, și cu siguranță nu se va mai juca în acel loc. Ba chiar ea va spune singurică: "nu, nu, nu.. Acolo nu este voie." Iar cei care nici atunci n-ascult, n-au decât să trăiască în minciunile lor. Dacă citim în Romani, vom observa că, Dumnezeu se dă la o parte atunci când alegerea omului nu este după voia Sa. („De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor, [...]” Romani 1:24, „Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase, căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii;” Romani 1:26, „Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.” Romani 1:28).
Alții vin cu o scuză, spunând că, un Dumnezeu perfect ar fi trebuit să creeze o lume perfectă de la bun început. O lume precum El. Doar că, Dumnezeu nu a creat pământul să fie perfect.
Însuși Biblia spune că a făcut pământul "bun", "foarte bun", ci nu "perfect". („Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun." Geneza 1:10, „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse și iată că erau foarte bune.” Geneza 1:31[...]).
"De ce mai există rău în lume?" Răul este un mijloc de creștere spiritual. Multe lucruri pe care oamenii le consideră rele, sunt de fapt folositoare în creșterea noastră spirituală. Biblia spune că, încercările din viața noastră au efect dezvoltat în privința răbdării și a perseverenței, ceea ce ne ajută să ne maturizăm spiritual. („De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” Romani 8:28).
Iar la ultimele intrebări "Nu poate și nu vrea Dumnezeu să oprească răul? Atunci de ce îl mai numim Dumnezeu?" vreau să răspund, spunând că, Dumnezeu este Etern, Infinit, Atotcunoscător și Omniprezent, având toată puterea. De ce ne-am aștepta noi, ființe umane, în toată simplitatea noastră, să fim în măsură să înțelegem căile Domnului sau să fim capabili să explicăm pe un asemenea Dumnezeu printr-o formulă?
De asemenea, cartea lui Iov reprezintă un caz asemănător. ,,Dumnezeu i-a dat voie Satanei să-i facă orice rău, în afara faptului de-al omorî. Iar după cum este scris în scriptură, reacția lui Iov a fost următoarea: („Atunci, Iov s-a sculat, și-a sfâșiat mantaua și și-a tuns capul. Apoi, aruncându-se la pământ, s-a închinat și a zis: „Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat și Domnul a luat. Binecuvântat fie Numele Domnului!”” Iov 1:20-21).
Probabil vă întrebați de ce îngăduie Dumnezeu lucrurile rele în viețile bune, știind că Iov era un om bun. Nici Iov nu știa de ce a îngăduit Dumnezeu acele lucruri, dar el a continuat să se încreadă în Dumnezeu, pentru că, Dumnezeu este singurul bun, drept, iubitor și plin de îndurare. În loc să vă îndoiți de bunătatea Lui, și în următorul pas, să îi negați existența, reacția voastră ar trebui să fie una de încredere. („Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaște-L în toate căile tale, și El îţi va netezi cărările. Proverbele 3:5-6).
Dumnezeu este Dumnezeu. Dumnezeu este Sfânt („Strigau unul la altul și ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!”” Isaia 6:3, „[...] Zi și noapte ziceau fără încetare: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!”” Apocalipsa 4:8-b), iar noi suntem plini de păcate. („[...] după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar.”, Romani 3:10-b, „Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” Romani 6:23).
Fiecare din noi am merita să fim aruncați în iad, dar, fiecare secundă pe care o trăim, este datorită mărețului Har al lui Dumnezeu. Chiar și cele mai teribile experiențe pe care le putem trăi, sunt datorită Harului Său, in comparație cu ceea ce am merita de fapt.
Mulți spun "Dacă există Dumnezeu și El este bun, nu ar trebui să existe rău în lume și mai ales în viețile oamenilor buni.", ,,Dacă există Dumnezeu, totul ar trebui să fie bun iar răul nu ar trebui să facă parte din lumea Lui." Iar aici revenim din nou la acele întrebări puse fără bază spirituală. Ceea ce vreau să spun, este faptul că, pe un Dumnezeu atât de mare, nimeni nu îl poate explica. Însă, mulți încearcă, și totuși dau greș. Faptul că noi nu îl punem pe Dumnezeu într-o eprubetă în laboratorul de experimente, nu declară faptul că El nu există.
Unui om care zice că Dumnezeu nu există, datorită faptului că există rău în lume, îi voi spune că nici frizerii nu există. Deși există. Dar dacă o luăm pe logica lui, nu există; deoarece orice om ar trebui să fie tuns și frizat perfect, iar bărbați ar trebui să fie bărbieriți și fără plete. Dar nu, nu este așa! Dacă unii oameni sunt lipsiți de o tunsoare și o frizură perfectă, se datorează faptului că sunt cum sunt la propria lor alegere, iar frizerul nu are nici o vină că oamenii nu merg la el. ~ sursa parafrazei: https://youtu.be/X8MY98av7lI ~
La fel este si cu Dumnezeu! Cine vine la El cu credință și implinește cuvântul Său în smerenie, are parte de viață veșnică. („Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veșnică.” Ioan 3:16, „Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cine crede în Mine nu va înseta niciodată. Ioan 6:35, „În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare și a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.””
Ioan 7:37-38, „Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”” Ioan 11:25-26).
Desigur, oamenii necredincioși nu vor înțelege și nici nu vor accepta argumentele pe care le-am dat. Chiar și în scriptură scrie: („Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre și cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?” De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: „Le-a orbit ochii și le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec.”” Ioan 12:37-40).
Data viitoare, în loc să punem întrebarea; "Dacă există Dumnezeu, de ce îngăduie El lucruri rele în viețile oamenilor buni ?", mai bine am întreba; "De ce îngăduie Dumnezeu lucruri bune în viețile oamenilor răi ?".
Acestea sunt întrebări ca de la orice habotric și îngust la minte. Trist nu este faptul că unii pun astfel de întrebări, ci, ceea ce este cu adevărat trist este faptul că, alții sunt naivi și iau de bun tot ce li se aruncă pe masă, lipsit de tot ADEVĂRUL.
"Se spune că, lumea aceasta, este singurul iad pe care credincioșii îl vor experimenta, și singurul rai în care cei necredincioși vor fi vreodată."
