”Totul este curat pentru cei curați, dar pentru cei necurați și necredincioși nimic nu este curat, până și mintea și cugetul le sunt spurcate.” (1 Tit 1:15)
Copiii au nevoie de un simțământ de modestie și rușine. Dumnezeu a pus în copii un potențial pentru aceasta și părinții au un privilegiu și o responsabilitate de a le cultiva, ca să protejeze copiii lor de influențele care distrug acest simțământ de rușine.
De îndată ce simțământul de reținere al unui copil este distrus, mai rămân puține șanse de a-l restaura iarăși pe deplin.
În asemenea situații, când copilul pierde rușinea, de fapt el pierde prin aceasta un important mijloc de protecție, statornicit de Dumnezeu pentru anii copilăriei și ai tinereții.
Dacă simțământul de rușine nu este distrus, atunci el se va simți reținut în fața oricărei forme de necurăție pe care le va întâlni în viață.
În determinarea standardelor care vor forma viața copilului cu privire la curăție, principiul rușinii este cel mai important.
Un lucru foarte esențial care decurge de aici este faptul că în lipsa rușinii se va naște și va crește o ușurătate față de lucrurile rușinoase care vor lupta împotriva conștiinței așezate de Dumnezeu în om.
Mulți tineri, și chiar și persoane de toate vârstele, crezând că standardele lor ușoare pe care le au față de moralitate nu le-au pricinuit nici un rău demn de luat în considerare, au devenit inconștienți de răul pe care și l-au pricinuit prin aceasta simțurilor și înțelegerilor lor duhovnicești.
Aceștia devin oameni care se depărtează încet de Dumnezeu, fără să-și dea seama, ba chiar ajung să se considere mulțumiți de starea lor sau chiar se laudă cu ea, întocmai cum spune Scriptura: ,, …slava lor este în rușinea lor… “ (Filipeni 3:19b)
Lucrul acesta nu merge spre zidirea unei vieți duhovnicești apropiate de Dumnezeu. Dimpotrivă, a ne păstra curați este foarte important dacă vrem să umblăm cu Dumnezeu.
Prin urmare, este de dorit pentru familiile creștine să îngrijească intens din anii de fragedă copilărie de protecția față de necurăție dată de Dumnezeu prin simțământul de rușine pe care El l-a așezat în om încă din copilărie, neîngăduind ca acest simțământ să fie distrus în nici o formă.
Mulți credincioși abordează problemele la suprafată în viața copiilor, neglijând a se ocupa de principiile de bază care conduc la un fel de a fi biblic față de necurăție. Astfel permit ca pofta firii pământești să fie încurajată și hrănită. Lucrul acesta se poate petrece prin alte modalități și prin expunerea corpului într-un mod lipsit de rușine. Fiindcă omul este păcătos din fire, copiii nu sunt scutiți a experimenta de timpuriu atracția păcătoasă a firii pământești. Totuși, dacă ne îngrijim ca simțământul de rușine să fie treaz, pofta firii va dormita în această perioadă delicată a copilăriei și tinereții.
Expunerea copilului în fața practicilor păcătoase și a cuvintelor necuviincioase, va trezi în el monstrul curiozității față de poftele firii și chiar ale sexualității. Când copiii caută să-și satisfacă curiozitatea, atunci poftele firii sunt stârnite și cresc repede, transformându-se în patimi nestăpânite.
Mulți sunt tinerii care au mărturisit că din copilărie au apucat pe drumul necurăției doar din pricina curiozității trezite, fără influența altor persoane. De aceea copiii au nevoie de supravegherea părinților. Copiii nu au capacitatea de a înțelege problemele implicate aici, nici nu au puterea de a se controla ca să evite impulsul curiozității, fără supravegherea părintească și corectarea lor.
Statisticile spun că 99% dintre băieți și un număr mare de fete, sunt implicați în păcate ascunse de necurație. Experiența celor implicați în lucrarea creștină de sfătuire demonstrează că aceste lucruri se pot întâmpla și în viețile multor copii care cresc în familii creștine sincere cu o orientare îngustă, conservatoare.
Mulți părinți cred că copiii lor nu au dificultăți de acest fel, deoarece copiii lor sunt tăcuți în această privință. Cu toate acestea, ei pot trece prin anii tinereții și apoi în viața de adult, cu lupte chinuitoare cu privire la curăție și se poate ca părinții să nu afle niciodată acest lucru.
Stând de vorbă cu tinerii, mulți au recunoscut luptele care i-au lăsat învinși duhovnicește. Intrebați de ce nu au găsit ajutor din partea părinților, mulți au răspuns că niciodată nu au discutat lucrurile acestea cu părinții lor.
Să privim spre câteva dintre lucrurile care au legătură cu necurăția, încă din primii ani ai copilăriei.
Curiozitatea este o unealtă importantă a vrăjmașului, care provoacă necurăția în viața copilului. De aceea înainte de a începe observațiile lui pline de interes, trebuie să aibă loc o separare între dormitoarele băieților și cele ale fetelor. Mulți spun că îmbrăcămintea de noapte, fie că este cuviincioasă, fie că nu, nu este treaba nimănui decât a celui ce o poartă, fiindcă sunt acasă la ei, totuși, copiii își pot asuma poziții nepotrivite acasă la ei, mai ales când dorm.
Părinții trebuie să fie în cunoștință și interesați de obiceiurile copiilor lor, pentru ca să fie siguri că nu se așează o temelie a necurăției, dând loc păcatului să se dezvolte în copii.
De asemenea, la o anumită vârstă, copiii n-ar mai trebui să doarmă cu părinții lor și nici să fie în dormitor în timp ce părinții se schimbă. Unele dintre lucrurile pe care mi le-au mărturisit copiii că le-au surprins în dormitorul părinților sunt foarte rușinoase. Trebuie să protejăm copiii noștri, să nu le dăm voie să vadă lucruri care nu sunt pentru ochii lor. Ce nefericit poate fi un singur incident de acest fel, care de multe ori rămâne întipărit în memorie toată viața.
Băieții nu trebuie lăsați să-și formeze un obicei de a folosi ”tufișul” , oricând și oriunde. Lucrul acesta îl va face pe copil să-și piardă rușinea și bunul simț și îi va acorda un simțământ de prea mare libertate.
Deseori copiii mai mari trebuie să însoțească pe cei mai mici la toaletă, însă și aici trebuie cunoscute niște limite. De exemplu, un băiețel de 10 ani însoțind o fetiță de doi ani la baie poate avea consecințe dezastruoase.
De asemenea, permisiunea ca băieții și fetele să meargă împreună la înot, conduce sigur la fel de fel de necurății, de care desigur cei care dau asemenea permisiuni, se fac vinovați.
Îmbrăcămintea necuviincioasă a unui copil sau a unui tânăr, stârnește adesea curiozitatea în cei din jur. Posibil că îmbrăcămintea unei fete să o acopere destul de bine când stă în picioare, dar nu și când se apleacă.
În privința îmbrăcămintei, trebuie să fim mai degrabă modești și practici, decât să ne străduim să fim în pas cu moda.
Fustele care nu au destul material în ele, fiind prea scurte sau cu talia prea ridicată, vor reuși mai mult să descopere decât să acopere, de îndată ce va începe ceva activitate.
Desigur că genunchii fetelor trebuie acoperiți și când ele sunt așezate.
Brațele și picioarele, atât la fete, cât și la băieți, dacă sunt în mare parte dezvelite, nu se poate vorbi de modestie acolo.
Diavolul va avea avantaj din toate acestea. Grija pe care trebuie s-o avem merge și până la fustițele care la joacă trebuie să acopere ce este de acoperit, iar dedesubt să fie suficiente articole de îmbrăcăminte.
Dacă fetele noastre nu corespund cu standardul modestiei, suntem nedrepți față de tinerii noștri. Se poate foarte ușor să se nască o pricină de păcătuire între tinerii din jur, mai cu seamă ale celor neduhovnicești.
Nici relația dintre părinți și copii nu trebuie scăpată din atenție. Intimitățile necontrolate dintre părinți în fața copiilor pot produce dificultăți. Un tată nu are ce îmbrățișa strâns fiica-i adolescentă. Aceasta va distruge ceva sfânt. Dacă fata are nevoie de o atenție specială în acest sens, nu tata, ci mama ar trebui să se ocupe de asta.
De asemenea, relația dintre mamă și fiu trebuie păzită să fie spre zidirea și sfințirea vieții duhovnicești a fiului.
Și timpul de joacă trebuie avut sub grija atentă a părinților, atât ca timp, cât și ca anturaj, nescăpând din atenție ce fel de jocuri se desfășoară și unde anume. Părinții ar trebuie să știe în permanență unde se află copiii lor în fiecare moment.
Dacă copiii nu vor avea, potrivit cu vârsta lor, povățuitori care să le arate adevărul, învățându-i și sfătuindu-i ce este drept și curat, să facă diferența între bine și rău din ceea ce aud și văd, se vor duce la cei cu care pot vorbi mai ușor, la alți copii sau își vor căuta răspunsurile în alte surse.
Vor obține informații greșite și vor fi conduși spre un mod de gândire greșit care va fi urmat de formarea unor obiceiuri păcătoase.
Tinerii au nevoie de a fi călăuziți correct prin acest timp de maturizare a corpului lor. Multe schimbări biochimice se petrec în ei, pe care nu întotdeauna le înțeleg.
Drept urmare, pot apărea simțăminte de vinovăție chinuitoare.
Afându-se singuri se vor simți neajutorați și se poate să respingă învățăturile părinților în alte domenii ale vieții de credință sau pot apărea reacții neașteptate.
O pricină de frustrare pentru tineri este atunci când nici părinții, nici Biserica nu se ocupă de nevoile și nelămuririle lor. Ei au nevoie de îndrumări clare și directe cu privire la perioada prin care trec. Unii ajung ca datorită multor feluri de intimități pe care și le-au permis, considerându-le nevinovate, abia să mai poată trăi până la căsătorie, fără să păcătuiască.
În asemenea situații, nu doar tinerii sunt de vină, ci și părinții și Biserica, pentru că au neglijat învățătura sănătoasă cu privire la aceste lucruri, învățături așezate pe cuvântul clar al Scripturii.
Tinerii credincioși doresc să fie călăuziți de persoane care într-adevăr le pasă de ei. Să ne dăm silința să nu-i dezamăgim.
Și chiar după căsătorie este nevoie de o serie de îndrumări, pe care atunci când cei în cauză nu le găsesc, de obicei se îndreaptă spre cărți din domeniu.
Biserica trebuie să aibă în vedere acest lucru și chiar să-i avertizeze asupra pericolului care se găsește în cărțile care tratează subiecte ca acestea, pentru că multe dintre ele își bazează învățătura pe senzualitate. Acestea vor afecta viața duhovnicească într-un mod negative, prin stabilirea unui mod de gândire și a unor practice nesănătoase. Este dureros și neliniștitor ce fel de cărți circulă printer tinerii căsătoriți când aceștia încearcă să-și rezolve problemele astfel și să-și umple golurile.
Vrăjmașul ne-a pricinuit mari înfrângeri pe câmpul de luptă, dar bazându-ne pe Cuvântul lui Dumnezeu, prin înțelepciune și călăuzirea Duhului Sfânt, putem înainta biruitori spre curăție, spre lumină.
( material tradus din limba engleză de către sora Tabita din Port Pirie, Australia)
