ÎNCEPUTUL ISTORIEI RUGĂCIUNII

Gen. 4.26 „Lui Set i s-au născut şi lui un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului.” Nu citim în Geneza 4 că ucigaşul Cain s-ar fi rugat vreodată lui Dumnezeu. În schimb oamenii evlavioşi născuţi prin Set, înlocuitorul primului martir Abel, au început să se roage Domnului. Deci Geneza este şi cartea începutului vieţii de rugăciune prin care oamenii neprihăniţi ţineau legătura cu Dumnezeu pentru a-şi păstra calea dreaptă într-o lume răzvrătită şi neascultătoare. Important este ca noi credincioşii să continuăm zi de zi această viaţă de rugăciune. În cadrul vieţii de ucenicie creştină rugăciunea este pe primul loc. Ea ne ajută să punem trupul şi sufletul nostru sub controlul duhului. Doar astfel putem urma zi de zi călăuzirea Duhului Sfânt. Prin profetul Ţefania Dumnezeu, care cunoaşte nevoile spirituale ale oamenilor, le dă asigurări celor care vor supravieţui marelui necaz din vremurile de apoi că vor fi primiţi în audienţă prin disciplina rugăciunii: „Atunci voi da popoarelor buze curate ca toţi să cheme Numele Domnului, ca să-I slujească într-un gând.” (Ţefania 3.9)