Adevăr şi minciună

Minciuna e un mare păcat, aşa cred eu. E un păcat ce are efect ca şi jocul de Domino, o piesă face să cadă altă piesă. La fel, minciuna aduce altă minciună şi ajunge până la urmă să creeze un cerc vicios, un lanţ închis de minciuni, ce se răsfrâng asupra celui care minte. De ce se întorc împotriva lui? Pentru că Adevarul mereu iese la iveală, Adevărul nu poate fi ascuns la nesfârşit după perdeaua minciunii. Oricât ar încerca păcătosul să ascundă Adevarul, Adevărul iese la iveală.

Cum a biruit necredința Dumnezeu? Prin Cuvântul Adevărului, tot ceea ce spune este adevărat şi de o înţelepciune de noi de multe ori neînţeleasă, din cauza firii noastre păcătoase. El spune un adevăr universal în Sfânta Scriptură, Adevărul Lui, pentru ca noi să putem fi călăuziţi de Adevăr spre o viaţă în neprihănire.

De ce minte omul oare?

Aici am să răspund din propria experienţă. Nu cred că există om sub soare, să nu fi minţit vreodată. Eu ştiu că sunt o fire slabă şi am minţit de multe ori, am minţit şi după ce m-am întors la Domnul şi mă ruşinez pentru asta. Am căutat răspunsul. De ce am minţit eu oare? E simplu, în noi avem o fire păcătoasa (carnea) şi o parte spirituală, sufletul, însoţit de Sfântul Duh (la creştinii născuţi din nou). Citez vorba unui frate: ”Viaţa e o luptă între fire şi Duh, ceea ce hrăneşti mai mult, va birui ”.

Dumnezeu e o existenţă altruistă, nonegoistă, tot ceea ce e scris, e scris pentru zidirea noastră şi pentru ca omul să poată răzbii pe acest pământ. Şi Duhul este Dumnezeu, deci Duhul ce ne însoţeşte se luptă împotriva minciunii, este numit şi Duhul Adevărului. Dar dacă nu veghem, mai există şi ale duhuri ce se pot întoarce în inima noastra, dacă le lăsăm poarta deschisă, unul dintre acestea este şi duhul de minciună. Eu mereu am minţit, din cauză că ştiam care sunt consecinţele Adevărului.

În momentul în care nu faci ceva după voia Domnului, firea încearcă să ascundă adevărul faţă de oameni, dar totuşi nu ne dăm seama că Dumnezeu ştie tot? Şi chiar dacă faţă de oameni suntem neprihăniţi, ei nu pot să vadă în inima noastră, doar Dumnezeu ne cunoaşte inima. Am minţit de multe ori, ca să-mi urmez voia mea, să-mi fie mie bine, aveam o gândire egoistă, doar eu. Nu m-am gândit la suferinţa pe care o provoacă minciuna, la repercusiunile ei asupra sufletelor ce au fost minţite. M-am gandit doar la mine şi de multe ori m-am jucat şah cu sufletele oamenilor. Dar nu ştiam eu că minciuna nu e de lungă durată, e un păcat şi, ca orice păcat, e dulce pe moment şi amar ca pelinul o veşnicie.

Mă tot gândesc. Care a fost primul păcat? Minciuna sau neascultarea? Neascultarea a adus minciuna şi minciuna a adus cu ea moartea. Toţi cei cu care acest duh de minciună se luptă să vă biruiască sufletul, luptati şi numai prin Adevăr veţi birui. Când ai de ales să spui o vorbă, Adevăr să iasă din gura ta, chiar dacă doare pe moment, dar trece şi întăreşte sufletul, căci e de la Dumnezeu. Mie minciuna mi-a adus doar suferinţă, doar suferinţă şi singurătate.