Obstacolul

   Obstacolul

   Zohra trăia într-o colibă sărăcăcioasă din Africa de Nord pe țărmul oceanului Atlantic. Soțul ei era grav bolnav și ei nu aveau copii. Ea lucra ici și colo, mai cerșea câte puțin, strângea lemne aduse de valuri pe plajă, și în felul acesta reușea să-și ducă traiul.

   Într-o zi s-a întâmplat ceva neobișnuit în micul orășel de coastă. Un medic european a deschis un dispensar cu o mică farmacie în casa albă din afara orașului, lângă dunele de nisip, și mulți oameni se duceau acolo să fie tratați. Și Zohra s-a dus la doctorul străin să-l roage să-i dea într-o sticluță un medicament pentru soțul ei care era prea slăbit pentru a merge singur.

   Ce curățenie era în acest dispensar! Oamenii stăteau pe bănci și așteptau răbdători. Nimeni nu-i împingea la o parte pe cei săraci, nimeni nu striga la ei, nimeni nu dădea mită. Zohra stătea răbdătoare la fereastra deschisă și se uita în grădina îngrădită în care mușcatele se lua la întrecere în colorit. Chiar atunci în grădină a apărut o fetiță blondă ce a început să se joace sub un smochin. Ea a fost curând urmată de sora ei mai mare. În timp ce privea fetițele, Zohrei i-a venit o idee minunată. Precis fetițele se vor murdări pe frumoasele rochițe, la fel și tatăl lor pe cămașă... Precis familia avea nevoie de o spălătoreasă iar dispensarul trebuia și el curățit zilnic! Ea a uitat complet că a venit să cumpere medicament pentru soțul ei și a ieșit repede și a început să bată la ușa locuinței. A apărut o femeie tânără și a întrebat-o ce dorește...

   - Am venit să fiu spălătoreasa dumneavoastră. Vă voi spăla rufele să fie albe ca laptele, voi face curat în casă și voi face de mâncare. Pot veni în fiecare zi!

   Tânăra femei zâmbi și-i răspunse:

   - Da, avem nevoie de o spălătoreasă dar vino mâine căci trebuie să vorbesc mai întâi cu soțul meu!

   Zohra s-a întors acasă fericită fiind sigură că va primi un loc de muncă. Ea și acea tânără femeie s-au înțeles de minune împreună iar cele două fetițe i-au zâmbit drăgăstos.

   Când a ajuns aproape de casa ei, Zohra a văzut o găină grasă ce râcâia alene prin praf, ce ieșise pe poarta deschisă de la casa vecinilor ei. Găina era blândă și prietenoasă și Zohra nevăzând pe nimeni în împrejur, a pus mâna pe găină și a ascuns-o sub poala veșmintelor ei apoi a intrat repede în coliba ei. I-a arătat-o soțului și s-au bucurat foarte mult. A tăiat găina a jumulit-o a ascuns penele în nisip, a aprins focul și în scurt timp găina fierbea în oală alături de ceapă, morcovi, pătrunjel și condimente. O, ce zi minunată a fost!

   Tânăra englezoaică a făcut câteva investigații apoi a angajat-o pe Zohra ca servitoare. Zohra era tare fericită. Dimineța când venea primea cafea cu lapte îndulcită. Ea le iubea mult pe cele două fetițe cu părul ca puful puișorilor de găină. Dar nu înțelegea un lucru. După ce-și bea cafeaua, englezoaica se așeza lângă ea și începea să-i citească dintr-o carte mare ceva ce ea nu înțelegea despre Isus Hristos.

   La început, Zohra nu asculta și nu reținea nimic făcând pur și simplu pe surda...

   Dar Cuvântul lui Dumnezeu e viu și puternic și poate înfrânge orice indiferență!

   După o vreme Zohra a observat că a început să-și amintească lucruri pe care nu le auzise în mod conștient. De exemplu, istoria cu cei 5000 de oameni, doi pești și cinci pâini. Era ceva minunat și amintindu-și-o, a început să o povestească și soțului ei acasă. Apoi și-a amintit istoria cu oaia rărtăcită... Fără să-și dea seama ea a început să-L iubească pe Acela care făcuse toate aceste minunății. Treptat, a înțeles chiar că acest Isus trăiește invizibil chiar lîngă ea. A început să dorească să-I aparțină acestui Isus! Și într-o seară, pe timp de vară, în timp ce privea marea, ea a dorit să-L lase pe acest Isus să intre în inima și în viața ei. Și în timp ce se gândea cum să facă acest lucru, parcă a început să vadă o găină mare, albă, ce râcâia prin praf și să simtă apoi un miros puternic de supă... Și-a amintit și de ceva ce stăpâna ei îi citise de curând:

   Dacă ne mărturisim păcatele, El este fidel și drept ca să ni le ierte și să ne curețe de orice nelegiuire.

   Bucuria Zohrei a dispărut înțelegând că între ea și Isus era un obstacol ce nu-l putea da la o parte. Aceasta a stricat totul. A intrat în casă, a început să se certe cu soțul ei și nu a putut dormi toată noaptea.

   Dar i-a venit în minte ceva uimitor. Putea face ceva cu privire la acel obstacol. Vineri va primi plata de la stăpâna ei și în ziua aceea va putea scăpa de această nenorocită găină albă...

   Vineri, s-a întors devreme acasă, s-a îmbrăcat frumos și s-a dus la vecina ei cu mâinile împreunate și cu lacrimile pe obraji povestindu-i întreaga istorioară... Femeia o privea cu gura căscată căci ceea ce povestea părea ceva de necrezut căci ea nici nu observase lipsa acelei găini...

   - Dar de ce ai venit să-mi spui mie toate aceste lucruri? Eu nu am observat că mi-a dispărut o găină...

   - Într-o zi am să-ți povestesc de ce am venit să-ți mărturisesc și să-ți ofer plata găinii.

   Zohra a plătit prețul găinii apoi s-a grăbit spre casă căci urma o mare întâlnire cu Cineva căci acum, nu mai exista nici un obstacol!