Părțile și legile lăuntrice

CARE SUNT PĂRȚILE NOASTRE LĂUNTRICE?

Acestea sunt părțile duhului, sufletului și inimii noastre. Această inimă nu este în inima biologică ci inima psihologică. Înlăuntrul nostru, ființele umane duhul și sufletul sunt părți independente, dar inima conține cel puțin:

1. MINTEA - De exemplu: GÂNDIȚI RĂU ÎN INIMILE VOASTRE (Matei 9.4) și GÂNDURILE INIMII (Evrei 4.12)

2. VOINȚA - De exemplu: INIMĂ HOTĂRÂTĂ (fAĂTE 11.23) și INTENȚIILE INIMII (Evrei 4.12)

3. EMOȚIA - De exemplu: SĂ NU VI SE TULBURE INIMA (Ioan 14.1) și INIMA VI SE VA BUCURA (Ioan 16.22)

4. CONȘTIINȚA - De exemplu: AVÂND INIMA NOASTRĂ... DE O CONȘTIINȚĂ REA (Evrei 10.22) și DACĂ INIMA NOASTRĂ NE CONDAMNĂ (1 Ioan 3.20)

Aceste versete ne arată că inima conține mintea, emoția și voința, care sunt cele trei părți ale sufletului, precum și conștiința care este o parte a duhului. Inima are aceste părți ca și componente ale sale. Deci inima nu numai că este alcătuită dintr-un component al duhului și din toate componentele sufletului, ci într-un mod real conectează duhul și sufletul împreună.

Dintre variatele părți dinăuntrul nostru, intuiția și părtășia duhului sunt mai mult legate de Dumnezeu și sunt pentru Dumnezeu; conștiința din duh, având puterea de a discerne ce este corect și ce este greșit, este mai mult legată de om și este pentru om. Mintea, voința și emoția din suflet, fiind sediul personalității omului, de asemenea sunt pentru om și sunt legate de om. Din moment ce inima conține mintea, emoția, voința și conștiința, ea este o parte compusă care aduce împreună aceste părți lăuntrice ale omului. Ea poate fi considerată reprezentantul de frunte al omului.

Legea vieții dinlăuntrul nostru lucrează în mod continuu în aceste diferite părți. Oricare parte ar atinge-o lucrarea ei, ea devine legea acelei părți. Atunci când lucrarea ei atinge voința, ea devine legea voinței. Atunci când lucrarea ei atinge emoția, ea devine legea emoției. Atunci când lucrarea ei atinge conștiința, ea devine legea conștiinței. Astfel ea devine o lege pentru fiecare din părțile noastre lăuntrice. De aceea Evrei 8.10 și 10.16 numesc această lege -LEGI. Aceste legi sunt de fapt o singură lege lăuntrică care este legea vieții sau lucrul despre care Dumnezeu vorbește ca fiind LEGEA în Ieremia 31.33; dar este pusă în variatele părți dinlăuntrul nostru.

În Ieremia această lege a vieții este numită LEGE în timp ce în Evrei este numită LEGILE - una este la singular iar cealaltă la plural. Motivul este acela că atunci când se vorbește despre această lege în sine, ea este doar una, prin urmare este la singular. Dar atunci când se vorbește despre efectele acestei legi, din moment ce își manifestă capacitățile și funcțiile în diferitele părți ale întregii noastre ființe, ea devine diferitele legi. în consecință ea este la plural. Fie că Ieremia o numește legea la singular, fie că Evrei o numește legile la plural, în realitate, toate se referă la această lege unică.

RELAȚIA DINTRE INIMĂ ȘI LEGEA VIEȚII

Am văzut că locurile în care lucrează legea vieții sunt diferitele noastre părți lăuntrice. Dintre aceste diferite părți, inima este cea mai importantă. Motivul este acela că inima este conglomeratul părților lăuntrice ale omului și este reprezentantul de căpetenie al omului. Prin urmare, inima este foarte strâns legată de legea vieții care lucrează în diferitele noastre părți lăuntrice și astfel devine variatele legi. Din acest motiv vom vorbi în detaliu despre situația inimii:

1. INIMA ESTE INTRAREA ȘI IEȘIREA VIEȚII

2. INIMA ESTE ÎNTRERUPĂTORUL VIEȚII.