Din pasiune

Din Pasiune….

   Mă pătrunzi în chip de total….de aş avea ochi să-Ţi văd Împărăţia…..toată ai pus-o între cer şi pământ, ca eu să mă întind să o gust....dar e nevoie de un gest, de voinţă.....care se stinge sub ruşine, frică şi păreri de rău......ca şi puterea care ai pus-o în noi când ne-am primit buletinul de identitate cu parafa Ta.......puterea deplină....cea care a avut-o Isus....de a înfrânge moartea şi de iubi total şi pasional.....

   Împărăţia Ta crescând în fiecare lucru care îţi sclipeşte şi îţi trage cu ochiul, întărindu-ţi convingerea că Cineva era acolo înaintea Ta şi ţi-a citit buzele nerostite......

        Am momentul ca un ocean învolburat.....pornit spre a mă înneca în răsunete asurzitoare.......deşi fruntea îmi poartă urma degetului Tău pus în rană....spre alinare......dar barca prinde găuri.....şi ia rapid în adâncime......Ah! strânge-mă mai tare în braţe.....chiar de mă va durea îmbrăţişarea Ta.....şi mă va zdrobi.......vreau să Te simt mai tare.....aş vrea ca durerea mea să mă asurzească.....să tacă gândul....şi să Iţi simt pasiunea.....să degust pasiunea.....nu aş putea să o înteleg pe deplin....doar Îţi gust imaginea sfâşiată de lovituri şi atitudini respingătoare.....chiar dacă de atâtea ori am fost cea care Ţi-a turnat  pelin în paharul pe care nu l-ai refuzat.....

   Te-am legat la ochi în timp ce te biciuiam.....uneori mai  ascuţeam cârligele care nu Te sfâşiau destul parcă.....mulţi m-au apaludat când Ţi-am făcut coroana din spini şi Ţi-am înfipt-o în cap.....rânjind strâmbăcios la Tine.....Tu sfâşiat de loviturile multiple primite, sângerând şi tremurând de durere, nu mai puteai să rosteşti nimic....dar aplecat pe pământ ai scris cu Sângele Tău răspunsul la întrebările mele......din Pasiune......Ţi-am vazut ochii lăcrimând sânge......de iubirea sfâşiată......am văzut nevinovăţia Ta şi Sângele Tău de pe mâinile mele......m-am prăbuşit la pământ.....cu capul în praf.....ce făcusem?.....am condamnat Iubirea la moarte.......am plâns amarnic……şi am încercat să le închid gura celor care îşi băteau joc de El....dar nu am reuşit să mai repar nimic......hotărârea morţii era luată......paharul era gol acum.....

   Mi-am muşcat limba şi Te-am urmat îngheţată de ceea ce făcusem......m-am oferit să fiu cea care Te ajută să cari crucea, care sub povara rănilor sângerânde de atâta vreme, era prea grea.....dar nu m-au lăsat.....mergeam în pas cu Tine şi Te plângeam......dar Te-ai întors spre mine şi ai zis plăpând....."fiică nu Mă plânge pe Mine, plânge-te pe tine".......

   Te-au pironit pe lemnul crunt şi aspru.....Te-au servit cu oţet în loc de apa…..şi cu batjocuri în loc de mulţumesc......Ţi-au scris deasupra capului că eşti Rege.....dar nu Ţi-am văzut Sângele albastru, regesc care le păta mâinile cu care te-au legat.......Te-au pus între doi tâlhari.....încercând să-Ţi murdărească Haina.....Te-au împuns cu suliţa adânc în coastă, ca să fie siguri că planul oribil a fost dus până la capăt....s-a auzit doar strigătul Tău.....Tată, în mâinile Tale îmi încredintez duhul!.....Întuneric....

   Fereastra dintre cer şi pământ s-a rupt în două de sus până jos........

   Noi ne aminteam cum era când biciul şi mâinile noastre nu cunoscuseră lovirea Ta......cum inimile noastre erau una cu a Ta......apoi peretele odaiei a dispărut în pătrunderea Ta.......Pace vouă!......ai dat mâna cu fiecare din noi ca să ne arăţi urmele piroanelor......ajuns în faţa mea, mi-ai zâmbit larg cu aceeaşi ochi ca şi atunci când Te lovisem......era tot iubirea......am bâlbâit că nu e posibil, că visez.....mi-ai luat mâna în a Ta şi ai pus-o în gaura lăsată de suliţă.....Ţi-ai întors mâinile şi m-ai lăsat să îi ating locurile în care piroanele Te-au ţintuit pe lemn......apoi mi-ai şoptit cele desenate pe pământ.....din Pasiune.......era El, este El!!......

  Mi-a spus că trebuie doar să ştiu că a fost să construiască un pod.....din lemnul crucii.....presărat cu Sânge sfânt, eliberator, care spală totul.....şi că trebuie să păşesc acum pe el cu încredere.....m-a prins de umăr şi mi-a zis că s-a întors pentru mine.....să îmi spună că m-a iertat pentru tot......şi că nu putea să plece aşa fără să mă îmbrăţişeze.....plângând I-am zis să nu mai plece că acum ştiu cine e şi că nu mai pot trăi fără El....pentru că, pentru că Îl iubesc.....mi-a spus că nicicând nu mă va părăsi.....apoi mi-a promis că ne vom revedea curând......că mă aşteaptă.....şi că acum îmi construieşte un cămin în care să locuim......dincolo de pod…..

S-a ridicat lin deasupra mea......desenându-mi cu degetul pe cer acum......din Pasiune......