20 aprilie 2015
În vara anului trecut am scris despre „iadul britanic”, un articol privind discriminarea împotriva creştinilor britanici. Astăzi discutăm despre un alt „iad”, unul pentru suflet. E iadul suedez. Reputaţia Suediei este că e, de fapt, un paradis. Pentru trup. O ţară mică, cu o populaţie mică, cu o istoria nemarcată de cotropiri străine ori războaie civile care să-i fi inhibat dezvoltarea culturală ori civilizaţia, Suedia a avut marele noroc de a fi protejată de istorie şi izolată de marile conflagraţii şi tiranii europene. Asta i-a permis să experimenteze cu doctrinele secularismului şi cu diverse alternative sociale mai devreme că oricare altă ţară europeană. Deci, dacă cineva deja vrea să vadă viitorul social al Europei, e suficient să privească la Suedia zilelor noastre. Aspectul pe care-l analizăm astăzi, însă, e mult mai restrîns, şi anume, sexualitatea.
Se poate spune că, într-un anumit fel, revoluţia sexuală europeană a început în Suedia anului 1944 când, în timp ce restul Europei era prinsă în cea mai mare conflagraţie militară a istoriei, Suedia neutră a dezincriminalizat sodomia. Au urmat după aceea celelalte ţări scandinave, Marea Britanie, restul Europei occidentale, America de Nord şi alte ţări după ele. Peste revoluţia sexuală suedeză s-a suprapus o doctrina radicală a egalităţii, iar consecinţele acestui amalgam sunt bine cunoscute în toată lumea. Ceea ce e mai puţin cunoscut, însă, este că Suedia se transformă într-un stat totalitar, inclusiv din perspectiva sexualităţii. Exemplul pe care-l discutăm astăzi e concluziv. Cei care dezagreează cu comportamentele sexuale aberante sunt reduşi la tăcere graţie intervenţiei statului suedez. Mai mult, în ultimii câţiva ani, Suedia a lansat un program de conversiune a gândirii tradiţionale, spre acceptarea manifestărilor sexuale aberante şi obscene. Lăsăm faptele să vorbească de la sine, redând în traducere românească un articol publicat recent pe acest subiect în publicaţia catolică italiană Zenit şi intitulat Thoughtcrime în Sweden: Certification Program Aims to Make LGBT Issues Mainstream („Crime de gândire în Suedia: un program de certificare desemnat să integreze homosexualii”). Autorul articolului e Robert Clarke, avocat internaţional afiliat cu grupul de jurişti creştini americani Alliance Defending Freedom. [Articolul poate fi citit în engleză aici: http://www.zenit.org/en/articles/thoughtcrime-în-sweden]
Totalitarism şi intoleranţă
Scrisă în 1948, cartea lui George Orwell 1984 privea înspre viitor şi atenţiona împotriva controlului statal şi a obedienţei oarbe a cetăţenilor. În 1984 erau desemnate ca şi „crime de gândire” poziţiile intelectuale ori de concepţie opuse gândirii oficiale a statului. Statul încearcă să elimine astfel de crime, ştergând din vocabular cuvinte care ar fi putut fi folosite să exprime opinii diferite de cele oficiale. Dacă Orwell s-ar afla în Suedia anului 2014, anumite lucruri i s-ar părea foarte familiare – în mod special dacă ar merge la unele din multele biblioteci, centre de sănătate ori organizaţii publice suedeze care au fost certificate prin programul HBT, un program desemnat să integreze homosexualitatea, bisexualitatea şi transgenderismul.
Programul HBT a fost iniţiat în Suedia în 2008 de RFSL (o organizaţie pro-homosexuală) pentru promovarea agendei homosexuale. Şcoli, biblioteci, şi diferite organizaţii sunt certificate în urma unor cursuri de pregătire privind homosexualitatea, cât şi plata unor sume destul de mari de bani. Programul caută să „schimbe atitudini” prin combaterea discriminării şi promovarea egalităţii de şanse pentru homosexuali. Asta include înlăturarea de pe rafturile bibliotecilor publice a cărţilor care promovează rolurile tradiţionale ale fiecărui sex, rescrierea cataloagelor şi a fişierelor într-un limbaj în întregime neutru din perspectiva genului şi restructurarea vocabularului folosit de angajaţi în interacţiunile lor zilnice cu clienţii şi unii cu alţii, cu scopul de a fi mai „inclusivi”.
Se începe cu bibliotecile
Biblioteca Sollentuna, prima bibliotecă din Suedia care a fost certificată prin procesul HBT, explică că seminariile de formare profesională au însemnat „dezvoltarea unui nou mod de comunicare cu vizitatorii”. De exemplu, angajaţilor nu li se mai permite să ceară copiilor să roage pe „mama ori pe tata” să semneze pentru cărţile pe care ei le împrumută, deoarece există „copii cu două mame ori doi taţi”. Ori, dacă cineva întreabă despre un roman de dragoste, angajaţii nu pot să presupună că persoana care întreabă vrea o carte despre dragoste între persoane de sex opus.
Organizaţia RFSL decide conţinutul „curriculei” şi îl vinde la un preţ de aproximativ $15.000 la tot 25 de angajaţi. Programul de certificare urmăreşte să asigure că organizaţiile care trec prin programul de certificare „oferă un mediu bun de muncă angajaţilor şi un tratament respectuos al clienţilor, pacienţilor, ori vizitatorilor din perspectiva comunităţii homosexuale”. RFSL spune că există cinci criterii care trebuie îndeplinite pentru obţinerea certificării: (1) angajaţii trebuie să aibă un nivel de cunoştinţă privind homosexualitatea echivalent cu un curs universitar în acest domeniu; (2) fiecare organizaţie trebuie să facă un efort serios şi continuu „să creeze un mediu de muncă deschis şi inclusiv din perspectiva comunităţii homosexuale”; (3) fiecare organizaţie trebuie „să facă un efort serios şi continuu pentru a crea un mediu plin de respect şi ospitalier” pentru clienţi, vizitatori şi pacienţi din perspectiva comunităţii homosexuale; (4) fiecare organizaţie trebuie să aibă „un plan bine elaborat şi pus la punct pentru asigurarea unor atitudini de compasiune fără de comunitatea homosexuală, cât şi un plan pentru rezolvarea plângerilor homosexualilor” la adresa organizaţiilor; şi (5) pe parcursul perioadei de certificare, fiecare organizaţie trebuie să-şi revizuiască politica internă în conformitate cu un plan specific care să rezulte în atingerea obiectivului ultim – integrarea homosexualilor.
În cazul Bibliotecii Sollentuna, procesul de certificare a ţinut opt (8) luni şi a inclus o „revizuire” a cărţilor, revistelor şi filmelor din bibliotecă. În cursurile de certificare, angajaţilor li s-a impus să nu presupună că fiecare vizitator, tânăr, student ori elev care vine la bibliotecă parvine dintr-o familie tradiţională, are ori vrea să întreţină relaţii heterosexuale, ori vrea să fie chemat „el” ori „ea”. Angajaţilor li se cere să se adreseze vizitatorilor cu termenul de „hen”, un termen neutru din perspective genului. [Notă AFR: „hen” în româneşte ar fi echivalentul cuvintelor „om”, „persoană”, ori „individ”, care nu au o conotaţie sexuală.]
Odată cu finalizarea procesului de pregătire, organizaţiile din sectorul public primesc un certificat care e valabil pentru trei (3) ani. După trei (3) ani procesul de recertificare se derulează din nou în acelaşi mod. Fiecare certificare e valabilă pentru trei (3) ani şi trebuie reînnoită.
Şi bisericile sunt vizate
Certificările sunt implementate tot mai des. La sfârşitul anului 2013 municipalitatea oraşului Stockholm a demarat cel mai mare program de certificare în care a înmatriculat pe toţi cei 43.000 de angajaţi ai ei. De asemenea, Sinodul Bisericii Suedeze a adoptat o moţiune prin care cere „Consiliului Bisericii să încurajeze implementarea certificării privind homosexualitatea între angajaţii Bisericii Suedeze”. Moţiunea a fost adopată cu un vot de 153 la 76. Directorul RFSL Ulrika Westerlund spune că programul de certificare este folositor şi bisericilor în discuţiile privind homosexualitatea. Ea crede că atunci cînd textele religioase sunt folosite ca argumente împotriva comportamentului homosexual, programul de certificare va impune să nu se citeze din „biblie” ( cu „b” mic) împotriva homosexualităţii.
Articolul în engleză poate fi citit aici: http://www.zenit.org/en/articles/thoughtcrime-in-sweden
Sursa: http://www.eptl.org/alianta-familiilor/10044-suedia-iad-pentru-suflet.html
ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, București
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
[email protected]
