RUGĂCIUNEA ŞI PROGRESUL SPIRITUAL

Gen. 5.21-24 „La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Enoh a născut pe Metusala. După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; şi a născut fii şi fiice. Toate zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani. Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu a mai fost văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.” Umblarea cu Dumnezeu a lui Enoh din vechime îşi are corespondent în Noul Testament în Gal. 5.25: „Dacă trăim în Duhul, să şi umblăm în Duhul.” Aceste versete descriu în cuvinte puţine progresul nostru spiritual care ne conduce în mod implicit la o viaţă de rugăciune înaintea Domnului. Metusala, fiul lui Enoh, este veriga ce asigură continuitatea în Biblie a lanţului mesianic ce izvorăşte din prima promisiune a mântuirii din Geneza 3.15 cu privire la „Sămânţa femeii” care este Isus Hristos. Totodată numele de Metusala vesteşte şi judecata apelor potopului care vor veni peste pământ în timpul lui Noe. După ce Metusala a murit au venit apele potopului peste întreaga noastră planetă. Suntem chemaţi în calitate de fii şi fiice ale Domnului să dezvoltăm relaţia noastră personală cu El zi de zi spre acel minunat punct culminant care se va numi Răpirea la cer a Bisericii lui Hristos. După cum lumea de atunci nu l-a mai văzut pe Enoh pe cărările ei, din casa şi cetatea lui, tot aşa Biserica universală va fi răpită la cer într-o fracţiune de secundă pentru marea întâlnire de pe norii cerului cu Domnul Isus Hristor. Maranata!