Umblarea noastră personală după Duhul Sfânt -3-

UN DRUM AL SFINȚENIEI

Cu toată seriozitatea vă spun că umblarea cu DUHUL SFÂNT este o umblare în sfințenie. Unii nu vor să-și curățească viețile dar vor Duhul Sfânt și se vor lupta toată noaptea pentru a fi umpluți cu Duhul Sfânt. Sunt gata să facă multe alte lucruri, mai puțin să-și curățească viețile. Ei nu vor un Duh SFÂNT. Ei vor un Duh sfânt. Ei vor un duh care să le ofere o senzație, dar dacă pui accentul pe sfințenie, îți întorc spatele. Ei vor să trăiască senzația de a fi plin de Duhul Sfânt dar nu vor Duhul Sfânt care le sfințește viețile.

O viață plină de Duhul Sfânt trebuie să fie o viață trăită în sfințenie, pentru că Duhul Sfânt este sensibil și nu va locui într-o viață care nu este sfântă, într-o viață care iubește păcatul.

Un bărbat sau o femeie care iubește păcatul poate avea păcatul dar niciodată nu va putea avea părtășia Duhului Sfânt în același timp.

Duhul Sfânt este sfânt și El sfințește locul în care locuiește. El nu cere un loc sfânt pentru a veni, dar El cere să fii dornic ca acel loc SĂ DEVINĂ SFÂNT. După ce El vine, El face locul acela un loc glorios. Și orice ar însemna acest lucru, cu siguranță presupune ca acolo unde Dumnezeu aduce lumina Sa, acel loc să devină glorios. El face locul de la picioarele Sale un loc glorios și dacă Duhul lui Dumnezeu vine în inimile noastre El va face ca acea inimă să trăiască o experiență glorioasă, nu neapărat una dramatică.

Unii îi încurajează pe oameni să fie plini de Duhul Sfânt ca să devină cunoscuți, să fie plini de Duhul Sfânt ca să predice ca și Spurgeon. Dar Duhul Sfânt nu a venit niciodată într-o persoană pentru a o face faimoasă sau ca ea să devină o celebritate. Duhul Sfânt nu a venit niciodată într-un bărbat pentru a-i da o reputație bună. Duhul lui Dumnezeu vine într-o persoană pentru a o face sfântă, pentru a o înzestra cu daruri și pentru a o împuternici să mărturisească.

Unii vor să fie plini de Duhul Sfânt ca să fie ca și Billy Graham. Nu vei fi umplut de Duhul Sfânt dacă ești dispus să fii un nimeni, o persoană care umblă pe drumurile lăturalnice ale lumii, în umbra altor oameni măreți. Când mergi în umbra cuiva, acea persoană primește laudele iar tu treci neobservat. Niciodată nu vei fi umplut de Duhul Sfânt pentru a deveni cineva, pentru a ți se îndeplini dorința de a fi celebru, de a ți se face publicitate, de a fi cunoscut în întreaga lume, de fapt chiar această dorință de a fi măreț oprește toată lucrarea lui Dumnezeu.

Pavel a spus că ceea ce împărtășea el avea putere, deși nu folosea o vorbire convingătoare sau strălucită, ci un limbaj simplu, direct, pe care oricine îl putea înțelege. Dar cred că cel mai mare dar din întreaga lume este să ai o inimă blândă și smerită.

Vrei tu să ai această inimă?

Ai vrea să ai acest lucru mai degrabă decât să fii faimos?

Un duh blând și liniștit este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. 1 Petru 3.4