O mulţime de lucruri...!

Marele filozof grec Socrate (469 - 399 î.Cr.) se află o dată cu un grup de discipoli ai săi în portul Pireu din Grecia. Acolo văzură cum o mulţime de mărfuri aduse de vapoare erau încărcate şi transportate apoi mai departe la oraşe, spre a fi oferite cumpărătorilor pretenţioşi. După ce au privit un timp animaţia din port, Socrate, bine dispus, îşi netezi barba lungă şi zise către discipolii săi: „Cît de multe lucruri există în lumea aceasta de care eu nu am nevoie!"

Această vorbă a lui Socrate desigur că arată o atitudine sănătoasă şi revelează o mare înţelepciune. Dacă s-ar exprima aceste cuvinte în zilele noastre atunci valoarea lor ar fi şi mai mare, deoarece după aproape 2.500 de ani după Socrate oferta de lucruri şi prestări de serviciu de tot felul este incomparabil mai mare ca pe timpul vechilor greci. Majoritatea oamenilor cred astăzi că trebuie să posede multe lucruri. Astfel îşi consumă toată viaţa şi aspiraţiile în strădania de a cîştiga cît mai mult, pentru a-şi agonisi ceea ce cred că le-ar fi necesar. După cel de-al doilea război mondial se observă diferite perioade marcate prin tendinţa de acaparare de lucruri. Aşa de pildă, după anii de foamete şi lipsuri, aşa-numitul val de mîncare; apoi au urmat valurile de îmbrăcăminte, de locuinţe, de motorizare, de călătorii şi în cele din urmă valurile de lux. Însă mi se pare că mulţi dintre cei ce se gîndesc la ceea ce au nevoie sau ar avea nevoie fac o greşeală fatală. La Cel de care au neapărată trebuinţă, la Domnul Isus, nu se gîndesc, ci mai degrabă îl ocolesc intenţionat.

Te rog, nu-i imita pe aceştia! Dacă vrei ca barca vieţii tale să străbată toate talazurile în timp ce tu rîvneşti după bunurile ameţitoare ale luxului, atunci în mod sigur că vei naufragia, neajungînd la un ţel sigur şi durabil. Această fericire vrea să ţi-o dăruiască Domnul Isus, atunci cînd El devine pentru tine căpitanul şi cîrmaciul vieţii. El îţi spune prietenos: „Pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămînţi tu, dar un singur lucru trebuieşte" (Ev. Luca 10:41), „Vino, şi urmează-Mă"! (Ev. Matei 19:21).