O abordare diferită

de Jim Pace

După ce ai fost citat greşit un timp, nu ajungi în punctul în care vrei să intervii? Homosexualitatea este una dintre problemele cu privire la care simt că opiniile mele personale, ca ucenic al lui Isus Cristos, sunt deseori citate greşit. Oamenii ca mine nu sunt interesaţi să scrie scrisori în ziare sau să poarte pancarte în Ziua Drepturilor pentru Homosexuali. Eu stau în spate şi privesc, în timp ce presa scrie reportaje despre vocile puternice care susţin fiecare aspect a chestiunii în cauză. Se pare că tot ceea ce obţin este să rămân neînţeles, să fiu caracterizat greşit şi vorbit de rău. Şi există un grup tot mai numeros alcătuit din oameni ca mine.

Într-o toamnă, biserica în care îl asist pe pastor, New Life Campus Fellowship sau NLCF din Virginia Tech, a hotărât că venise timpul să ne prezentăm opinia. Citind despre femeia prinsă în adulter sau despre cum S-a apropiat Isus de Zaheu, sau despre cum a fost El văzut ca un prieten al păcătoşilor, m-am întrebat cum S-ar fi confruntat cu această problemă. Nu vreau nici să prezint mărturia mea despre cum urmăresc sfinţenia şi asemănarea cu Cristos, după cum înţeleg că îmi cer Scripturile; nici nu vreau să renunţ la îndurarea de curând găsită, pe care încă învăţ să o folosesc.

Ne luptăm cu cultura noastră, simţindu-ne chemaţi să ne adaptăm mesajului său de „acceptare”. Suntem criticaţi că avem o înţelegere îngustă şi că suntem limitaţi de mediul nostru cultural. Ceea ce ne duce la întrebarea: „Valorile Împărăţiei noastre au pentru noi un atu asupra culturii? ” Şi: „Suntem gata să facem faţă batjocorilor din partea multora, dând dovadă de îndrăzneală pentru a arata ce înseamnă adevărata evlavie? ” Acestea sunt chestiuni foarte importante.

„De cele mai multe ori, este uşor să stabilim unde se desparte cultura noastră de valorile Împărăţiei… Cu toate acestea, uneori cel mai greu ne este să încercăm să hotărâm care sunt valorile Împărăţiei noastre. ” (William Webb, Slaves, Women and Homosexuals [Sclavi, femei şi homosexuali])

Faptul de a decide asupra acestei chestiuni pare să se reducă fie la negarea drepturilor civile, fie la scuzarea păcatului.

Pregătită pentru a interveni, biserica noastră a trimis plicuri cu invitaţii sugestive la toate apartamentele din oraş, la seria noastră de prezentări Oameni care urăsc. Avea să fie un dialog despre acuzaţiile împotriva credinţei creştine, pe care le-au adus mulţi de-a lungul istoriei. În loc de a fi cunoscuţi prin dragoste, creştinii au fost deseori cunoscuţi cel mai bine ca oameni care urăsc. Am vrut să ne adresăm interpretării greşite a opiniilor noastre tendenţios citate, de exemplu, că Dumnezeu urăşte oamenii care urmează alte religii, homosexualii, mediul înconjurător şi femeile.

„Ura este ceva ce observăm imediat. Imaginile ei ne atrag privirile, iar poveştile despre ea ne rămân în minte. Nu ne plac cei care urăsc. De-a lungul istoriei, Biserica a fost văzută ca un loc plin de ură, uneori pe bună dreptate, alteori nu. Unii ne-ar putea numi chiar „oamenii ai urii”. Poate că noi [Biserica] suntem exact aşa cum aţi crezut întotdeauna, sau poate că nu. ” – Premisa pentru seria noastră

În ceea ce ne preocupă, a devenit clar că, în mare parte, comunitatea evanghelică şi comunitatea homosexuală sunt destul de distincte, comunicând destul de rar. Am dorit să luăm legătura cu lideri din comunitatea homosexuală, pentru a încerca să le înţelegem mai bine perspectiva. Am învăţat repede, întâlnindu-mă cu un nou prieten de-al meu, Jason (nume schimbat), că prea uşor şi fără să fie necesar, păşim în vârful picioarelor.

Jason mi-a împărtăşit cât de dificil i-a fost să fie un adolescent homosexual. El a fost de acord cu statisticile pe care i le-am prezentat referitor la abuzul fizic şi verbal cu care se confruntă ei, spunând că fiecare prieteni al lui a fost abuzat.

Mi-a explicat cum comunitatea homosexuală se simte neînţeleasă de mass-media, la fel cum se simt şi creştinii conservatori. Ei simt că oamenii îi reduc, în mod nedrept, la identitatea lor sexuală. Jason mi-a cerut să mă gândesc cum este să încerci să mergi la biserică pentru a afla despre Dumnezeu şi să îl auzi pe pastor începând o tiradă despre tine, însoţită de un cor întreg de „amin-uri” peste tot în sală.

Acum, este clar că Evanghelia are mirosul morţii pentru cei care pier. Numai că mă întreb: „Ar putea cuvintele noastre să fie mai blânde, fără să renunţăm la convingerile noastre? ”

I-am cerut să descrie cum el – şi poate comunitatea homosexuală – văd comunitatea creştină. A admis că au glumele lor despre creştini, aşa cum cei din comunitatea creştină au glumele lor despre homosexuali. Ne vedea în general ca neinformaţi, complet tradiţionali, rămânând pe un teren moral înalt, dar irelevant, fără alt motiv decât că am auzit că aşa trebuie să credem. A spus că per total găsea Biserica irelevantă în căutarea de către el a lui Dumnezeu şi că era prea puţin interesat să-L urmeze.

Acum, unele opinii ale lui erau denaturate şi nedrepte. A făcut generalizări care reflectau propria lui interpretare greşită în ceea ce ne privea. Înţelegea puţine despre noi şi avea o dorinţă redusă de a înţelege mai mult. Ideea că simţeam că orientarea lui sexuală era greşită şi, cu toate acestea, nu îl priveam de sus, îi era aproape străină.

Realitatea este că nu este o problemă nouă. Comunitatea creştină se simte, în mare măsură, inconfortabil în ceea ce priveşte comunitatea homosexuală, iar comunitatea homosexuală ne găseşte în mare parte irelevanţi pentru căutarea de către homosexuali a lui Dumnezeu. Ce mai realizare!

Este Dumnezeu mulţumit cu ceea ce am făcut?

Einstein este renumit pentru că a spus: „Nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru pe care l-ai făcut dintotdeauna şi să aştepţi un rezultat diferit. ” Deci am încercat o abordare diferită. Conducerea noastră a petrecut timp, pregătind-se şi căutându-L pe Dumnezeu în problema homosexualităţii, pe care ne-am simţit îndemnaţi să o discutăm.

Ne-am luptat cu câteva întrebări dure. Putem să arătăm complexitatea problemei şi câte neînţelegeri poate cauza ea, putem să arătăm aspectele înţelegerii greşite a ei respectând Scripturile, care credem că afirmă că homosexualitatea este greşită? Putem să nu fim de acord, dar cu amabilitate? Este loc pentru discuţie, pentru a se crea legături?

Sentimentul nostru că Dumnezeu ne conduce la aceasta se bazează pe faptul că, dacă am face lucrurile puţin diferit, poate că ar funcţiona.

Pregătind terenul pentru eveniment, am aflat că atât conducerea comunităţii homosexuale din campus, cât şi comunitatea locală vor urmări îndeaproape ce aveam să spunem în dimineaţa întâlnirii şi vor apărea apoi în număr masiv seara. Vor purta tricouri cu inscripţia: „Mă urăşti? ” A fost prima dată când am fost realmente nervos înainte de a vorbi în public. Au venit seara şi s-au aşezat chiar în partea din faţă. Am început cu o interpretare a discursului din Larime Project [Proiectul Larime], piesa de teatru având ca temă uciderea lui Matthew Shepard. Este o scenă în care Fred Phelps, pastorul care a avut parte de multă publicitate, strigă că Dumnezeu îi urăşte pe homosexuali. Am întrebat dacă aşa vede comunitatea homosexuală Biserica, pentru a arăta că stereotipurile sunt prezente de ambele părţi.

M-am ridicat şi am dat socoteală pentru păcatele comunităţii creştine. Pentru cât de des i-am înţeles greşit, pentru cât de des ne temem de ei şi pentru cum râdem de ei. Apoi, la întrebarea pusă pe tricouri: „Mă urăşti? ”, am răspuns: „Bineînţeles că nu. ” Dar am fost sincer că, în ceea ce ne priveşte, ca urmaşi ai lui Cristos şi ca echipă de conducere a NLCF, credem că homosexualitatea este greşită, bazându-ne pe Scripturi. Ne-am aventurat să vorbim de ce totul este atât de complicat.

Vorbind, m-am referit la faptul că cei din sală au opinii diferite. Am vrut să arăt că părerile diferite nu trebuie să fie nocive, ci că ele ar putea fi un loc de pornire din care să facem tot posibilul să ne înţelegem mai bine unii pe ceilalţi.

Comentând Scripturile, am făcut cunoscute părerile bisericii noastre şi am folosit un cadru pentru discuţie, bazat pe textul lui Web pe care îl citasem mai devreme. În timp ce poate că unii nu sunt de acord cu toate punctele de vedere pe care le-am susţinut, felul în care Web discută despre problema homosexuală şi despre interpretarea progresivă a textelor biblice este excelent.

Am făcut cunoscut că fiecare credincios ar trebui să ia în considerare cum ne face Dumnezeu să reflectăm natura Lui în răspunsul nostru la homosexualitate. Atenţia Lui este îndreptată foarte mult asupra inimilor noastre.

La sfârşit am încheiat cu o propunere de angajament. Am recunoscut că ambele părţi au fost inutil de crude şi de ignorante una în privinţa celeilalte. M-am adresat mai întâi comunităţii creştine, cerându-i să fie de acord ca timp de zece ani să nu permită nimănui din mijlocul său să facă o glumă sau o generalizare înjositoare cu privire la homosexuali. Să se dedice arătării dragostei lui Cristos comunităţii homosexuale, protejându-i şi neîngăduind hărţuirea homosexualilor; să se ridice pentru dreptul de a fi trataţi cu bunătate, chiar dacă nu suntem de acord cu părerile lor despre stilul de viaţă homosexual.

Am cerut apoi comunităţii homosexuale să răspundă în acelaşi fel. Ca şi creştin, s-a râs de mine, inteligenţa mi-a fost pusă serios la îndoială şi am fost eu însumi categorisit în mod nedrept. Această hărţuire a avut loc fiindcă am ales să Îl urmez şi să Îi fiu dedicat lui Isus Cristos. Aşa că i-am întrebat dacă mă vor proteja. I-am întrebat dacă vor pune capăt glumelor şi descrierilor rău-voitoare ale creştinilor.

După aceea, mulţi membri ai comunităţii homosexuale au rămas un timp pe loc şi am discutat. Lidera comunităţii homosexuale a spus că a fost şocată, pentru că nu i s-a întâmplat niciodată ca cineva să nu fie de acord cu ea şi totuşi să afirme public că o va apăra împotriva tratamentului nedrept. Ne-a spus că le va vorbi despre biserica noastră celor interesaţi de spiritualitate. Am fost invitat să vorbesc despre o serie de teme legate de moralitate şi cultură, în calitate de reprezentant al credinţei creştine.

Din nefericire, unii membri ai bisericii au plecat datorită abordării noastre. Am învăţat să discutăm şi mai mult cu liderii noştri, pentru a explica de ce această chestiune trebuie discutată şi pentru a lămuri abordarea noastră.

Dar cei mai mulţi lideri ai noştri au spus că se bucură că NLCF se ocupă de asemenea chestiuni. Am descoperit că aceasta a însufleţit credinţa multora. Mai mulţi membri ai comunităţii homosexuale au început să frecventeze biserica noastră sau alte biserici din zonă. Mulţi membri ai bisericii noastre care ascundeau lupta lor cu sexualitatea, au avut curajul să-şi recunoască lupta şi au început să accepte dragostea şi puterea lui Dumnezeu, şi ajutorul bisericii, pentru a părăsi acel mod de viaţă.

Iar acum Jason vine la un studiu biblic. Nu este de acord cu mare parte din el. Dar este un început.

[Jim Pace, A Different Approach. Copyright © Jim Pace. Tradus şi publicat cu permisiune. Jim Pace este pastor la New Life Campus Fellowship sau NLCF din anul 2002. Jim este consilier, instructor şi un strateg talentat, păstorind biserica alături de Chris Backert. Jim şi familia lui locuiesc în Blacksburg, Virginia, unde se află campusul Virginia Tech. Poate fi contactat pe site-ul www. nlcf. net. ]