Atentie la inselaciunea vremurilor din urma-ofensiva religiei asupra credintei!!!

     Atentie la inselaciunea vremurilor din urma- ofensiva religiei asupra credintei!!!

In preocuparea atenta fata de omul rascumparat, Domnul Isus Hristos  a avertizat ca, in procesul ce urmeaza de metamorfozare in omul ce nou, in cadrul  bisericii, dusmanul cel mai aprig pe care-l va intalni, va fi  inselaciunea. In scopul imitatiei cat mai autentice, intotdeauna inselaciunea, sau falsul a fost, este si va fi propagat de slujitorii intunericului deghizati in slujitori ai neprihanirii. De aceea Mantuitorul a lasat repere clare pentru ca omul vizat sa stie cu cine sa se intovaraseasca. Aceste semne vizibile pentru mintile innoite, face trimitere la totalitatea faptelor care insotesc o terta persoana aflata in procesul schimbarii. Lucrul acesta a fost facut pentru ca sfintii sa se identifice unii pe altii, pentru ca apoi sa se ajute reciproc atat in lupta cu eul lor personal cat si cu pornirile dusmanoase ale travestitilor. Pe langa reperul amintit, D-zeu a trasat, pur si simplu un ordin;   acela de a invata Scripturile si-apoi de-a urmarii desfasurarea atenta, atat a vietii lor cat si a colegilor de credinta  in conformitate cu criteriile stricte ale Bibliei. Pentru cei aflati in cursa dobandirii caracterului cristic, inregimentarea in strictetea standardului divin, va aduce intotdeauna deservicii si prejudicii omului natural. Dimpotriva, cei care, potrivit Cuvantului sfant, ca  orcat ar invata niciodata nu ajung sa cunoasca adevarul, din cauza lipsei calauzirii Duhului lui Hristos, cad prada fanatismului religios. Intotdeauna fervoarea  religioasa isi gaseste, drept gazda primitoare, culcusul cald, a ultra sensibilei arii a simtamintelor omenesti. Punand mana pe acest capastru, si manuindu-l cu dibacie, liderii religiosi-papusarii dumnezeului acestui veac-in mod inconstient fac jocul stapanitorului acestei lumii cu o meticulozitate si abnegatie demne pentru o cauza mai buna. In munca lor machiavelica, ca o ironie, ei sunt ajutati tocmai de multimile oarbe, care in inconstienta lor le slujesc cu statornicie oneroasele lor scopuri. Iata de ce liderii religiosi evrei, din timpul vietii pamantesti, a Domnului Isus Hristos, care au studiat in amanunt acest fenomen psihologic de masa, au reusit sa manipuleze multimile in scopurile urmarite de ei. Exista suficiente date sa se creada ca in multimea care a strigat: La moarte cu EL??? se aflau oameni care beneficiasera de puterea vindecatoare a Fiului Lui D-zeu. Insa  lucrurile ori faptele care eludeaza ratiunea in favoarea simtamintelor, intotdeauna fortifica pornirile primare ale omului firesc. Altfel spus, cei ce nu pastreaza, la nivelul constientului, cronologia faptelor ce le-au afectat  propria  viata, sunt condamnati s-o ia de la capat. Intotdeauna un conflict, cat de neinsemnat ar fi el, daca nu este rezolvat imediat ci este" aruncat"in zona de gestatie subconstientala va rabufni, la  un moment de criza, intr-o manifestare cu urmari incalculabile.  Pentru ca asemenea momente fierbinti, intotdeauna sunt acaparate de sentimentul religios inascut, si nu de omul ascuns al inimii, nascut si hranit de Duhul bland si linistit al Lui Hristos. Ca si in politica, concentrarea luptei intr-un sistem religios tinteste adversarul si potentialele persoanele incomode. Credinta adevarata are de-a face cu tine insuti. Mintea ta luminata de Duhul adevarului ti-arata caracterul de dorit al Lui D-zeu, vis-a- vis de uratenia interioara a eu-lui tau. Prin urmare lupta este cu tine insuti, nu cu semenul tau. Religia si sustinatorii ei  se conduce dupa dictonul: Scopul scuza mijloacele! Omul religios lupta din rasputeri cu orice mijloace pentru pastrarea, ori dobandirea unor privilegii, cat de mici ar fi ele. Omul credintei cauta sa aiba un cuget curat inaintea Lui D-zeu si inaintea oamenilor, fiind constient ca acest fapt lucreaza la mantuirea vesnica a propriului suflet; pierderile fiind subordonate acestui tel.Omul religios, sub paravanul unor principii morale, urmareste, de fapt comoditatea materiala a acestei vieti efemere, impletita cu vanitatea spiritiului sau malefic, ce are capat de linie groapa mormantului. Omul credintei, dimpotriva, se inalta intr-un profil moral maiestos din tarana omului firesc, impletind neostenit cu durere si indelunga rabdare momentul irumperii catre eternitatea promisa. Astfel, totdeauna cu  privirea tinta la Modelul, care i-a desavarsit mantuirea, invata sa se acomodeze principiilor noii cai, neafectandu-l pretul platit. Aceasta prezentare antitetica ar putea continua, dar acum cred ca este momentul sa ne lasam provocati de cateva interesante sublinieri: Oare mantuirea sa fie dobandita doar in urma frecventarii unei biserici locale, in cadrul careia se deruleaza acelasi intepenit program pe toata durata vietii?! Exista o intelegere reala a cerintelor Lui D-zeu din partea credinciosilor, dincolo de satisfacerea unor cutume religioase, al caror rol este sa morfineze un cuget incetosat?! Daca idealul unui suflet se ridica doar pana la inaltimea acestor falsuri, atunci este timpul sa priveasca la cei dragi din jurul sau cum ar fi:copii, frati, surori, soti, sotii, bunici etc. Intr-un moment de sinceritate, ascultand glasul unei constiinte inabusite va recunoaste ca totul este numai un pact cu sine insusi pentru pastrarea unui fals echilibru in nadejdea unei iluzorii schimbari intr-un viitor ce nu-i apartine. Intr-o  asemenea ipostaza, care a devenit cvasi-generala, nimeni nu este multumit de spiritualitata personala si familiala, dar aproape nimeni nu  face public acest intim aspect. Din cauza aceasta inselatorul face ravagii in randul celor ce isi spun crestini. Pe fundalul unei asemenea realitati gri, apare diavolul cu instrumentul religiei sale  extrem de puternic, in care atrage ca un vartej vietile a mii de oameni disperati. In ceremonialul religios care urmeaza, dupa o schema prestabilita, are loc narcotizarea angoaselor sufletesti, dar niciodata vindecarea lor. Chiar si sufletele parintilor cu adevarat credinciosi agonizeaza tainic in fata propriilor dureri launtrice, precum si a derapajelor copiilor, crescuti si formati in biserici cu programe trase la indigo. Programe terne si sacaitoare pentru ca lipseste complet Duhul Lui Hristos.Concluzia este ca: Daca copiii sunt purtatorii valorilor morale a familiei din care provin, atunci si membrii unei comunitati de orice natura, sunt posesorii, in buna parte, a invataturilor si atitudinilor promovate de liderii in speta. Cu alte cuvinte orice om isi merita mentorul, cum si orice grupare, mica sau mare, isi merita fruntasii!!! Cine este mentorul tau cititorule credincios? omul sau... Isus Hristos?!  si ce invatatura te insoteste, a gruparii religioase pe care o frecventezi, ori cea a Cuvantului Lui D-zeu?! De raspunsul pe care il vei da, si de decizia pe care o vei lua-o in dreptul tau, atarna vesnicia ta!