...Viata e plina de drumuri iar eu , de cand ma stiu , tot pe drumuri sunt . Viata e plina de prieteni si prieteni ,dar important ramane doar cel caruia ii ramai fidel .
Mi-aduc aminte ca , mergand prin lume , intr-o buna zi m-am intalnit cu Infantilismul , un vechi amic din copilarie , glumet si pus pe sotii ca odinioara . Cand m-a vazut , era sa-mi sara de gat si mai multe nu . Noroc ca eu , cu viteza luminii , i-am replicat : ,,Pardon , doar nu vrei sa ma confunde lumea cu Deficienta ! Fii cuviincios si tine cont ca nu mai sunt ce-am fost , am o prestanta acum , un nume , si nu oricare . Fac parte din familia Mandria ! Ma intelegi…
Dar asa ti se intampla cand stai sa dai explicatii unor neispraviti , caci , Aroganta , ruda mea, fiind pe faza , m-a si ochit , m-a si filmat , m-a si turnat .
Si iar am ajuns pe drumuri .
Probleme ? N-avea rost sa-mi fac probleme de singuratate caci , eram atat de cautata incat , nu faceam doi pasi si ,,prietenii’’pe capul meu . Ca in ziua aceea cand , meditativa fiind , cine crezi ca mi-a batut la usa ? Paranoia , o veche cunostinta de-a mea , cu ochiul critic , simt practic , cu intuitie , agera …Venise sa mi se laude ca e clarvazatoare , ca e atotcunoscatoare si ca , de i se intampla sa nu fie sigura pe ceva , le miroase intocmai , ca ea……. Dar pentru ca prea ma complexa , i-am zis : Du-te si lasa-ma , ca parca tot mai bine ma inteleg cu Ignoranta decat cu tine . ,,Stiam eu , ofticoaso…!’’Mi-a raspuns , tragand usa pe exterior .
Dar nici nu mi-am revenit bine si iar :,,boc, boc,boc…’’ la usa mea , mai ceva ca toaca popii . Mai , cine nu-mi da pace ? Nu cumva Paranoia si-a uitat ceva la mine, m-am intrebat eu .Nicidecum. Era Obsesia care , cu un mers tacticos , cadentat , s-a apropiat si a inceput sa-mi reproseze : De ce-ai facut-o pe Paranoia sa planga , de ce l-ai alungat pe Infantilism , de ce….nu te intelegi cu nimeni , cu nimeni……..Si in timp ce-mi bagam degetele in urechi , sa ma apar , ea mi-a tras o injuratura de m-a trimis …pana la Depresie . Ajunsa aici , fiicele acesteia : Insomnia , Anorexia si Abulia mi-au confiscat degraba tot cheful de viata , asa incat toate placerile mi s-au dus pe apa sambetei : foame-nu , sete-nu , veselie-ioc , speranta-nimic ci doar singuratate , frig si pace . Numai Deznadejdea imi mai tinea companie compatimindu-ma din cand in cand , in timp ce Suicid pandea pe la colturi ,,vrand sa-mi faca felul ‘’. Noroc ca eu , fosta amica cu Paranoia , anticipand ziua cand va obosi si , asteptand momentul cel mai potrivit , am evadat pe usa din dos , ajungand iar in strada .
Aici , Libertatea a trecut tantosa pe langa mine si mi-a zambit .Am vrut sa ma iau dupa ea dar n-am putut pentru ca eram plina de belele .
Deodata insa m-am inveselit , caci am zarit-o pe scumpetea aia pe care o cunosteam de mica . O chema Bulimica , sau cam asa ceva . Venea spre mine. Si pentru ca ramasese la fel de generoasa , imi aduse multe bunatati , asa incat am uitat repede de toate ajunsurile si neajunsurile vietii si ne-am consolat impreuna si ne-am simtit bine pana ce ne-am implinit . Dar ce ne-am implinit…, atat de tare incat nu mai puteam pluti nici in visare .Atunci , descurcareata cum o stiu , Bulimica l-a sunat pe Viciu , un expert in senzatii tari , care a venit imediat si ne-a furnizat adrenalina si …fumuri , fumuri , rotogoale ne-au ridicat in slavi , ne-au incoronat pana cand , buzunarele au inceput sa mi se dezumfle si in loc s-o iau in sus , hop , am aterizat cu picioarele pe pamant , de unde , cine credeti ca m-a infascat de guler ? Violenta domestica ! Zicea ca ma cautase peste tot . Dar nici n-am apucat sa-i dau explicatii ca mi-a si dat o lovitura in fata , ca sa ma trezesc la realitate si sa-mi iasa fumurile din cap , cica . Dar ce sa-mi iasa , caci mai rau m-am tulburat iar sangele a inceput sa-mi clocoteasca in vene de simteam ca-s sora cu Nevroza . Si tare-mi mai venea sa racnesc ca un rege , un rege in jungla , bineinteles .
Dar pentru ca mi se facuse somn… , mi-am abandonat misiunea si m-am culcat in timp ce Visarea si Melancolia m-au dezmierdat , m-au incantat… atat de tare incat , in loc sa vina mos Ene… , hop ca a venit Doru’ pe la mine , si am inceput sa depanam amintiri : ,,…Ce vremuri , ce placeri…’’
Ce ? A sarit Gelozia , care atipise langa mine!? Ce vremuri , ce prieteni , ce placeri ? Tradatoareo , infidelo , …– si a inceput sa ma acuze de toate facute si nefacute .
De frica , am sarit ca arsa din pat si , la capatul puterii am inceput sa-mi strig prietenii , sa ma scape de Gelozia care o chemase pe Calomnia , care o sunase pe Nebunia , care…
Dar prietenii mei …, niciunul nu mi-a raspuns . Ma abandonasera cu totii pentru aceleasi motive : razvratire si infidelitate .…
Am inceput sa plang pentru ca ma nascusem infidela si neprietenoasa .
Intr-un tarziu , cineva auzindu-mi suspinele a veni sa-mi stearga lacrimile . Gandind ca-i Halucinatia , am soptit :
- Pleaca , n-ai auzit , nu-ti pot fi fidela ! REGRET , dar sunt imposibila , rea si pacatoasa…!
- De aceea te iubesc , mi-a raspus imbratisandu-ma. Era Pocainta .
- Nu te teme , priveste ! M-a indemnat ea . Si uitandu-ma in jur , am vazut ca eram singura intr-o lume straina
- Gaseste calea , Calea cea Dreapta !
Uimita , am inceput sa caut , sa caut , sa intreb in stanga si-n dreapta si sa strig ,,Cine stie care-i Calea cea Dreapta ?’’
- Eu , a raspuns EL . Eu sunt Calea , Adevarul si Viata ! Si dintr-o data m-am trezit inconjurata de o multime de calauze : Iubirea , Bunatatea , Smerenia , Rabdarea ,Intelepciunea…
- Dar… Am vrut eu sa zic . Dar pentru ca El imi cunostea toate gandurile , mi-a spus :
- Eu te iubesc cu o dragoste vesnica si nu te voi parasi !
In clipa aceea , inima mi s-a umplut de fiori si am simtit in piept Vesnicia iubirii . Si pentru ca picioarele au inceput sa-mi tremure , am cazut in genunchi , cu bratele deschise. El m-a imbratisat cu ambele maini , m-a ridicat si mi-a pus picioarele pe stanca . Atunci , aratandu-mi Valea Umbrei Mortii , mi-a vorbit :
- Priveste in vale ! Acelea-s Duhurile ratacirii iar acelea sunt Stralucirile trecatoare ale lumii . Le vrei ?
- Nu ! Apoi am privit spre El , spunandu-i :
- Tot ce imi doresc este sa fiu o raza din stralucirea Ta !
A tacut , m-a privit cu blandete… , si a spus ,,Da !’’, intinzandu-mi o cruce mare si grea .
Vazand-o , am inceput sa-mi regret indrazneala pentru care primisem o asa ,,pedeapsa’’, si am strigat : ,,Da-mi , Doamne doar cat pot sa duc … si , iarta-ma , nu lua in seama vrerea mea . Priveste-ma , sunt mult prea slaba sa pot purta o cruce ca a Ta !’’
- Atunci , o sa te poarte ea !
- Cum asta ? Explica-mi ! Nu stii ca n-am pricepere , cunoastere si-mi este frica ?
- Stiu ca esti slaba ; de aceea ti-am trimis calauzire . Deci , lasa-te calauzita !
Calauzire am , dar crucea va trebui tot singura s-o duc, soptii eu intristata , in timp ce , cu toata puterea urnii crucea din loc . Dupa numai cativa pasi insa , cazui in genunchi sub greutatea sa .
,,Nu renunta !- striga Perseverenta
,,Nu te supara !-striga Rabdarea
,,Pentru El… !-striga Iubirea
,,Poti !- ma asigura Increderea
Si pentru ca aceste indemnuri ma umplura de putere , mai facui cativa pasi cu crucea in spinare .
,,Uita-te la cer !’’ Imi striga Intelepciunea si , in timp ce imi ridicam capul pentru a privi cerul , crucea mi se prabusi pe spate iar eu cazui peste ea … cu fata in sus , cu mainile intinse ca un rastignit …, cu ochii pironiti la cer .
Mi se parea acum ca zaresc o multime de porumbei albi ce se ridicau in zbor si se pierdeau la orizont . Si pentru ca ochii incepeau sa mi se lumineze , am inceput sa ma minunez vazand ca de fapt , pe cer , erau niste cruci albe ce purtau in zbor porumbei , cu aripile intinse ca si bratele mele , cu picioarele incordate ca intr-un salt , cu ochii blanzi , atintiti catre Marea Promisiune.
Era prima mea lectie de zbor in care invatam valoarea crucii si secretele ei :
cum poate sa te inalte atunci cand vrei s-o porti din dragoste si nu ca pe-o povara ,
cum poate sa iti tina loc de aripi si-ti poate fi chiar si coloana vertebrala…`
Fericirea mi-a inundat sufletul . Am multumit Domnului pentru cruce, calauzelor pentru ajutor iar porumbeilor pentru demonstratie .
Acum aveam un scop : ZBORUL – chiar daca viata mea urma sa fie o indelunga ZBATERE .
