Bătăuşii Wasabi, în limba originală denumit Kickin'it este un serial de comedie produs de Disney Channel, care a avut premiera în Statele Unite ale Americii pe data de 13 iunie 2011 şi pe 5 mai 2012 în România.
Creat şi produs de executorul Jim O'Doherty, în serial este vorba de un instructor de karate numit Rudy şi cei 5 studenţi Jack , Milton, Jerry, Kim şi Eddie.
Premiera pentru al doilea sezon a avut loc pe 2 aprilie 2012.
Acţiunea
Situată într-un mall, Academia de Arte Marţiale a lui Bobby Wasabi, este cunoscută ca şi cel mai performant dojo din lanţul de dojo-uri Bobby Wasabi. Pentru a îmbunătăţi imaginea dojo-ului, apare un puşti nou în oraş pe nume Jack, care salvează dojo-ul de a mai fi închis. Toţi membrii din dojo urmează principiul codului Wasabi: ,,Jurăm pe lumina ochiului dragonului, să fim loiali şi sinceri, şi să nu spunem în veci mori!.
Producţie
Serialul a fost creat de către Emmy, un producător nominalizat , Jim O'Doherty care şi-a început cariera ca scriitor şi producător a multor comedii.
Cântecul de început a fost scris de Ali Dee Theodore, Jordan Yaeger, Julian Michael Davis & Jason Gleed.
Personaje
Personaje principale
· Jack (Leo Howard) este copilul nou în oraş, cu experienţă în arte marţiale. El a învăţat karate de la bunicul său, care deasemenea l-a instruit pe Bobby Wasabi. Este mereu loial cu prietenii săi şi îi inspiră să încerce ce-i mai bine. Este îndrăgostit de Kim, iar în sezonul 3 ajung să fie împreună.
· Milton (Dylan Riley Snyder) este un elev foarte bun la învăţătură, care s-a apucat de karate doar pentru că îl bateau colegii că face lecţii de corn francez. El îşi găseşte o iubită asemănătoare lui pe nume Julie.
· Jerry (Mateo Arias) este un lup singuratic care ajunge de fiecare dată în bucluc. Semnătura lui este ,,wooo. În sezonul 2 îşi face iubită pe Mika, nepoata lui Phil.
· Kim (Olivia Holt) este o fată încrezătoare , maestră în karate. Ea este un fost membru al dojo-ului rival Dragonii Negrii, dar i-a părăsit după ce a aflat că sunt trişori. Ea este îndrăgostită de Jack, şi ajunge să fie cu el în sezonul al 3-a.
· Eddie (Alex Christian Jones) este un copil simpatic care face karate ca să se ţină în formă. Îi este frică de închiderea dojo-ului, pentru că în felul ăsta o să fie nevoit să se întoarcă la academia de dans a Doamnei King.
· Rudy (Jason Earles) este sensei-ul dojo-ului şi cel mai bun prieten al lui Phil. El nu e doar sensei pentru elevii săi... le este în primul rând prieten.
Vorbesc des despre familie şi copii. Îmi place să atrag atenţia asupra factorilor care contribuie la eroziunea continuă care se produce în conceptul de familie. În unele cazuri este vorba despre media, în alte cazuri putem vorbi chiar despre implicările politice în acest aspect. Spun asta din pricina legalizării căsătoriei între membrii ai aceluiaşi sex.
Când deschid acest subiect, îmi place să menţionez de fiecare dată două lucruri importante.
Nikolas Shreck – fondatorul Ordinului Vârcolacilor, asociat al lui Anton LaVey (fondatorul Bisericii Satanice) şi ginerele acestuia, căsătorindu-se cu Zeena LaVey, preotească satanistă.
Într-un interviu cu Bob Larson, după ce Nikolas a afirmat că nu există bine şi rău, promovând conceptul că fiecare persoană este responsabilă pentru a îşi crea propria realitate, acesta continuă prin a spune: Fiecare persoană îşi crează o realitate, realitatea despre care tu vorbeşti este momentan privită ca fiind acceptabilă (referindu-se la credinţa în Dumnezeu şi principiile Biblice). Noi vorbim despre o realitate care, în acest moment în istorie, nu este considerată ca fiind acceptabilă. Situaţia depinde de persoanele care controlează media, depinde de cine are puterea financiară pentru a transforma realitatea lor în realitatea lumii întregi.
Privind în jur, urmărind ierarhia societăţii, detronarea părinţilor şi ‚furtul’ autorităţii lor văd clar semnele că ceea ce Nikolas spunea este cât se poate de real. Programele de divertisment, atât cele adresate adulţilor cât şi cele adresate pre-adolescenţilor sunt încărcate cu o realitate greu de suportat. Un copil stă în faţa televizorului în medie 6 ore pe zi. Dacă e să înmulţim asta la 6 (în speranţa că măcar duminica Dumnezeu e onorat prin administrarea timpului nostru), ajungem la un total de 36 de ore pe săptămână.
36 de ore, urmărind o realitate opusă tiparelor de conduită şi moralitate creştină. La care se adaugă cel mai grav aspect dintre toate, relaţiile interumane, fie că este vorba de relaţia copil-părinte, ori, relaţia de natură romantică/senzuală.
Copii urmăresc pe micile ecrane pre-adolescenţi şi adolescenţi, aparent îndrăgostiţi şi investiţi în relaţii emoţionale de natură romantică. Ştim prea bine că pre-adolescenţa şi nici măcar adolescenţa nu este o vârstă potrivită pentru a avea o relaţie de aşa natură.
Aceştia trebuie educaţi cu privire la rolul lor în relaţii de genul acesta, în funcţie de sex. Nu spun asta fiindcă aş fi misogin, dar chiar apostolul Pavel atrage atenţia asupra nevoilor diferite ale bărbatului şi femeii. Bărbatul având nevoia să fie respectat, femeia simţind nevoia să fie iubită. Aceasta este o diferenţă pe care Dumnezeu a creat-o între noi, ca împreună să formăm un întreg armonios după voia Lui.
Ei de asemenea trebuie educaţi cu privire la responsabilităţile obligatorii pe care le au o dată ajunşi la vârsta potrivită pentru a dori astfel de relaţii. E părerea mea personală că pe întreaga durată a adolescenţei, în dragoste şi cu răbdare, în funcţie de sex, copilul trebuie învăţat adevăruri fundamentale ale vieţii. Nevoia de a se întreţine singur şi familia, să ne învăţăm băieţii în aşa fel pentru a deveni bărbaţi responsabili, stabili. E important să îi învăţăm ce înseamnă ca o femeie să fie virtuoasă, care sunt calităţile pe care ar trebui să le caute în persoana cu care vrea să îşi formeze o relaţie cu scopul căsătoriei. Inima mea este nespus de deschisă când vine vorba despre fetiţele noastre, multe dintre ele sfârşind prin a se îndrăgosti de un coate-goale. Dacă de la o vârstă relativ fragedă, le-am vorbi despre ce înseamnă un bărbat adevărat, dacă le-am vorbi despre calităţile necesare în loc să lăsăm comediile romantice ori pur şi simplu filmele romantice să le creeze imagini cu privire la cum ar trebui să fie un bărbat, care ar trebui să fie dinamica într-o relaţie – sunt sigur că alte ar fi alegerile pe care copii noştri le-ar face.
M-am gândit astăzi să iau pe rând serialele care rulează momentan pe Disney Channel, şi să vă pun în faţă ideile principale ale unui singur episod. Nu aveam unul în minte. Nu urmăresc canalul ori serialele, dar ştiu că foarte mulţi dintre copii fac asta.
Sper ca o dată ideile episodului puse în faţa dumneavoastră, veţi realiza gravitatea situaţiei cu care ne confruntăm. Neştiind vreun episod, am căutat pur şi simplu o pagină web unde aş fi putut să urmăresc episoadele gratuit. Am ales episodul 18 din sezonul 4, fiind şi ultimul episod publicat pe pagină.
Kim se întoarce din Japonia cu antrenorul ei de arte marţiale, Tomo, care este interesat să îi ofere un post lui Rudy în faimoasa academie Otai. Înainte să îi ofere postul însă, acesta vrea să poarte o discuţie în particular cu fiecare dintre studenţii lui.
Până aici, nimic ieşit din comun, nici o problemă. Când Tomo îi spune lui Rudy despre dorinţa lui de a vorbi cu studenţii săi, Rudy afirmă: Studenţii mei îţi vor spune tot adevărul despre Rudy Gillespie deoarece ca antrenor al lor i-am învăţat că nu este nimic mai important ca sinceritatea şi integritatea. (După ce Tomo iese pe uşă) O să minţiţi cum nu aţi mai minţit vreodată!
Când Rudy este întrebat dacă nu ar fi mai bine să spună totuşi adevărul, acesta refuză şi continuă prin a menţiona o serie de evenimente care îl pun într-o postură jenantă, interzicându-le să vorbească despre acele lucruri.
În următoarea scenă, Tomo vorbeşte cu Milton, adresându-i următoarea întrebare: La Academia Otai, suntem de părere că un lider priceput este baza unei academii de arte marţiale. Poţi spune că Rudy este un lider priceput?
Milton îşi aminteşte diferite momente în care Rudy nu a fost un adevărat lider, şi pe când să îi ofere răspunsul lui Tomo, capul lui Rudy se iveşte din coşul de gunoi de alături. Milton îşi corectează răspunsul, afirmând că Rudy este într-adevăr competent în rolul său de lider.
Următorul student cu care Tomo alege să vorbească este Jack. Pe acesta îl întreabă: la Otai suntem de părere că un maestru e obligat să îşi pună elevii înaintea sa. L-ai descrie pe Rudy ca fiind lipsit de egoism?
Jack îşi aminteşte momente când acest lucru nu este adevărat: Rudy se laudă cu premii pe care nu le câştigase; Rudy îi avertizează pe el şi Milton (în timpul ce sapă pentru a găsi o comoară) că Febra Aurului îl va apuca – făcându-l să se întoarcă împotriva lor în cazul în care vor găsi o comoară; Rudy în rolul de comandant îşi ia la revedere de la ei (fiind soldaţi) spunând că se va simţi bine ferit de război, la căldura focului, scriind o scrisoare de condoleanţe soţiei ‚fierbinţi’ a ofiţerului Nate pe nume Anabel; vorbeşte despre faptul că are nevoie de încă 1000 de dolari pentru a cumpăra ceva, Milton anunţă că au reuşit să strângă 1001 dolari pentru scopurile proprii, bani pe care Rudy îi ia şi pleacă.
Pe când să îi răspundă lui Tomo, îl vede pe Rudy pe geam, atârnat de o sfoară. Acesta îi spune lui Tomo că da, Rudy este lipsit de egoism.
Jerry e următorul student, Tomo îl întreabă: un lider nu poate fi eficient dacă nu îi învaţă respect pe cei pe care îi conduce. V-a învăţat Rudy să vă respectaţi unul pe celălalt?
Jerry îşi aminteşte toate momentele în care nu s-au respectat unii pe ceilalţi, uneori nici pe Rudy. Când să răspundă, Rudy, camuflat în carpeta de pe podea, îi atrage atenţia. Jerry răspunde afirmativ întrebării lui Tomo.
După aceste conversaţii, Tomo se hotărăşte să nu îi ofere postul lui Rudy. Motivul lui: ştiu că Rudy ne-a spionat. Cred că are ceva de ascuns. Dacă nu poţi avea încredere în studenţii tăi, nici eu nu pot avea încredere în tine.
Moment în care studenţii lui se hotărăsc să facă tot posibilul să îl convingă pe Tomo să îi ofere postul la academia Otai, spunând: este cel mai bun antrenor pe care ni l-am putea dori. Frază pe care o repetă de câteva ori în continuare.
Imaginea unui lider este cea mai importantă, fie că e vorba de un lider spiritual în cadrul bisericii, ori, liderul unui grup la şcoală, liderul unui grup de prieteni. Ca şi adulţi, fiind deja dezvoltaţi psihic şi având liniile clar trasate când vine vorba despre ceea ce e bine şi ceea ce e rău – putem să ne dăm seama de natura comică a acestui episod. Dar un adolescent, un pre-adolescent, un copil ce merge la grădiniţă... Nu poate vedea ori distinge lucrurile astea. Rudy, un lider vai de capul lui, egoist, fără respect pentru sine şi alţii – Şi totuşi, studenţii lui spun că e cel mai bun maestru pe care l-ar putea dori.
Ce mesaj transmite asta copiilor noştri? Spre ce fel de modele de urmat îi îndrumă un astfel de mesaj.
Dacă mi se spune că exagerez în privinţa asta, e absurd. Copii sunt cei mai uşor influenţabili în perioada copilăriei şi adolescenţei, creierul lor este în continuă creştere şi dezvoltare. În această perioadă de timp se defineşte caracterul moral al copilului, tot ceea ce îl va defini ca adult se trasează acum!
Iar, dacă suntem atât de naivi încât să ignorăm efectul acestor seriale, acestui tip de mesaj asupra copiilor noştri – suntem absurzi ori pur şi simplu nepăsători. Şi uite aşa, ajungem să avem adolescenţi care mai preferă să asculte de grupul lor de prieteni, băutori şi fumători, drogaţi şi curvari... şi ne întrebăm de ce oare nu ne respectă ca autoritate. Fiindcă, imaginea autorităţii este trasată de către media, şi seriale de genul acesta îi învaţă că poţi fi un om fără caracter, dar să fi un lider şi să ai parte de susţinere.
Evident, această serie de evenimente în care Rudy s-a dovedit a fi lipsit de caracter, sunt mai apoi urmate într-un montaj emoţional, având în fundal muzica potrivită, în care Rudy face şi fapte bune...
Mesajul nu poate fi mai clar de atât. Poţi să fi jalnic ca lider, dar câteva alegeri bune pe parcurs, şi eşti bun de pus în ramă.
Ăsta este unul dintre mesajele pe care copii noştri îl învaţă, şi să nu uităm, în medie, sunt supuşi unui astfel de program aproximativ 36 de ore pe săptămână. Ceva îmi spune că e mai mult decât timpul pe care îl petrecem noi încercând să ne educăm copii conform codului de conduită şi moralitate biblică.
E vremea să ne trezim, să scoatem televizoarele din casă şi să ne re-educăm copii după voia Domnului.
