Maratonul

În anul 490 î.Cr. are loc următorul fapt: 600 de corăbii ale noii flote persane se îndreaptă pe mare spre vest. Frica şi groaza merg înaintea lor. Darius, puternicul rege persan, şi-a trimis cei mai buni războinici ai săi pentru a învinge pe greci. Pe coasta orientală a peninsulei Attica, în campia Maratonului, ei ajung şi debarcă. Siguri de victorie, au adus cu sine şi lanţurile cu care elenii urmau să fie legaţi şi duşi ca sclavi spre răsărit. La scurt timp însă şi grecii sunt la faţa locului. Curajosul lor strateg Miltiades se duce în mare grabă cu 10.000 de ostaşi înarmaţi pană în dinţi în întampinarea armatei persane, care era mult mai numeroasă. Printr-un atac prin surprindere grecii se năpustesc asupra lor străbătand cu repeziciune ploaia de săgeţi nimicitoare, după care atacă cu o furie îngrozitoare randurile arcaşilor persani fără armură. După o luptă tenace are loc deznodămantul. Cu toată rezistenţa îndarjită, invadatorii reuşesc doar cu greu să se salveze în corăbiile lor. La apusul soarelui ei părăsesc coasta Atticii umiliţi şi însangeraţi. Grecii jubilează. Pentru prima dată a fost învinsă o oştire persană, în amurgul serii un alergător fuge gafaind printre vii şi livezi de măslini pană la Atena, la o depărtare de peste 40 de km. „Victorie! Victorie!" mai strigă cu ultima putere după care se prăbuşi mort în piaţa din Atena.

Aproape 2.500 de ani mai tîrziu: 1964 Jocurile Olimpice de la Tokio. Dacă în domeniul sportului se mai întamplă minuni, atunci aceasta a avut loc în ziua finală la atletism în cursa maraton de 42,196 km, în aerul sufocant şi plin de fum al acestei mari metropole. Pistolul a dat semnalul de start. Aproape prea lent se pun în mişcare alergătorii, adevăraţii eroi ai disciplinelor olimpice. Pe o întindere de peste 42 de km, ce corespunde distanţei dintre localitatea greacă Marathon şi Atena, energia trebuie repartizată exact. Unul dintre încă mulţii alergători este cel cu numărul 17 de pe ultimul rand din dreapta - Bikila Abebe. Dar avea să fie maratonul său această întrecere, pe care numai el singur o stăpanea suveran. Două milioane de japonezi stau de-a lungul traseului şi aclamează pe plutonierul în varstă de 27 de ani din garda palatului imperial din Addis Abeba. Deja în 1960 la Roma a caştigat pentru Etiopia medalia de aur şi, ceea ce nimeni nu poate să creadă că ar fi cu putinţă, se va realiza şi de data aceasta: Aur la maraton pentru Etiopia! Cu un avantaj de peste un kilometru caştiga acest sportiv rezistent şi zvelt într-un timp care pană acum a fost socotit ca imposibil pentru distanţa de maraton. Să aruncăm o scurtă privire asupra deţinătorilor de performanţe de odinioară pe această distanţă.

Caştigătorul olimpic din Los Angeles 1932, renumitul argentinian Zabala, care odinioară a bătut recordul în această alergare în 2 ore, 31 minute şi 36 sutimi, în 1936 la Berlin a dorit pentru a doua oară să caştige medalia de aur, însă după 22 de km s-a prăbuşit. La fel şi „locomotiva cehă" Emil Zatopek, care în anul 1952 la Helsinki a caştigat trei medalii de aur şi anume la 5.000 m, la 10.000 m şi în maraton, a eşuat în 1956 la Melbourne la a doua sa încercare pentru medalia de aur la maraton. La alergarea lui Bikila este de faţă şi Emil Zatopek, precum şi Jesse Owens, „minunea neagră", caştigătorul a patru medalii de aur în anul 1936. Ce-i drept, ca om de varstă mijlocie, bine situat, nici el n-a vrut să renunţe să nu fie prezent la acest mare concurs. Chiar şi lor, oamenilor de specialitate li se taie răsuflarea cand Bikila Abebe, atletul de culoare, după circa 15 km se distanţează de grandiosul australian Ron Clarke şi porneşte înainte cu un timp exigent, ca în poveşti. După exact o oră şi 48 de secunde a parcurs distanţa de 20 de km, după care alergarea se continuă pe un teren defavorabil. La kilometrul 35 bea o înghiţitură de ceai dintr-un pahar de carton, fără să-şi piardă ritmul de fugă. La scurt timp după aceasta se vede stadionul. Adunandu-şi ultimele puteri, parcurge şi ultimele sute de metri pană în stadion, unde este primit cu o explozie de bucurie de nedescris. Dacă n-ai fi ştiut că viteazul atlet parcursese deja peste 40 de km, ai fi putut crede că tocmai făcuse o rundă în jurul stadionului. Dar cronometrul stadionului arată 2 ore, 12 minute şi 11,2 secunde. Zapotek strigă:

„Cine aleargă pe această pistă cu urcuşurile infinite în acest timp record, acela nu mai poate fi numit grandios, acela nu mai este un fenomen, ci este ceva de nedrescris!"

Însăşi rezultatele remarcabile ale următorilor alergători pălesc în faţa unui asemenea record de timp. În timp ce ceilalţi sportivi deplin epuizaţi necesitau îngrijiri medicale, Bikila îşi scutură extraordinara oboseală prin cateva exerciţii de gimnastică. Premiul ravnit este obţinut!

La fel şi în Cuvantul lui Dumnezeu, în cateva locuri e vorba despre „alergare", precum şi despre pista de alergări şi premiul caştigat. Însuşi Isus Cristos şi apostolii au vorbit în repetate randuri în pilde pentru a fi înţeleşi. Şi viaţa ta este asemenea unei alergări. Dacă aceasta va fi pe distanţă scurtă sau maraton, n-are importanţă. Important este startul şi ţinta. Numeroşi sunt alergătorii pe pista largă a plăcerilor lumeşti şi a egoismului. O astfel de alergare cu siguranţă duce la o veşnică pierzare. La începutul acestui drum se află o strălucire înşelătoare, iar la capătul lui, moartea. Aceasta cu mult mai repede decît bănuiesc cei mai mulţi. Chiar Iov a trebuit să zică:

„Zilele mele aleargă mai iute decît un alergător" (Iov 9:25).

Doreşti tu ca pentru scurta viaţă ce o ai de trăit pe acest pămant să devii un curajos luptător al lui Cristos? Domnul Isus te cheamă ca să-ţi arate un drum nou. De aceea păşeşte pe stadionul credinţei! Tot ceea ce împiedică alergarea ta, păcatul şi vina, El vrea să le înlăture din calea ta. Orice povară, oprire şi întarzieri inutile nu sunt potrivite pentru un alergător pe pista de alergări.

„Luptă-te pentru lupta cea bună a credinţei" (1 Timotei 6:12).

Mulţi eroi adevăraţi au primit deja o răsplată nemuritoare pe acest stadion al credinţei.

„Şi noi fiindcă suntem înconjuraţi de un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvarşirea credinţei noastre, adică la Isus" (Evrei 12:1-2a).

„Uitaţi ce este-n urmă şi lăsaţi povara, Priviţi mereu-nainte, căci cel jertfit e Unul El înveseleşte îndată o inimă bolnavă, Cu drag şi cu simţire El rana ta o leagă. Aşa urcaţi voi liberi cu El, în El mai sus. Spre înălţimi cu soare ce n-au în veci apus. El merge înainte croind drumuri tot mai noi Pe duşmani şi potrivnici lăsandu-i înapoi. Iar tot ce vă mai ţine captivi pe vechiul drum O, aruncaţi îndată ca pe un coşmar! Înmormantată fie lumea pentru voi în groapa-n care Isus învie pentru voi. De aceea, tot mai sus să ne-ndreptăm privirea Cu pas uşor şi hotărat să-nfăptuim unirea. Cu Maestrul nostru sfant să mergem mană-n mînă, Pe calea sfîntă, dreaptă şi plină de lumină". Friedhelm König