Pilde de oameni angajaţi în luptă

Pilde de oameni angajaţi în luptă

1. IOSIF

Iosif refuză, se teme de Dumnezeu, nu ascultă la glasul femeii care îl ispitea, o ia la fugă. (Geneza 39.7-12)

Biruinţa constă adesea într-un NU categoric şi definitiv, oricât ar costa.

2. MOISE

Poporul răscumpărat de la moarte prin sângele mielului de Paste, este izbăvit din robia Egiptului prin trecerea Mării Roşii. El înaintează apoi în pustie şi întâlneste un duşman puternic, Amalec un simbol al firii vechi a cărei putere periculoasă, cel credincios o descoperă după întoarcerea la Dumnezeu. Poporul intră în luptă şi Moise se urcă pe munte ca să lupte cu el prin mijlocire. Lupta aceasta a lui Moise ne învaţă patru lecţii:

a. Moise face apel la PUTEREA DUMNEZEIASCĂ simbolizată prin toiagul lui Dumnezeu;

b. El face apel la PĂRTĂŞIE; ia cu el pe Aron şi pe Hur. A lupta împreună este un ajutor preţios pentru credinţă. Să nu neglijăm să aducem ajutorul nostru fie prin rugăciune, fie prin încurajări directe acelora care luptă. Cât de binefăcătoare e slujba acelora care ştiu să redreseze mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi;

c. Moise SE ALĂTURĂ LA LUPTA lui Israel prin MIJLOCIRE. Noi nu luptăm singuri, Domnul Isus Hristos mijloceşte pentru noi;

d. Moise A RĂMAS FERM până la asfinţitul soarelui. Să nu ne lăsăm descurajaţi din pricină că lupta se lungeşte, ci să fim întăriţi cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare, cu bucurie...

3. ISRAEL

Istoria poporului Israel, adeseori angajat în război, are multe învăţăminte pentru noi.

În zilele lui Debora, IDOLATRIA înaintase într-o aşa măsură încât Israel nu se mai gândea la luptă. Îşi alegea noi dumnezei; atunci, războiul era la porţi!

Unii, care ar fi putut să lupte erau dincoace de Iordan, pierzând orice legătură cu fraţii lor, în timp ce alţii rămăseseră nepăsatori faţă de starea nenorocită a poporului:

'Galaadul dincolo de Iordan nu şi-a părăsit locuinţa. Pentru ce a stat Dan pe corăbii? Aşer a stat pe malul mării, şi s-a odihnit în limanurile lui. '

Cât de adesea ne caracterizează şi pe noi această nepăsare faţă de fraţii noştri în luptă: egoism, lipsa de părtăşie, lipsă de dragoste frăţească!

Să urmăm exemplul credincioşilor lui Zabulon şi Neftali:

'Zabulon este un popor care a înfruntat moartea, si Neftali la fel, pe înalţimile din câmpie. '

La începutul domniei lui Saul, ruina poporului era în aşa fel că DISPĂRUSE CHIAR ŞI VOINŢA DE APĂRARE. Vrăjmaşul uneltise cu atâta îndemânare că nu mai erau fierari în toată ţara lui Israel:

'Căci filistenii ziseseră: Să împiedicăm pe Evrei să-şi facă săbii şi suliţe... Şi s-a întâmplat că în ziua luptei nu era nici sabie, nici suliţă în mâinile întregului popor. '

Aceasta este viclenia cea mai subtilă a lui Satan ca să ne facă să ne scoatem armătura, pentru ca să ne aibe la bunul lui plac.

De asemeni, se poate întâmpla ca, deşi bine înarmaţi, luptătorii să INTOARCĂ SPATELE în ziua luptei şi s-o ia la fugă:

'Fiii lui Efraim, înarmaţi şi trăgând cu arcul, au dat înapoi în ziua luptei... '

Cuvântul ne îndeamnă să stăm fermi înainte, în timpul şi după luptă!

(Efeseni 6.1,3, 14)