Cartea

Omul îmbrăcat simplu, cu ochi albaștri, ținea o carte în mana, și făcea pantomima. O răsfoia, o închidea, îi dădea paginile fila cu fila, îi măsură lungimea, lățimea, grosimea, urmarea rândul, ți-o arata cu degetul, ți-o oferea, te întrebă daca știi ce este aceea... .
Un copilaș nerăbdător spuse brusc mamei:
- de ce ne întreabă nenea ăla ce e ce tine în mana? e o carte! n-are titlu! o fi goala și vrea să ne păcălească
omul simplu cu ochii albaștri, se apropie de micuț și prin gesturi îl indemna să verifice el însuși cartea. În mana copilului, cartea se desfăcu în foi care zburară pe pământ... copilul începu să plângă speriat asteptandu-se la o dojana sau pedeapsa...
Omul cu ochii albaștri îi zâmbea...
Copilul simți nevoia să se așeze și independent de el să adune mașinal foile, în coperta, potrivindu-le după masuri... .
Câțiva porumbei se apropiară și din fâlfăitul aripilor, mutară foile
Copilul o lua de-a bușilea pe jos după ele.
Mergea cu hainele și pălmuțele în praf, după foi.
Nu le știa numărul, nici nu știa să numere, doar dorea să le puna la loc...
Uitandu-se la ele, descoperi că au desen și că una cate una se potrivesc și compun ceva și deveni mai atent...