Viața fără Dumnezeu este ca o caricatură nereușită

Radu Cletiu, caricaturist de renume, are o mulțime de diplome naționale și internaționale. A debutat în anul 1980 în Revista „URZICA”. A fost invitat să realizeze caricaturi la emisiunea „Duminica în familie” de Mihaela Rădulescu. A colaborat la Jurnalul Național, cu Marius Tucă și Dan Diaconescu. În cotidianul timișorean „Renașterea Bănățeană” a avut timp de mai mulți ani serialul de benzi desenate „Hominid” (un personaj evoluționist, cam nedezvoltat și cam ciudat, inventat de el, care se dezvoltă și devine om).

Se consideră un artist neînțeles de oameni și de familie. Își „îneca în băutură” amarul pe tema „geniului neînțeles”, uneori singur, alteori cu prietenii prin cârciumi, unde „puneau țara la cale”. Era un fumător înrăit, a obținut legitimație de fumător de la o companie de țigări datorită numărului mare de pachete fumate într-un interval scurt de timp. Era în pragul divorțului. Îi plăcea literatura științifico-fantastică, credea în farfurii zburătoare, mai ales că și în casa lui „zburau farfurii” - cum se exprima el - în urma certurilor conjugale.

Soția lui - Violeta - a făcut specializare pentru propagandă vizuală comunistă (lozinci, picturi, bannere, etc.) la cea mai înaltă academie comunistă din România - „Ștefan Gheorghiu” din București.

În caricatură, Radu Cletiu nu se mulțumea doar să scoată în evidență o anumită trăsătură de caracter, ci dorea să jignească omul, să-l distrugă - după cum mărturisește el. Fiind foarte mult timp aplecat asupra lucrului, nu putea urmări emisiuni TV, ci asculta posturi de radio. A găsit Radio Vocea Evangheliei și i-au plăcut foarte mult emisiunile „Cu brațele deschise” și “Vieți transformate”. Din emisiunea „Cu brațele deschise” se documenta din punct de vedere teologic, iar la „Vieți transformate” rămânea uimit și cam neîncrezător că oamenii se mai pot schimba în bine.

A decis să meargă la biserică, dar soția l-a atenționat: „Până acum te-am împărțit cu munca și cariera ta, iar acum vrei să te mai și pocăiești? Ne despărțim!” În 3 Martie 2001, Radu a participat la serbarea de 5 ani a postului de radio Vocea Evangheliei - Timișoara, iar după acest eveniment s-a hotărât să se pocăiască. I-a explicat soției lui că prin pocăință îl va avea pentru ea și doar pentru ea, pe totdeauna. În ziua următoare - Duminica 4 Martie - a venit și soția sa cu el la biserică și s-au hotărât amândoi să-și schimbe viața. S-au botezat și sunt membrii activi în biserică.

Acum s-a schimbat și orientarea lui în caricatură. Organizează cursuri de caricatură și pictură pentru copiii din biserică, intenționează să scoată o revistă de benzi desenate pe teme creștine. Viața lor de familie s-a schimbat complet în bine, iar acum ei se roagă și pentru fetița lor Andreea, să se întoarcă și ea la Domnul.

O întâmplare interesantă: era în mașină cu unul dintre vechii prieteni, care îi spunea: „Radule, ai innebunit. Cum ai putut să te pocăiești? Mă simt murdar, chiar și numai prin faptul că stau lângă tine. Ce biserică este aceea la care mergi tu și care nu are moaște la temelie?” La care Radu Cletiu i-a răspuns: „Dacă te simți murdar, înseamnă că Duhul Sfant lucrează la inima ta…, cât despre moaște la temelia bisericii noastre, noi nu avem nevoie de oase de morți la temelie, deoarece Îl avem pe Domnul Isus care este viu”…

Viața lui Radu s-ar putea asemăna cu legenda lui Pygmalion. Personajul inventat de el - Hominid, cel care devine om - poate fi o paralelă cu viața lui. Radu Cletiu a devenit om - un om după voia lui Dumnezeu, un om dupa chipul și asemănarea lui Dumnezeu.