Firea!

Te atacă prin surprindere! Când ești mai sigur pe tine (cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă...) atunci ridică mâna și te anunță: Timpul a expirat! PAUZĂ!

Să ne gândim o clipă la Amalec, nepotul lui Esau...

Din Amalec a ieșit un neam mare dar un neam războinic și foarte rău! Amaleciții sunt primii care atacă poporul ales după ieșirea din Egipt; pe neașteptate, fără frică de Dumnezeu și fără absolut nici un motiv! I-a atacat din spate,  la sfârșitul convoiului. unde erau copiii, femeile,bătrânii și vitele nou născute. 

Dumnezeu va purta război împotriva lui Amalec din neam în neam pentru că și -a ridicat mâna împotriva scaunului de domnie al Domnului și-i va șterge pomenirea de sub ceruri.

Trăiește Amalec și astăzi; stă prins de tine ca și o căpușă doar că azi lucrează sub acoperire în numele firii pământești. Firea e sora ta geamănă., ca şi Esau  cu Iacov. Firea e o damă șireată ca o vulpe școlată la o universitate renumită. Tot ce urmărește e binele tău! Când ești in mijlocul unei lupte spirituale mai aprinse, atunci se trezește să te avertizeze cu vocea dulce și mieroasă că ar trebui să iei o pauză și să te mai relaxezi la tv puțin, că doar ești om! Când e ziua ta de post mai fructuoasă,, atunci te atacă mai cu succes, ca Amalec, pe la spate, întinzându-ți mese bogate, amintindu-ți că mâncarea e făcută pentru pântece și pântecele pentru mâncare! Când ai crescut cel mai sus în El, cunoscându-ți identitatea royală, atunci îți găsește  cele mai relevante motive să începi să îți plângi puțin de milă.

Da! Acolo țintește cel mai mult! Luptă cu îndârjire împotriva scaunului de domnie! Căci firea luptă împotriva Duhului în fiecare zi!

Firea e doamna amabilă care e prinsă, ca o captușeală de hainele tale și traiește cu scopul să se îmbuibe cât mai mult și să paveze cât mai frumos și comod drumul tău spre iad!  Are vocea subțire de sopran și abia așteaptă să îți cânte de milă când ești mai prins în luptă. Firea nu vrea când Duhul vrea, firea nu mai poate de durere de picioare când se prelungește așteptarea să vezi Slava Domnului pe munte. Firea te convinge în doi timpi și trei mișcări că nu ești tu capabil să tai lemne bătrânilor de peste drum datorită condiției tale slabe fizice. Firea îți ține contabilitatea strictă când vrei să deschizi buzunarul pentru cel sărac amintindu-ți de vacanța pe care o meriți de atâta timp! E plină de lene, de nepăsare, de poftă și e gata în orice moment să îți întindă perna comfortului, să te poată țese între timp în pânza ei până, fără să realizezi, devii complect inactiv! Omul firesc judecă toate lucrurile firește! Și "normal" e cuvântul cu care firea îl convinge cel mai repede!

*Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care prin Fiul Său preaiubit Isus, a găsit ac pentru cojocul firii și rețeta e după cum urmează: Iei firea de zi cu zi și o răstignești pe cruce! Nu uita că porți război veșnic firii, și asta pentru că are tupeul și nesimțirea să se ridice și azi împotriva scaunului de domnie a lui Dumnezeu. O pironești în cuie și o ții cu belciuge în nas ca să nu mai îndrăznească să se împotrivească duhului. Te vei purta aspru cu trupul tău de acum încolo și îți vei înfrâna poftele ca să nu te frâneze ele pe tine! E o lupta aprigă, corp la duh, în fiecare zi! Dar El e dominant în orice ecuație, rămâne dominant în tine și e sursa puterii tale (căci omul nu traiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu) Îți urez vigilență și îți doresc să detectezi atacurile veninoase ale firii ca să te poți numi MAI MULT DECÂT BIRUITOR în Duhul!