RUGĂCIUNEA PRIN CARE IOSUA A OPRIT SOARELE ŞI LUNA

Ios. 10.12-15 Atunci Iosua a vorbit Domnului, în ziua când a dat Domnul pe amoriţi în mâinile copiilor lui Israel şi a zis în faţa lui Israel: „Opreşte-te, soare, asupra Gabaonului, şi tu, lună, asupra văii Aialonului!” Şi soarele s-a oprit şi luna şi-a întrerupt mersul, până ce poporul s-a răzbunat pe vrăjmaşii lui. Lucrul acesta nu este scris oare în Cartea Dreptului? Soarele s-a oprit în mijlocul cerului şi nu s-a grăbit să apună, aproape o zi întreagă. N-a mai fost nicio zi ca aceea, nici înainte, nici după aceea, când Domnul să fi ascultat glasul unui om; căci Domnul lupta pentru Israel. Şi Iosua şi tot Israelul cu el s-a întors în tabără la Ghilgal.

Iosua şi toată armata sa erau în plină campanie de cucerire a Canaanului şi timpul lucra în defavoarea lor. Acest lucru este valabil pentru fiecare din noi, dacă nu folosim timpul pentru voia lui Dumnezeu în viaţa noastră. Lupta nu trebuia întreruptă. Duşmanul nu trebuia să scape. În aceste condiţii singura soluţie aplicată de generalul Iosua a fost rugăciunea. Dumnezeu s-a folosit de glasul uman al lui Iosua să poruncească soarelui şi lunii să se oprească. Lupta lui Israel era atât de importantă încât Dumnezeu a făcut din aştrii cerului martorii acestui eveniment unic. În Cartea Dreptului şi în analele cerului sunt consemnate toate rugăciunile sfinţilor Săi. Este important să punem limba noastră sub controlul Duhului Sfânt ca să rostim cuvinte puse în slujba Domnului. Aşa a făcut Iosua şi în acea zi Israel a avut o mare victorie împotriva duşmanilor săi. Prin rugăciuni înălţate în Numele Domnului Isus fiecare zi din viaţa noastră este importantă pentru că Domnul Isus a zis: „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” (Mat. 28.20b) Noul nostru „Iosua” este Domnul Isus Hristos care-Şi va conduce Biserica în casa Tatălui după ce, „în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satan, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.” (Apoc. 12.7-9) De aceea Duhul Sfânt împreună cu Biserica se roagă şi strigă neîncetat: „Vino, Doamne Isuse!” (Apoc. 22.20c) Înţelegem că toţi oştenii lui Iosua s-au bucurat să continue lupta până la zdrobirea totală a duşmanului, beneficiind astfel de rezultatele rugăciunii.