Despre Rugăciune (3)

“Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi” Matei 6:7

Este cât se poate de clar că nu orice combinație de frecvențe sonore care ne iese de pe buze poate avea acest statut, de “rugăciune”… Hristos ne îndeamnă să nu bolborosim multe cuvinte, așa cum fac necredincioșii, care au impresia că este ceva putere magică în sunetele pe care le scot și că vor fi ascultați pe baza acestei puteri… Puterea rugăciunii nu stă în cuvintele rostite, ea stă în Cel care a promis că va răspunde, și totul depinde de El… Ori, dacă bolborosești în loc să te rogi, atunci de unde mai aștepți să fii ascultat? Dacă nici măcar tu nu știi pentru ce te rogi, de ce te aștepți ca să fii ascultat?

Rugăciunile sunt petiții pe care sufletele vii pe plan spiritual le aduc înaintea Domnului… Bolboroselile sunt frecvențe sonore rostite de oameni morți pe plan spiritual. Faptul că cineva rostește o mulțime de cuvinte frumoase nu vrea să zică neaparat că acel cineva se roagă. Un om trebuie să fie viu pe plan spiritual pentru a putea interacționa cu Dumnezeu în rugăciune… Cum ar putea oare un mort să aducă cereri înaintea cuiva? Cum poți tu, omule, care ești mort în păcatele tale, să vii înaintea unui Dumnezeu pe care nu-L cunoști, pe care nu L-ai văzut niciodată, un Dumnezeu cu care nu ai vorbit niciodată și lângă care nu ai trăit niciodată, un Dumnezeu pe care nu L-ai simțit și nu L-ai pipăit, cu petiții și rugăminți? Dacă ești mort față de Dumnezeu, de ce spui o grămada de cuvinte fără sens? De ce bolborosești mereu și mereu aceleași formule de adresare, într-o nesfârșită rutină? Crezi că Dumnezeu se lasă impresionat de mulțimea vorbelor, de lungimea rugăciunii, de măiestria frazelor pe care le alcătuiești? Oare nu mai bine ai striga către Dumnezeu să pună viață în tine și să te facă viu pentru El? Oare nu trebuie ca mai întâi să intri într-o relație personală, reală, cu Hristos?

Să nu uităm niciodată că Dumnezeu este un Dumnezeu al celor vii și nicidecum nu este un Dumnezeu al celor morți! Oh! Ce bine ar fi dacă, în mila Lui, Dumnezeu ar sufla un duh de viață peste bisericile evanghelice de pretutindeni! Să fie mai mulți oameni vii, care să se roage!