RUGĂCIUNEA PENTRU DIRECŢIA CEA BUNĂ

Jud. 1.1-7 După moartea lui Iosua, copiii lui Israel au întrebat pe Domnul şi au zis: „Cine dintre noi să se suie întâi împotriva canaaniţilor ca să pornească lupta cu ei?” Domnul a răspuns: „Iuda să se suie, iată că am dat ţara în mâinile lui.” Şi Iuda a zis fratelui său Simeon: „Suie-te împreună cu mine în ţara care mi-a căzut la sorţi şi să luptăm împotriva canaaniţilor; şi voi merge şi eu cu tine în ţara care ţi-a căzut la sorţi.” Şi Simeon s-a dus cu el. Iuda s-a suit şi Domnul a dat pe canaaniţi şi pe fereziţi în mâinile lor; au ucis zece mii de oameni la Bezec. Au găsit pe Adoni-Bezec la Bezec; au pornit lupta împotriva lui şi au bătut pe canaaniţi şi pe fereziţi. Adoni-Bezec a luat-o la fugă; dar ei l-au urmărit şi l-au prins şi i-au tăiat degetele cele mari de la mâini şi de la picioare. Adoni-Bezec a zis: „Şaptezeci de împăraţi, cu degetele cele mari de la mâini şi de la picioare tăiate, strângeau mâncare sub masa mea. Dumnezeu îmi răsplăteşte şi mie cum am făcut.” L-au dus la Ierusalim şi a murit acolo.

La începutul cărţii Judecători asistăm la desăvârşirea cuceririi Canaanului pentru acele ţinuturi canaanite care încă nu fuseseră ocupate de israeliţi. Se cerea astfel conturarea unei strategii militare din partea copiilor lui Israel care s-au îndreptat în rugăciune către Dumnezeu să-L întrebe cine va porni lupta. Răspunsul a venit imediat: Iuda. Iuda înseamnă „Lăudat să fie Domnul!” Pe plan spiritual în orice luptă s-ar angaja poporul lui Dumnezeu el trebuie să pună mai întâi accent pe laudă şi închinare. Se ştie că Dumnezeu locuieşte în mijlocul laudelor poporului Său. Experienţa psalmistului David este pilduitoare în această privinţă: „Eu strig „Lăudat să fie Domnul!” şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.” (Ps. 18.3) Vedem în text cum tribul lui Iuda s-a unit cu tribul lui Simeon, al cărui nume înseamnă „ascultare”. Unitatea şi ascultarea sunt două condiţii esenţiale în războiul spiritual. Dacă doi se unesc pe pământ Dumnezeu le dă biruinţă din cer. Canaaniţii şi fereziţii au fost învinşi de israeliţi şi Adoni-Bezec a fost capturat de armatele israelite. I s-a aplicat acelaşi tratament pe care şi el l-a aplicat altor împăraţi de care şi-a bătut joc îngrămădindu-i sub masa sa ca pe nişte câini, cu degetele mari de la mâini şi de la picioare tăiate. Astfel cele 70 de victime nu aveau stabilitate la mers, nu puteau mânca în condiţii normale şi nu se puteau apăra în caz de război. Aşa procedează diavolul de multe ori cu creştinii fireşti care şchiopătează de ambele picioare pe calea Domnului, nu se pot hrăni din Cuvântul lui Dumnezeu care este Biblia şi astfel abandonează lupta credinţei deoarece lumea i-a asimilat, aşa cum s-a întâmplat cu Dima, colaboratorul apostolului Pavel. Dumnezeu să ne ajute să ne păstrăm cugetul curat ca nu cumva să ne pierdem credinţa şi speranţa mântuirii noastre.