EFICIENTIZAREA EVANGHELIZĂRII ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ
Milioane de oameni – copii, tineri, bătrâni – trăiesc şi mor zilnic pe bătrânul pământ. Cine sunt ei, cum au trăit dar mai ales care este destinul lor veşnic, sunt întrebări care, într-o lume modernă, pare să nu mai preocupe pe nimeni. Sau… aproape pe nimeni. Lui Dumnezeu îi pasă! El vrea să intervină în viaţa lor. Să aducă speranţă, eliberare, pace; să schimbe destinul lor veşnic pentru totdeauna. Însă El, nu o va face singur. Ne-a ales pe noi, Biserica Lui, să fim lucrători împreună cu El, să vestim Vestea Bună a Evangheliei începând de aici şi până la marginile pământului.
Provocarea lui Isus veche de două mii de ani, este la fel de actuală şi de valabilă astăzi, pentru creştinismul aflat la început de mileniu trei. Nu există nici o altă însărcinare mai mare, mai importantă pentru Biserică, decât aceasta. Şi totuşi… în spatele automulţumirii, a palidelor realizări, a focului de paie aprins în grabă şi stins prea devreme, se află un creştinism căldicel, care păleşte ori de câte ori este pus faţă în faţă cu creştinismul biblic, nou testamental.
De peste două mii de ani, Biserica şi-a asumat această lucrare. În toate timpurile, Dumnezeu a ridicat oameni care au fost gata să ţină sus stindardul, Evanghelia ajungând astăzi până în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. Fără îndoială, Biserica din lumea contemporană şi-a înţeles chemarea. Sau, cel puţin aşa se pare, dacă privim în jurul nostru – la omul modern, la societatea modernă, bombardată până la saturaţie cu tot felul de predici, conferinţe, seminarii, campanii de evanghelizare, propagate prin toate mijloacele de informare în masă – presă, radio, televiziune sau internet.
Confruntaţi cu această realitate, se ridică totuşi o întrebare legitimă: Este Biserica din lumea modernă eficientă în lucrarea de evanghelizare pe care o desfăşoară? Putem fi mulţumiţi? Care sunt rezultatele?
Definind în termeni moderni „eficienţa”, inevitabil trebuie să punem accentul pe rezultate, pe produs. Ori omul modern, tocmai aceasta urmăreşte, chiar dacă întreg procesul va trebui construit pe dictonul: „scopul scuză mijloacele”.
Privind dintr-o perspectivă biblică, eficienţa evanghelizării ar trebui să aidă în vedere atât rezultatele cât şi procesul prin care sunt realizate. Atât cantitatea cât şi calitatea rezultatelor obţinute.
Cum poate Biserica din societatea modernă, să fie eficientă în lucrarea de evanghelizare pe care o desfăşoară?
Se conturează tot mai clar, în rândul bisericilor evanghelice din România, două mari direcţii sau curente în jurul cărora se polarizează multitudinea de biserici locale:
Prima, caracterizată de modernism – în acţiuni, dar şi în principii. Orientată doar spre rezultate - rapide şi bune, dacă este posibil. Întreg procesul este elaborat pe baza înţelepciunii omeneşti, pe tehnici psihologice sau de marketing, pentru că în lumea modernă, cu cât eşti mai bun, mai abil în a-ţi vinde marfa, cu atât ai rezultate mai bune. Deci, eşti eficient! Şi rezultatele sunt vizibile: mulţimi de oameni sunt atrase, chiara dacă pentru aceasta avem nevoie de un mesaj diluat, de o Evanghelie diluată, nuanţată, uşor de digerat, care să placă şi să nu ofenseze pe nimeni. Am compromis procesul, am renunţat la principii, de dragul rezultatelor!
Cea de-a doua direcţie este caracterizată de un tradiţionalism uscat şi fără viaţă. Ca un afront la tot ce este modern, ne clădim propria noastră lume spirituală. Propria imagine de creştini ideali. O viaţă de ascetism modern, un batic, o fustă, un deget întins ameninţător spre plasma din colţul camerei sau spre ceaşca de cafea (sau coca cola?!)…
Am devenit atât de biblici, de sfinţi, de morali, încât suntem nevoiţi să încuiem uşa după ce intrăm în biserică, pentru ca nu cumva lumea să intre după noi. Atât de „biblici”, încât am uitat că trebuie să fim relevanţi pentru societatea modernă în care trăim, să cucerim lumea cu mesajul Evangheliei, la fel cum au făcut-o primii creştini, fără a ne teme că lumea va intra în noi.
Desigur, atât biserica modernistă cât şi cea tradiţionalistă (legalistă), au eşuat lamentabil în îndeplinirea mandatului încredinţat: „Propovăduiţi Evanghelia la orice făptură”. De aceea, Biserica secolului XXI, pentru a fi eficientă în îndeplinirea acestei lucrări, trebuie să-şi orienteze programele în jurul a două principii majore:
1. Să fie biblică
2. Să fie relevantă
Biblică - pentru că Biblia este autoritatea supremă şi finală în credinţă şi viaţă. Este standardul stabilit de Dumnezeu, ghidul credinţei şi al practicilor noastre. Adevărul ei este încă actual, nedemodat pentru omul modern. Principiile ei, deşi vechi, nu sunt învechite pentru societatea modernă.
Relevantă – pentru că Biserica este chemată să trăiască în lumea modernă, contemporană. Să-şi regăsească echilibrul – să fie biblică şi relevantă în acelaşi timp. Să fie ancorată cu un picior în Scriptură şi cu unul în societatea actuală. Să predice Evanghelia având Scriptura într-o mână iar ziarul (informaţia) în cealaltă mână.
Prin urmare, pentru a fi eficientă în lucrarea de evanghelizare, Biserica din societatea modernă trebuie să se întoarcă la origini, la adevărul Scripturii, dar să trăiască şi să acţioneze în prezent:
- să predice o Evanghelie curată – nu una uşoară, promiţătoare de beneficii, de prosperitate;
- să se bazeze pe puterea şi autoritatea Duhului Sfânt, cel care face Biserica să crească, să se dezvolte, atât cantitativ cât şi calitativ;
- să se bazeze pe principiul Scripturii (Sola Scriptura!) – nu pe metodele de marketing sau management modern;
- Evanghelia să fie predicată cu pasiune şi înflăcărare – de către oameni simpli, asemenea lui Petru, sau de către doctori în teologie, asemenea lui Pavel, a căror singur scop în viaţă era de a-L vesti pe Hristos şi pe El răstignit;
- să scoată Evanghelia dintre zidurile bisericii, din spatele amvoanelor masive, s-o ducă în stradă, în pieţe, în locuri publice sau la locurile de muncă;
- să întrupeze Evanghelia în propriile vieţi, după îndemnul: „Predicaţi Evanghelia în orice loc, iar dacă mai este nevoie, folosiţi şi cuvinte!”
Biserica din societatea modernă nu cred că duce lipsă de idei sau metode. Acestea există. Trebuie doar folosite într-un mod eficient. Altceva ne lipseşte! Acel ceva care nu poate fi definit în cuvinte, dar a cărui lipsă se vede de departe. Biserica modernă trebuie să redevină biblică, ancorată în Scriptură. Să fie plină de puterea şi autoritatea Duhului Sfânt. Să-L predice pe Hristos cu pasiune, convingere şi înflăcărare. Să întrupeze acest mesaj în propriile vieţi, iar mai apoi, să scoată Evanghelia din propriile biserici, în care uneori, nici noi nu ne mai simţim confortabili.
În acelaşi timp, Biserica din societatea modernă trebuie să fie relevantă. Altfel, va rămâne ca o insulă pustie în mijlocul unui ocean învolburat. Ea trebuie să fie ca o oază, în mijlocul unui pustiu uscat şi întunecat.
Să fim biblici şi moderni în acelaşi timp, fără a ne lăsa impresuraţi de modernism. Să folosim toate mijloacele moderne pe care le avem la dispoziţie – presă, radio, televiziune sau internet. Să folosim toate oportunităţile pe care Dumnezeu ni le oferă, pentru transmite un mesaj clar, o evanghelie curată, menită să schimbe vieţi şi să transforme destine pentru eternitate.
