În 1997, tele-evanghelistul Bob Larson a făcut public un film-documentar în care vorbea cu Zeena LaVey şi Nikolas Shreck. Zeena LaVey, preoteasă satanistă şi fiica lui Anton LaVey, fondatorul Bisericii Satanice din America, şi scriitorul Bibliei Satanice. Nikolas Shreck (care s-a şi căsătorit cu Zeena) a pus bazele Ordinului Vârcolacilor.
În acest film-documentar, Bob Larson le-a adresat mai multe întrebări Zeenei şi lui Nikolas, ei fiind purtătorii de cuvânt ai Bisericii Satanice. Un lucru care m-a surprins a fost faptul că atât Zeena cât şi Nikolas au insistat că nu există bine ori rău, aşa cum noi le ştim definiţia. Au discutat principiile crezului lor şi anumite aspecte ale vieţii lui Anton LaVey. Un lucru mi-a captat atenţia, şi am să traduc o parte din dialog. Nikolas Shreck a spus ceva foarte interesant, şi un lucru pe care îl văd acum, împlinindu-se sub ochii tuturor, cei mai mulţi însă fiind nebănuitori.
Nikolas Shreck: Noi suntem creatorii propriei noastre realităţi. Noi hotărâm ce este bine, noi hotărâm ce este rău. Tu (referindu-se la Bob Larson, şi toţi creştinii care trăiesc pe baza principiilor Biblice) laşi Biblia ori pe Isus Cristos, ori, oricine ar fi Dumnezeu să îţi dicteze realitatea.
Bob Larson: Chiar şi dacă te-ai baza pe raţionamentul logic, lăsându-l pe Dumnezeu la o parte, să sugerezi că ai putea să îţi creezi propria realitate... asta s-a întâmplat în Germania în 1933. Astea sunt exemple a unor oameni care şi-au creat propria realitate.
(Bob Larson se referă la sistemul nazist stabilit de către Hitler. Ideile lui Hitler s-au întemeiat pe o concepţie rasistă. El considera că omenirea poate fi împărţită pe baza unei ierarhii valorice a raselor şi că viaţa nu reprezintă nimic altceva decât supravieţuirea celor adaptabili. Credea că „darwinismul social” se extinde la lupta între rase, şi întocmai cum animalele se luptă pentru hrană şi perpetuare, tot aşa şi în specia umană cei puternici înlătură sângele (caracterele presupus ereditare) celor slabi. „Poporul de stăpâni” („Herrenvolk”) era de "rasă ariană”, alcătuit fiind din populaţiile Europei de Nord. La baza piramidei rasiale Hitler îi plasează pe negri, pe slavi, pe ţigani şi pe evrei, pentru aceştia din urmă având sentimente de ură exacerbată. Hitler îi socotea pe evrei drept „un cancer ce roade trupul Germaniei”, o boală ce trebuie tratată, după cum ilustrează următorul citat din „Mein Kampf”:„Alterarea sângelui şi deteriorarea rasei reprezintă singurele cauze care explică declinul civilizaţiilor străvechi; niciodată războiul nu a ruinat naţiunile, ci pierderea puterii lor de rezistenţă – caracteristica exclusivă a sângelui raselor pure. În această lume, oricine nu este de origine sănătoasă poate fi considerat pleavă”.)
Nikolas Shreck: Asta se întâmplă momentan în America. Fiecare persoană îşi creează o realitate, realitatea despre care tu vorbeşti este momentan privită ca fiind acceptabilă (referindu-se la credinţa în Dumnezeu şi principiile Biblice). Noi vorbim despre o realitate care, în acest moment în istorie, nu este considerată ca fiind acceptabilă. Situaţia depinde de persoanele care controlează media, depinde de cine are puterea financiară pentru a transforma realitatea lor în realitatea lumii întregi.
Copiii, bebeluşi chiar, sunt mai sensibili şi mai receptivi decât adulţii. Sensibili la stările omului, la natura lui, şi uneori copilul vede şi pricepe, chiar când, în aparenţă, pare să ignore şi să nu bage în seamă.
Poveştile cu o linie narativă ce urmărea să scoată în evidenţă beneficiile faptului de a fi bun, drept, credincios, fidel, moral, au fost înlocuite cu animaţii dintre cele mai bizare – unele pe care nici măcar eu, ca adult, nu le pot suporta, inspirându-mi o energie pur negativă şi o stare de rău de care nu pot să scap cu uşurinţă.
La mijlocul anilor ’90, seria Harry Potter a zguduit întreaga lume, în unele şcoli din străinătate, cărţi din această serie devenind lectură obligatorie pentru elevi. O generaţie întreagă s-a îndrăgostit de tânărul vrăjitor, cei mai mulţi având un puternic sentiment de compasiune faţă de personajul principal din cauza copilăriei lui tumultoase, a pierderii ambilor părinţi şi a multor alte lucruri care au cauzat milioane de copii să devină fani ai seriei şi, în egală măsură, iubitori de magie.
Bineînţeles, în mintea lor, totul părea nevinovat şi inocent. S-a promovat foarte mult conceptul de ’magie albă’, concept pe care Anton LaVey îl distruge spunând: Se presupune că magia albă este folosită doar pentru a face bine, în scopuri lipsite de egoism. Cât despre magia neagră, suntem învăţaţi că este folosită doar din motive egoiste şi cu intenţii malefice. Satanismul nu trasează asemenea linii de dividere.
Când a fost întrebat cu privire la un film (Practical Magic) de succes care trata acelaşi subiect, magia, idealizând-o şi chiar portretizând-o ca fiind ceva folositor şi necesar, acesta a spus: Nu văd de ce aş corecta (în conformitate cu realitatea practicii Satanice) imaginea din film şi din media în general a vrăjitoarelor. Sunt de părere că, imaginea cea mai populară şi cea care complimentează cel mai mult această practică ar trebui utilizată şi susţinută oricând este posibil. Oamenii vor crede ceea ce doresc să creadă şi momentan, imaginea vrăjitoarelor este intrigantă, fascinantă şi fermecătoare.
Cu altă ocazie a spus: În timp ce Satanismul îşi va face loc în mainstream (va deveni un trend), fie că oamenii vor fi de acord cu filozofia noastră ori nu, standardele şi idealurile noastre au să fie standardele şi idealurile lumii.
Da, televizorul pare o alternativă bună, o dădacă care nu îşi ia pauze de masă, şi nici nu are nevoie de o zi liberă din cauza unor probleme personale, televizorul educă copii şi adulţi de asemenea. Voi vorbi cu altă ocazie despre programele a căror ţintă sunt adulţii.
Majoritatea desenelor animate prezintă lumea reală şi lumea ‚spirituală’ în paralel cu ea. Conceptul de vrăjitorie este tot mai des folosit şi se află la baza multor seriale animate şi seriale de televiziune destinate pre-adolescenţilor şi adolescenţilor.
Biblia ne spune clar poziţia pe care Dumnezeu vreau să o luăm faţă de orice fel de practică ocultă, şi orice alte practici care i se învecinează.
Dumnezeu are un standard pentru toate lucrurile, inclusiv pentru familie. Dumnezeu a stabilit o ordine pentru buna funcţionare a acesteia. Dacă vă preocupă educarea propriilor copii, şi dacă sunteţi implicaţi în acest aspect al vieţii lor – nu mă refer doar la aspectul academic, ci şi la cel spiritual – vreau să parcurg cu d-vstră un şir de evenimente pentru a ajunge, sper eu, la concluzia că niciun lucru nu este întâmplător, şi am căzut noi, şi mulţi înaintea noastră pradă unor mari minciuni care au început cu mulţi ani în urmă.
Un studiu arată că, copii, petrec în medie, şase ore pe zi în faţa televizorului. Dacă e să luăm în considerare situaţia în medie a unei familii tipice, presupunând că părinţii au şi un loc de muncă, copilul petrece mai mult timp fiind influenţat de televizor decât de învăţătura şi ghidarea parentală, indiferent de aspectul la care ne referim.
Dacă în fiecare Duminică, deşi rareori se predică despre vrăjitorie, dar totuşi, dacă în fiecare Duminică s-ar predica împotriva vrăjitoriei, a comportamentelor imorale depictate în desenele animate, tot nu ar fi destul că contra-balanseze cantitatea pe care aceştia o asimilează pro-magie.
Dumnezeu a stabilit părinţii ca autoritate peste copii:
Efeseni 6:1 "Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept. "
Coloseni 3:20 "Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului. "
În acest moment, mi-ar face cea mai mare plăcere, să desfiinţez un mit creat de media şi provomat în aproape toate desenele animate şi serialele destinate pre-adolescenţilor şi adolescenţilor (Disney Channel fiind un militant extraordinar al acestui aspect). Despre ce vorbesc? Despre imaginea Adolescentul Rebel. Nu este adevărat faptul că un adolescent trebuie să fie zăpăcit, nesupus, neascultător.
Ca şi creştini, sunt anumite valori pe care trebuie să le plantăm în copii noştri. Televizorul trebuie neapărat exclus din casele noastre tocmai fiindcă este accesul direct al celor care controlează media, care transformă realitatea lor în realitatea lumii întregi aşa cum chiar Nikolas Shreck mărturisea. Şi dacă este să privim în jurul nostru, realitatea este destul de înspăimântătoare.
Părerea mea este că, dacă unui copil îi spui de mic despre Dumnezeu, despre faptul că suntem creaţi, suntem copii ai Domnului, dacă de la vârsta când merge la grădiniţă, în loc să ne lăsăm copii în faţa televizorului – majoritatea programelor întărâtându-i împotriva noastre, creând o imagine proastă oricărei autorităţi, dar în special părinţilor. Aceştia fiind portretizaţi ca fiind stupizi, lipsiţi de logică... Dacă le-am spune că, pe cum ei cresc, ei sunt o binecuvântare pentru noi din partea Domnului Dumnezeului nostru. Dacă am crea o imagine plăcută pentru ei, dacă le-am spune că adolescenţa este de fapt o perioadă în care ei trebuie să se deprindă cu munca, să îi învăţăm în dragoste despre responsabilităţile vieţii. Dacă le-am vorbi despre rolul lor (diferit în funcţie de sex), rol stabilit de către Dumnezeu... i-am ajuta să îşi găsească identitatea în Dumnezeu, în conformitate cu planul Lui - în loc să lăsăm ca media să ne pregătească copii pentru ‚Marea Rebeliune’ a adolescenţei, care din punct de vedere biologic şi psihic nu îşi are în niciun fel ancora în realitate.
De ce sunt atât de pornit împotriva canalelor media?
Vreau să facem o scurtă vizită în trecut, mai exact, în 1955. Anul în care un film a zguduit o întreagă naţiune, o ţară până atunci temătoare de Dumnezeu, cu standarde de moralitate care au dispărut încetul cu încetul. Filmul se numeşte Rebel fără Cauză (Rebel without a Cause). Personajul principal este un tânăr cu probleme, prins la mijloc între părerile contradictorii ale părinţilor săi. Părinţii sunt prezentaţi ca vinovaţi pentru sentimentele lui de confuzie şi rebeliune. Mama acestuia era prezentată ca fiind capul familiei, iar tatăl tânărului este prezentat ca fiind temător, complet subordonat soţiei, fără autoritate ori putere de cuvânt. La un moment dat se află în genunchi, îmbrăcat într-un costum elegant peste care poartă un şorţ de bucătărie foarte feminin, curăţând de pe jos resturile de mâncare – scăpase o tavă – grăbit să cureţe înainte să ajungă soţia lui acasă, părând temător şi supus. La un moment dat, întrebat de către fiul său ce să facă în cazul în care se află într-un conflict în care onoarea lui este în pericol – tatăl este arătat ca neavând idee ce înseamnă conceptul de onoare, e portretizat ca fiind laş chiar.
De asemenea, o altă familie este prezentată, familia tinerei din rolul principal feminin. Aceasta are 16 ani, şi este încă în căutarea unui suport emoţional din partea tatălui – ni se lasă de înţeles că relaţia dintre ei era una frumoasă înainte ca aceasta să ajungă la vârsta de 16 ani. Tatăl o respinge, oferind toată atenţia lui fratelui ei mai mic. La un moment dat, aceasta îl pupă, şi el o plezneşte.
Poate vă întrebaţi de ce vorbesc despre filmul acesta. Ei bine, James Dean, actorul din rolul principal, a murit înainte ca filmul să fie făcut public. După moartea lui, dintre prieteni şi apropiaţi au fost mulţi care au mzărturisit despre el că ar fi căutat contact cu lumea ocultă, cu spiritele – căutând ghidarea lor pentru a îşi croi drumul spre succes.
James Dean a avut parte de un succes extraordinar în urma rolurilor sale. Femeile îl adorau, bărbaţii îl imitau. Îi imitau modul de a umbla, stilul vestimentar, tunsoarea. În America, a fost şi continuă să fie cel mai omagiat rebel, considerându-se că a provocat cea mai mare schimbare în cultura Americii în perioada după Al Doilea Război Mondial.
Actorul Martin Sheen îi oferă tribut lui Dean pentru rolul său ca agent în această schimbare: "James Dean şi Elvis au fost purtătorii de cuvânt ai unei întregi generaţii. Când eram în şcoala de actorie în New York, cu ani în urmă, era o zicală cum că, dacă Marlon Brando a schimbat felul în care oamenii jucau teatru, atunci James Dean a schimbat felul în care oamenii trăiesc. El este cel mai grozav actor care a trăit vreodată. A fost pur şi simplu un geniu.’’
Aproape peste noapte, se puteau observa influenţa filmelor lui James Dean. O întreagă ţară şi-a schimbat părerea când venea vorba de lucrurile care erau considerate la modă/cool.
"Se îmbrăcau imitându-i stilul", îşi aminteşte Stewart Stern, scenarist pentru Rebel fără Cauză ‚"umblau imitându-i modul de a umbla. Jucau rolul pe care l-au văzut pe el jucând. Căutau răspunsurile pe care ei credeau că el le-ar fi căutat. "
Adolescenţii din întreaga ţară au trecut printr-o transformare de proporţii imense. Îl imitau pe baza rolurilor sale din filme. Jeanşi (blugi), tricourile, gecile de piele, tunsoarea şi maşinile rapide au devenit trenduri populare ale perioadei respective. Noul fel în care adolescenţii îşi măsurau succesul în cucerirea sexului opus depindea de cât de aproape erau de a semăna lui Dean.
Posterele lui acopereau pereţii fetelor adolescente care visau la cavalerul lor în armură strălucitoare. Dean a schimbat cu succes imaginea de ‚cavaler’. Randall Riese, autorul cărţii The Unabridged James Dean spune: "La un an de la moartea lui James Dean, acesta ‚înviase’, asemenea lui Cristos, pentru a deveni cel mai mare star cinematografic din America, poate din lume. "
Revista Time a spus despre el "Cea mai mare reuşită a Hollywood-ului." Renegatul James Dean a fost considerat deţinătorul celei mai mari puteri de influenţă a perioadei respective. Dean a rămas până în ziua de astăzi o icoană a imaginii de rebeliune.
Prin mesajul filmelor sale, James Dean, a cauzat o ruptură între tinerii Americii şi părinţii acestora, lucru de care nu se mai auzise înainte de Război. Rod Serling, scriitor la Twilight Zone, vorbeşte despre efectele lui Dean ca fiind: "derutarea tinerilor creduli, o eroziune treptată a încrederii în... tot ceea ce era până atunci cunoscut ca fiind corect din punct de vedere moral. "
Au dorit să se răzvrătească, să se confrunte, să sfideze autoritatea doar de dragul de a o face. Acest atac asupra tiparului moral a fost o subtilă îndoctrinare a tinerilor care a precipitat mişcarea din anii 1960 (Revoluţia Sexuală)
Actorul Rebel Sal Mineo a spus "James Dean a început întreaga revoltă a tineretului. " (referindu-se la Revoluţia Sexuală despre care vom vorbi cu altă ocazie)
Comediant, muzician, compozitor şi scriitorul Steve Allen a făcut un comentariu care răsună cu ecou vorbind despre sentimentele şocante pe care Dean a reuşit să le invoce printre tineri: "Era atât de real. Atenţia mea era strânsă de el. Vorbea atât de clar şi autentic limbajul tinerilor. Nu puteam să cred că era actor... Nu puteam să cred că e doar un actor! Rezultatul a fost electrifiant. "
Allen vorbeşte despre talentul lui Dean de a interpreta diferite roluri nu ca fiind înnăscut, dar ca rezultat al unor puteri oculte pe care el le-a căutat pentru a putea influenţa societatea. Mătuşa lui Dean povestise cum că, de tânăr, acesta avuse contact cu entităţi spirituale. Obişnuia să vorbească cu un copac, şi când fusese întrebat dacă copacul îi răspunde: "Nu vorbea cu pomul ori rădăcinile acestuia, mi-a răspuns acesta râzând. Atunci l-am întrebat cu cine vorbeşte totuşi. M-a privit senin şi mi-a răspuns că vorbeşte cu mama lui."
James DeWeerd, un prieten apropiat al lui Dean, a spus "James a spus că acesta crede că spiritul mamei lui a venit la el. "
Dean a căutat să contacteze spirite şi intermediari spirituali pentru a îl ajuta să îşi paveze calea spre succes. Buelah Roth, o altă cunoştinţă apropiată mărturiseşte despre o perioadă în care Dean era obsedat să intre în legătură cu o actriţă decedată pe nume Sarah Bernhardt, Roth spune
"Era un hotel în Venice, California, unde Sarah Bernhardt locuise când venise aici pentru a juca... El (Dean) era foarte entuziasmat. Mi-a spus ‚’Hai să mergem la hotel’’, Aşa că, am mers acolo, şi erau un hotel în paragină, un hotel în care nimeni nu stătea mult, nimeni acolo nu auzise de Sarah Bernhardt, cu excepţia unui bărbat în vârstă care a spus ‚’’Oh, da, îmi amintesc, actriţa aceea franţuzoaică.’’ Ne-a dus sus într-o cameră groaznică. Bănuiesc că pe vremea când ea fusese acolo, era elegant. Şi Dean a zis: Tu să ieşi afară, vreau să fiu aici singur. Vreau ca Sarah Bernhardt să vină la mine’’ şi a zis că s-a aşezat pe patul unde ea dormise. Şi chiar a simţit că stabilise contact cu spiritul lui Sarah Bernhardt.’’
În mod interesant, în 1950 a intrat în istorie ca fiind deceniul în care tinerii au căutat să trăiască independent de părinţii lor şi de valorile tradiţional Creştine.
*Elia Kazan, directorul filmului La Est de Eden – bazat pe a doua jumătate a romanului cu acelaşi nume scris de John Steinbeck. Este vorba despre un tânăr neascultător, care în timp ce îşi caută propria identitate, se luptă pentru a câştiga afecţiunea tatălui lui – prezentat ca un om religios şi îngust – împotriva fratelui său, preferat de către tatăl său. Astfel, căutând să se redea o imagine care să semene celei din Geneza – Cain şi Abel.
John Gilmore a relatat că Elia Kazan a recunoscut puterea pe care filmul o deţinea: Eram convins că filmul are capacitatea să pătrundă direct în psihologia inimii a celui ce îl urmăreşte.
Filmul Rebel fără Cauză este cel mai popular dintre filmele lui Dean. În acest film, el este portretizat ca fiind un tânăr neascultător care câştigă afecţiunea publicului printr-o sensibilitate aparte şi o rebeliune individualistă. Mesajul cum că este acceptabil să te răzvrăteşti împotriva autorităţilor tradiţionale şi oricărei autorităţi în general este chiar evident. Scenaristul Steward Stern recunoaşte tentativa lui de a periclita respectabilitatea oricărei imagini a autorităţii spunând: foarte mult din conţinutul scenariului şi felul în care am direcţionat actorii din rolul părinţilor să joace a fost exagerat şi părtinitor (faţă de mesajul pe care încercam să îl transmitem)... Adevărul poetic al relaţiei dintre tineri era constant ridicularizat prin felul în care părinţii erau făcuţi să se comporte.
Filmele lui Dean erau astfel unor liturghii, şi ştia felul în care îşi afectează fanii. John Gilmore spune despre intenţiile lui Dean când venea vorba de actorie: Întreaga lui fiinţă era pusă în mişcare prin implicarea lui în scene. Acolo, energiile lucrau pentru el şi era plăcut să ai control asupra atenţiei oamenilor şi simţi puterea şi o senzaţie de manipulare. Tot locul ăsta ar putea fi în mâna mea (zicea Dean), în controlul meu personal, toată lumea de aici, cei din jur şi cei de pe scenă cu mine. E ca şi cum eu sunt soarele într-un univers. Eu pot da viaţă tuturor lucrurilor.
James Dean a reuşit să promoveze consumul de alcool şi a introdus, până atunci neauzit, consumul de marijuana în anii 1953, prin filmul Glory in the Flower. În acest film, acesta interpretând din nou imaginea unui tânăr rebel, care consuma alcool, se droga şi striga autorităţilor: Nu o să mă supun ordinelor voastre.
Actorul Casper Van Dien a spus: El a definit generaţia voastră. El a definit generaţia mea. El a definit totul. Dacă e să te uiţi la el, sub nicio formă nu ai putea să spui că nu ţi-a afectat viaţa într-un fel ori altul. El a început Generaţia X. El a început fiecare generaţie. Toţi băieţii răi. A scos la suprafaţă diferite nivele.
Când s-a vorbit despre Dumnezeu, James Dean a spus: Nu există Dumnezeu. Există doar artă, există doar compozitorul, creatorul unei simfoni.
A furat frica de Dumnezeu din inimile oamenilor, nu doar prin filmele lui dar şi prin afirmaţii cum ar fi: Indiferent de ce ar spune ei, nu există rai. Nu există nici iad.
Când vorbea despre creştini a spus: acele influenţe distructive a căror credinţă se bazează pe tortură, sânge şi crucificare.
Mai apoi a spus o filozofie Satanică: Cred în libertate, nu în Dumnezeu.
Acesta a acceptat ocultul şi a îmbrăţişat filozofii satanice.
Ca rezultat al ocultismului, acesta începuse să fie chinuit de către entităţi demonice. Gilmore spune: În seara aceea voia să stea la mine fiindcă mi-a spus că se simte bântuit. Era ca şi cum o voce îi vorbea, în spatele gâtului. James Dean s-a referit la aceste manifertări ca fiind Black Mariah. Văzând o dată o poză cu un craniu grotesc, acesta a spus că seamănă cu Mariah lui, având anumite trăsături asemănătoare.
Realitatea care a fost creată pentru întreaga lume? Dacă e să deschidem bine ochii, vom vedea. Trăim într-o perioadă în care, spre şocul meu, am văzut puştani înjurând femei în vârstă pe stradă doar de dragul de a o face. Copiii se consideră superior părinţilor din toate punctele de vedere, membrii ai generaţiei actuale susţin că din punct de vedere psihic ar aparţine unui alt sex decât cel desemnat la naştere şi sunt dispuşi să treacă prin operaţii de schimbare de sex şi o viaţă întreagă de injecţii cu hormonii desemnaţi sexului pe care vor să îl aibă.
În Statele Unite s-a legalizat căsătoria între membrii ai aceluiaşi sex, Papa Francis vorbeşte despre posibilitatea unor uniuni civile între membrii ai aceluiaşi sex (doar că nu foloseşte termenul căsătorie), şi imaginea Bisericii Ortodoxe Române este târâtă prin noroi dar asta nu fără un scop. Părerea mea este că, indiferent de denominaţiunea noastră, nu ar trebui să susţinem pe cei ce se pun împotriva ei. De ce spun asta? O dată cu legalizarea căsătoriei în SUA, se va căuta legalizarea ei în întreaga Europa. Este clar că, dacă s-ar încerca asta acum, Biserica Ortodoxă s-ar opune cu vehemenţă. E părerea mea personală că populaţia României este manipulată pentru a îndepărta încet încet autoritatea Bisericii Ortodoxe, pentru a facilita legalizarea căsătoriilor membrilor ai aceluiaşi sex cât mai repede.
Dacă aţi ajuns la sfârşitul acestei postări parcurgând întreg conţinutul, vă mulţumesc pentru răbdare şi timpul acordat.
P.S.: Nu e niciodată prea târziu să schimbaţi lucrurile în familia dumneavoastră. Se poate să fie greu la început, dar vă îndemn din dragoste sinceră, să scoateţi televizorul din casele dumneavoastră. Să aveţi discuţii calme cu copiii dumneavostră în privinţa aceasta. Evident, vă îndemn la câteva zile de post şi rugăciune pentru a dobândi prin Harul bunului Dumnezeu, înţelepciunea şi puterea de convingere necesară pentru a vă convinge copiii. Aceste lucruri trebuie făcute cu înţelepciune, prin şi din dragoste. Vă garantez că pe cum timpul va trece, veţi observa o schimbare în atitudinile membrilor familiei unii faţă de ceilalţi. De asemenea, familia creştină poate rezista prin ajutorul rugăciunii. Sfatul meu, din nou, în dragoste, este ca seara să vă stabiliţi un program, să citiţi un psalm şi să spuneţi o rugăciune împreună ca familie. Harul lui Dumnezeu lucrează în chip minunat. Da, la început, dacă nu aveţi deja un obicei din această practică, va părea greu, obositor chiar – şi veţi întâmpina piedici. Dar veţi vedea, pe cum timpul va trece, în dragoste şi răbdare, Dumnezeu poate reface orice familie şi, învăţând din Cuvântul Lui, să ne întoarcem la principiile fundamentale ale credinţei noastre în Dumnezeu şi astfel să ne remodelăm viaţa după Voia Domnului nostru..
Pacea, Harul şi Îndurarea bunului Dumnezeu să fie cu voi toţi. Fie ca Duhul Sfânt să însoţească aceste cuvinte, spre deschiderea ochilor minţii şi spre pricepere şi dobândirea înţelepciunii ce aduce viaţă veşnică prin Isus Cristos, Amin.
