Cand Dumnezeu l-a creat pe om, l-a facut dupa chipul si asemanarea Lui, l-a dotat cu pricepere si intelepciune si i-a dat in stapanire tot pamantul - "toate le-a pus la picioarele lui "(Ps 8:6) . Mai apoi, i-a facut un ajutor potrivit -femeia-pe care a facut-o luand un os din oasele lui. Dar Dumnezeu, in priceperea Lui n-a luat o bucata din craniu (ca sa nu-i fie superioara), si n-a luat nici o bucata dintr-un os al piciorului (ca sa nu fie calcata in picioare), ci a luat o bucata de coasta ca sa fie aproape inimii barbatului ; sa-i fie "lipita", sa-i fie draga.
Asa a conceput Dumnezeu familia : Autoritate si Iubire.
Dar dupa neascultarea omului, Dumnezeu, in supararea Lui (si totusi drept in judecata Lui) i-a izgonit pe cei doi din rai , din Gradina Edenului, si i-a pedepsit pe fiecare in parte dupa rolul ierarhic avut in familie. Barbatul care trebuia sa se ocupe de gradina si sa aiba totul sub stapanire, a fost nevoit sa munceasca din greu pamantul ca sa-si castige hrana , iar pedeapsa femeii, a fost durere, supunere fata de barbat si dependenta de el in toate lucrurile.
Dumnezeu nu a schimbat conceptul despre familie: in familie trebuie sa existe autoritate si iubire.
In 1 Petru 3, precum si in 1 Corinteni 7, Efeseni 5:22-33, Coloseni 3:18-19 se insista pe relatia dintre sot si sotie si se compara cu relatia dintre Domnul Isus si Biserica Lui. Barbatul trebuie sa-si iubeasca sotia asa cum Hristos isi iubeste Biserica . Cu ce fel de dragoste si-a iubit si inca isi mai iubeste Hristos Biserica ? Cu o dragoste dumnezeiasca; nu a iubit-o cu o dragoste omeneasca. Aici gresim multi pentru ca vrem sa fim spiritual si plini de dragoste dar, nu intelegem ca e vorba de dragostea dumnezeiasca . Noi am fost nascuti din nou, din Dumnezeu ; suntem fii de Dumnezeu deci, trebuie sa iubim cu dragostea lui Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 13 ).
Dragostea omeneasca spune asa: "Daca te porti frumos cu mine, am sa ma port si eu frumos cu tine ". Dragostea dumnezeiasca spune: "Chiar daca te porti urat cu mine, eu am sa ma port frumos cu tine."
Dragostea omeneasca spune: " Daca ma iubesti, am sa te iubesc si eu." Dragostea dumnezeiasca spune: " Chiar daca tu ma urasti, chiar daca ma dai la moarte, eu tot te iubesc "( vezi Matei 5: 38-48 ).
Barbatul, ca si cap al familiei , asemanat cu Hristos , trebuie sa dovedeasca iubirea pe care a arata-o Hristos . De aceea, barbatului , in repetate randuri , i se cere sa arate dragoste dumnezeiasca , pentru ca nu autoritatea i-a fost subminata odata cu pacatul , ci iubirea fata de cea de langa el , pentru ca ea l-a determinat sa pacatuiasca , ea a stat la baza razvratirii lui si din cauza ei a fost el pedepsit; si barbatul nu a mai iubit-o ca inainte . Si din acelasi motiv i se cere femeii supunere fata de barbat si nu iubire .Supunere , pentru ca prin ascultarea de Satan , s-a razvratit impotriva lui Dumnezeu si a iesit de sub "supunerea" fata de barbat.
Domnului Isus Cristos I s-a dat toata autoritatea in cer si pe pamant dar El isi exercita aceasta autoritate in dragoste. Cand mustra sau pedepseste o face cu dragoste si compasiune, cand Isi impune poruncile, o face cu dragoste si dandu-Se pe El Insusi ca exemplu.
Ca urmare, barbatul trebuie sa-si exercite autoritatea in dragoste si dandu-se exemplu, la fel ca si Domnul Isus.
La randul ei, Biserica , este supusa Domnului in dragoste . Nu are valoare in ochii Domnului, supunerea din obligatie, fortata, din frica , ci, doar cea care vine din iubire. La fel si femeia, trebuie sa fie supusa barbatului din dragoste , dar sa nu uitam , vorbim de dragoste dumnezeiasca.
Oricat de multa dragoste omeneasca ar exista la inceputul casatoriei, mai devreme sau mai tarziu intre cei doi vor apare divergente , discordante , neintelegeri, iar dragostea dintre cei doi se va raci si distanta dintre ei va creste. Sa ne imaginam un triunghi echilateral (toate laturile si unghiurile sunt egale) in care in varful triunghiului este Dumnezeu , iar la baza lui (a triunghiului) sunt cei doi: barbatul si femeia .
Dumnezeu
Barbatul Femeia
Distanta dintre barbat si femeie se va micsora in masura in care cei doi se vor apropia de Dumnezeu , fiecare in dreptul lui, pana vor ajunge sa fie una , dar "una " in Cristos; aceasta inseamna sa ajungi sa fii in varful triunghiului cu Dumnezeu.
Dumnezeu nu a creat roboti . A creat oameni si fiecare om e unic in felul lui, are un anumit caracter , o anumita personalitate . De exemplu, unii barbati sunt ca stejarul : falnic, maret , impunator , ii place sa fie admirat si de departe sa atraga privirile asupra lui . Nu e nimeni ca el ... asa de frumos, ... asa de destept, ... asa de priceput, ... asa de "inzestrat". Privit de departe e frumos , dar pe masura ce te apropii de el iti dai seama ca e tare, scortos , ramurile sunt prea sus si nu le poti atinge . Rodeste si el , dar roada lui, ghinda , nu serveste decat ca hrana pentru animale (porci si veverite).
Altii, sunt ca si marul: nu e asa de maret si de impunator ca si stejarul , dar e placut la vedere si de dorit pentru roadele lui. Frumusetea lui e inmultita datorita roadelor . Crengile nu sunt inalte , ceea ce inseamna ca e accesibil , chiar si un copil ii poate culege roadele.
Iar tu ,ca si femeie , poate esti asemeni unui trandafir : frumoasa, mandra , impunatoare, atragi privirile prin frumusetea si mandria ta, iar spinii ii folosesti sa "intepi" atunci cand nu ti se acorda toata atentia sau cand nu ti se face pe plac. Si Domnul Isus a fost comparat cu un trandafir , dar nu cu unul oarecare , ci cu "trandafirul din Saron". Acest trandafir spre deosebire de ceilalti nu are spini. Asa ca , daca ai fost creata de Dumnezeu sa fii un trandafir, cauta sa fii "trandafirul din Saron".Trandafirul desi are tulpina tare si cu spini, poate fi culcat cu usurinta la pamant din cauza putinei flexibilitati pe care o are tulpina ( e destul de "rigida" ).Trandafirul e de apreciat nu doar pentru frumusetea lui , ci si pentru utilitatile lui . Poate fi folosit in scop ornamental, in industria parfumurilor si in cosmetica, industria alimentara si in industria farmaceutica.
Dar Dumnezeu nu a creat doar trandafiri. A creat si alte flori, cum ar fi papadia. Papadia e o floare frumoasa prin simplitatea ei; e gingasa , sensibila, delicata si desi nu pare , e mai firava decat trandafirul .Tulpina ei e atat de subtire si cu toate acestea, din cauza flexibilitatii ei, e mai rezistenta decat trandafirul . Se apleaca cu usurinta ca mai apoi, sa se ridice si sa zambeasca din nou cand apare soarele. Nu exista ceva mai frumos decat sa vezi un camp plin de papadii . Sunt preferatele copiilor. Serveste atat pentru industria alimentara cat si pentru cea farmaceutica. Poate ca nu vezi rolul sau rostul tau in familie sau poate crezi ca nu ai nicio calitate ... priveste papadia si invata de la ea! Papadia poate creste atat langa un mar cat si langa un stejar, pe cand trandafirul nu poate creste bine langa un stejar, pentru ca amandoi au nevoie in dezvoltarea lor de multa lumina si caldura ... adica de multa atentie si admiratie.
Ce se intampla atunci cand intr-o relatie el e un stejar iar ea e un trandafir? Cum vor convietui ?
Cine vrea sa aiba o familie fericita , sa traiasca in pace si armonie , va trebui sa aplice principiile lui Dumnezeu , avand ca exemplu, in toate, pe Domnul Isus.
In masura in care intelegem totala noastra dependenta de Dumnezeu, in aceeasi masura vom si aplica si respecta principiile Lui si in aceeasi masura in care vom respecta Cuvantul, direct proportional cu aceasta , vom avea si rezultate.
Familia e casa noastra.Temelia ei trebuie sa fie dragostea (dumnezeiasca), peretii ei sa fie reprezentati de rugaciune, iar acoperisul casei, reprezinta intelepciunea de sus .
Am fost creati in El, prin El, si pentru El si ca urmare, sa cautam sa fim una in El , sa traim prin El, iar familia noastra sa fie pentru El, pentru slava Lui.
