Credinţa fără fapte este moartă

Unui sclav i s-a redat libertatea după ce a trăit o viaţă întreagă ca sclav. Acum lucra pe moşia unde fusese sclav, ca angajat, dar de câte ori trecea fostul său stăpân, el se arunca cu faţa la pământ înaintea lui, aşa cum fusese obişnuit, accepta să fie biciuit dacă a greşit şi să fie tratat în continuare ca un sclav cu toate că ştia că este un om liber. A fost întrebat „de ce te comporţi astfel? Nu crezi că eşti un om liber?" „Ba da, cred!" Şi totuşi, a continuat să se comporte ca un sclav. De ce? Cred că adânc, în inima lui, el nu credea că este liber, pentru el libertatea era doar o informaţie cu care nu ştia ce să facă.

Atunci când crezi cu adevărat un lucru, acţionezi în consecinţă. Crezi că ai bani în buzunar, intri în magazin şi-ţi faci cumpărăturile. Crezi că ştii să înoţi, intri în bazin şi...înoţi. Crezi că apartamentul în care locuieşti este al tău, pui mâna pe bidinea şi începi să-l zugrăveşti.

La fel este şi cu credinţa în promisiunile Lui Dumnezeu. Crezi când îţi spune că eşti neprihănit prin credinţă nu prin fapte, atunci când diavolul tocmai te acuză de minciuna pe care ai spus-o? Crezi că Domnul este vindecarea ta, când tocmai ai primit raportul medicului, in care spune că eşti bolnav? Crezi că şi în această lună îţi vor fi plătite toate facturile cu toate că ştii că nu ai bani suficienţi?

Reverendul Ryhum, profesor de studii biblice la sfârşitul secolului al 19-lea, relatează: „Am fost chemat să lucrez pentru Domnul şi la puţin timp după ce am intrat în lucrare, am învăţat o lecţie foarte importantă despre credinţă. Majoritatea populaţiei din oraş era bolnavă de friguri şi la un moment dat boala m-a cuprins şi pe mine. În pat, cu febră mare şi dureri teribile, mă rugam Domnului, amintindu-I că El mă chemase într-o lucrare pe care acum eram incapabil să o fac. Mi-am reamintit promisiunile Lui, printre care „Dacă rămâneţi în Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi orice veţi vrea şi veţi căpăta". Am strigat: Doamne, eu rămân în Tine şi cuvintele Tale rămân în mine, deci această promisiune este pentru mine! Depun cazul meu în mâinile Tale şi te rog, vindecă-mă! Am aşteptat să văd vindecarea dar nu s-a produs nici o schimbare. În final am spus: Doamne, de ce nu sunt vindecat? Răspunsuul a fost imediat:crede-Mă pe cuvânt şi scoală-te! Fără nici o secundă de ezitare m-am sculat din pat, credeam că-mi va plesni capul de durere dar în ciuda slăbiciunii mele am încercat să mă îmbrac. Eram pe jumătate îmbrăcat când am simţit o uşoară ameliorare. Am căzut în genunchi şi i-am mulţumit Domnului spunându-I că El mă vindecase. În douăzeci de minute eram complet sănătos. Sunt convins că dacă aş fi rămas culcat, refuzând să acţionez cu îndrăzneală, după cuvântul Domnului, eram nevoit să parcurg întregul stagiu al bolii. Lui Dumnezeu I se cuvine toată lauda. Am învăţat o lecţie: Când acţionezi cu credinţă, în ciuda tuturor simptomelor, Dumnezeu va îndeplini totdeauna Cuvântul Său!

Doar atunci când acţionezi în conformitate cu ceea ce crezi, lucrurile încep să se întâmple. Atunci când prin credinţă, întinzi mâna şi iei ceea ce Dumnezeu ţi-a promis, vei avea, dar dacă aştepţi până când vei vedea, ca să poţi lua, credinţa ta nu este cu nimic mai vie decât cea a unuia care nu crede deloc. Acela spune „Când voi vedea, voi crede!". Tu spui „cred", dar faci exact ca şi el.

De-a lungul Bibliei, oamenii credinţei au fost de asemenea oameni ai acţiunii. Cei care au crezut Cuvântul Lui Dumnezeu sunt cei care au acţionat după Cuvântul Lui.