RUGĂCIUNEA ŞI REVELAŢIA

Gen. 17.3,17-18 Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ, şi Dumnezeu i-a vorbit... Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ şi a râs, căci a zis în inima lui: „Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani? Şi să mai nască Sara la nouăzeci de ani?” Şi Avraam a zis lui Dumnezeu: „Să trăiască Işmael înaintea Ta!” Avraam se roagă lui Dumnezeu pentru Işmael, fiul născut din Agar, dar Dumnezeu, fără să-i respingă rugăciunea, îi vorbeşte de viitorul lui fiu născut din Sara. Pavel spune în Galateni că pentru Işmael Dumnezeu nu i-a făcut nicio promisiune legată de naşterea acestuia. Işmael s-a născut din fire. Isaac însă era fiul promisiunii lui Dumnezeu, născut din nişte părinţi bătrâni care, după legile naturale, nu mai puteau avea copii. Dumnezeul lui Avraam este Dumnezeul minunilor. El împlineşte ceea ce promite servilor săi, iar ei sunt chemaţi să se scuture de temeri şi îndoieli, şi să creadă promisiunea Celui Atotputernic. E momentul potrivit să punem în practică credinţa noastră în promisiunea Domnului prin rugăciune. Rămânând la dispoziţia lui Dumnezeu, prin ascultare, devenim instrumentele harului divin pentru împlinirea scopurilor Împărăţiei lui Dumnezeu.