Adevăr și provocare. Declarând război prostiei

Dacă jocurile copiilor sunt, în general, exclusiviste, aducându-te în postura în care trebuie să alegi fie adevărul, fie provocarea, o dovadă a maturității ar trebui să o constituie faptul că poți alege atât adevărul, cât și provocarea.

Nu sunt adepta susținerii provocărilor ieftine (majoritatea provocărilor se înscriu, desigur, în acea categorie!). Cred însă că există provocări sănătoase, mai ales în sfera lucrurilor spirituale. Însuși spiritul Bibliei, prin înțeleapta și dumnezeiasca sa natură, susține provocarea de a declara război prostiei. De ce o susține? Este Biblia lipsită de obiectivitate în stabilirea polilor opuși, în stabilirea greutății talerelor pe acea balanță a luptelor spirituale? Nu! Totuși, luptă vreodată înțelepciunea cu prostia? Da! De ce?

Înțelepciunea este reflecția și reflexia lui Dumnezeu în om; prostia, reflexia diavolului în om. Nu există prostie naturală. Există, eventual, în cazul unora, anumite deficiențe, dar nu prostie naturală. Prin urmare, înțelepciunea luptă nu pe tărâm natural, ci pe tărâm spiritual tocmai cu urâțenia chipului diabolic în om! De ce există această luptă inegală? Pentru că nu Dumnezeu a stabilit balanța. Diavolul, cu conștiință schizoidă păstrată prin cădere din cer, încearcă mereu și acum să detroneze înțelepciunea divină, fără să mai poată face distincția între puterea sa drastic limitată și nelimitata putere dumnezeiască. Într-un asemenea context, prin urmare, Dumnezeu e autorul provocării de a-i declara război prostiei.

Așadar, Dumnezeu este autorul Adevărului și este, deopotrivă, autorul provocării de a declara război prostiei (sinonim contextual pentru minciună).

Prostie înseamnă, printre altele:

1) să îți însușești merite nefondate;

2) să denigrezi anumite persoane/ grupuri de persoane pentru a obține tu anumite favoruri/ fonduri/ promovări nemeritate;

3) să ai (ca fată/ ca femeie) o relație de prietenie (care să se îndrepte spre căsătorie) cu o persoană de sex opus pe care ți-o consideri inferioară.

Lista ar putea continua. Din dorința de a nu face risipă de untdelemn și de spirit didactic, se va încheia aici, dar nu înainte de a ne muta pe alt front, menționând că există și o culme a prostiei: să te închini diavolului.

Vă provoc să declarați și voi război prostiei.