Când sus, când jos...

Tot mai mulţi credincioşi am ajuns să recunoaştem faptul că suntem înfrânţi pe zi ce trece tot mai mult, că, deşi încercăm să ducem o viaţă de credinţă cât mai autentică, nu mai reuşim. Viaţa spirituală a multora a devenit un urcuş şi coborâş continuu, iar ţinerea la suprafaţă e tot mai des întreruptă de „apa” care intră în ochi, în gură, în urechi; ne scufundăm puţin şi apoi iar ne ridicăm. Am ajuns să ne întrebăm de ce e aşa? De ce ne scufundăm tot mai des şi ne ridicăm doar ca să cădem iarăşi?

Unul dintre aceste motive, cred eu, este acela că am permis ca prea multe lucruri „bune” să intre în viaţa noastră. Calculator, telefon mobil, televizor şi tot ce derivă de aici. De exemplu, internetul nu-l avem doar pe computer, ci şi pe telefon. Şi, în esenţă, ce facem pe internet în majoritatea timpului? 90 % dintre noi pierdem timpul pe reţele de socializare, jocuri, site-uri de ştiri, şi puteţi să mai adăugaţi şi voi...

Nicio tehnologie modernă nu este rea în sine, dar, folosită în exces, poate aduce dezastre vieţii noastre spirituale. Şi acest lucru se întâmplă, deoarece atenţia noastră ne este distrasă prin ceea ce vedem şi auzim, de la lucrurile cu adevărat importante. Şi aceasta este numai lucrarea diavolului. El nu-ţi spune să nu mai mergi la biserică sau să nu mai citeşti Biblia sau să nu te mai rogi. El ştie că nu l-ai asculta dacă ar fi atât de explicit. Atunci ce face el? Îţi umple capul cu multe lucruri pe care le consideri inofensive, pentru ca atunci când vrei în sfârşit să te rogi, să nu mai poţi. Ajungi atât de rece şi străin faţă de lucrurile lui Dumnezeu şi nu ştii de ce. Tu de fapt te umpli de ceea ce oferă această lume, de mesajele ei, de modelele ei, astfel încât lucrurile sfinte pleacă încet-încet din inima ta. Nu uita: lumina şi întunericul nu pot locui împreună!

Dacă ne-am închide ochii şi urechile şi nu ne-am mai lăsa bombardaţi de atâtea imagini şi sunete din exterior, atunci am putea să auzim susurul blând al Duhului Sfânt. Dumnezeu e blând şi delicat, pe când diavolul ne ia cu asalt, iar noi nu ne împotrivim, pentru că nici măcar nu ne dăm seama!

Pierdem din vedere ceea ce este cu adevărat important şi adoptăm stilul lumii, în loc ca lumea să adopte stilul nostru. Dar, chiar şi acest lucru este în planul lui Dumnezeu şi nimic din ceea ce se întâmplă nu-L ia prin surprindere. Pe El nu, dar pe noi?