,,....Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc.” 1Cor.3,10-15
Apostolul Pavel în Rom. 3,21-22 vorbește despre neprihănirea lui Dumnezeu care se revarsă peste noi... și Apoc.19,8 ne adeverește neprihănirea sfinților adică neprihănirea câștigată de cei considerați neprihăniți prin credință în Jertfa și Dumnezeirea Domnului Isus Hristos. 1Cor.3,13: Ziua Domnului va descoperi ,,LUCRAREA FIECĂRUIA” . Deci, aici nu se judecă persoana nimănui pentru că Jertfa Domnului Isus acoperă toate păcatele noastre personale, aici se judecă faptele făcute în credință din momentul întoarcerii noastre la Domnul și până la părăsirea trupului... Faptele făcute în timpul de har acordat de Dumnezeu după ce mântuiți fiind ni s-a încredințat și ni s-a delegat o responsabilitate. Aici se judecă de exemplu, păstorirea ta; predica ta; ai predicat Cuvântul în așa fel ca Domnul, și numai El să fie slăvit sau ai căutat să spui ascultătorilor tăi și lucruri care te slăvesc pe tine; ai putut să te înfrânezi de la a nu spune niciodată ceea ce nu ai fost deplin convins și încredințat să spui? Ai spus întotdeauna ceea ce Domnul Ți-a pus pe inimă?... Ce-ai scăzut? Ce-ai adăugat? ... Ce te-a motivat să spui sau să taci...? Ai făcut toate lucrurile motivat de dragostea lui Dumnezeu, în smerenie și recunoștință astfel încât numai Domnul să fie înălțat și lăudat?... Am dat un exemplu ușor de înțeles folosind predicarea ca să poată fi înțeleasă situația... La fel stau lucrurile cu cântarea și orice lucrare pe care o faci.
În 1Cor.9,24-27 ,,Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji. Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” Apostolul Pavel spune: îmi fac lucrarea potrivit regulilor lui Dumnezeu ca nu cumva lucrarea mea să nu treacă de proba focului și să-mi pierd (nu mântuirea) ci răsplata: cununa pregătită de Dumnezeu ca răsplată a lucrării ce mi-a fost încredințată.
,,Răsplătirea” are în vedere faptele sfinților și neprihănirea lor proprie ,,binele sau răul...” un rău care nu va fi pedepsit ci doar lepădat de la răsplată pentru că, deși nu a fost un lucru rău, a fost făcut rău; (din slavă deșartă...) Adică: ai dăruit dar ca să te înalți pe tine însuți; ai făcut o faptă bună dăruind dar fapta ta n-a servit scopul de-a înălța pe Domnul, Domnul nu a fost mărturisit prin fapta ta ci doar ambiția sau dorința ta de-a fi lăudat, a triumfat...Toate aceste fapte vor arde, nu vor trece de proba care să le îndreptățească pentru răsplătire. Dar cele care trec de această probă li se vor da niște CUNUNI:
Cununa bucuriei: Isaia.51,11 ,,… o bucurie veşnică le va încununa capul; îi va apuca veselia şi bucuria, iar durerea şi gemetele vor fugi.” Și 1Tes.2,19-20 ,,Căci cine este, în adevăr, nădejdea sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sunteţi voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui? Da, voi sunteţi slava şi bucuria noastră.”
Cununa slavei: Isaia.61,3 ,,… o cunună împărătească…” 1Pet.5,1-4 ,,… Şi când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa care nu se poate veşteji, a slavei.” În Ps.8,4-5 mai este numită și cunună a cinstei sau a cinstirii ,, îmi zic: Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă? L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.”
Cununa neveștejirii: 1Cor.9,24-25 ,, Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji.”
Cununa neprihănirii: 2Tim.4,7-8 ,,M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” Cununa celor ce se curățesc mereu în vederea întâmpinării Domnului…(1Ioan.3-3 ,,Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţă, după cum El este curat.”)
Cununa vieții: Iacov.1,12 ,, Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.” și Apoc.2,10 ,,… Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.” Biruința asupra ispitei este asociată cu martirizarea pentru Hristos.
Pe lângă aceste cununi mai găsim că sunt și diferite STRĂLUCIRI: Daniel.12,3 ,, Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci.”
Matei.13,43 ,, Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă”
1Cor.15,40-49 ,,Tot aşa, sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pământeşti. Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea. Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire, şi învie în neputrezire; este semănat în ocară, şi învie în slavă; este semănat în neputinţă, şi învie în putere. Este semănat trup firesc, şi învie trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc. De aceea este scris: „Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă. Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă. Omul dintâi este din pământ, pământesc; Omul al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. Şi, după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.”
Strălucirea aceasta nu este, după cum se vede clar din versetele Biblice, decât neprihănirea Domnului Isus Hristos, pe care ne-a acordat-o El și în care ne va îmbrăca pentru a reflecta în veci neprihănirea Lui: 1Pet.2,9 ,,Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată;” Dar pentru că nu aveți nimic care să fi trecut de proba focului dinaintea scaunului de Judecată....Nu sunteți investiți cu nimic altceva decât cu Neprihănirea lui Hristos Care vă acoperă orice ,,goliciune” și veți reflecta în veci neprihănirea Lui înaintea lui Dumnezeu și a întregei Sale Creeații. Mântuiți! dar,...,,ca prin foc”!
Călătorim spre răsplătirile Domnului, spre Patria minunată unde ne așteaptă BUCURIE, SLAVĂ, NEVEȘTEJIRE, NEPRIHĂNIRE ȘI VIAȚĂ VEȘNICĂ PLINĂ DE STRĂLUCIRI NEBĂNUITE.
Să alergăm în așa fel încât să căpătăm premiul și să nu luptăm ca unii care dau cu pumnii în vânt, ca nu cumva la urmă să fim lepădați de la premiu!
Domnul Dumnezeu să ne ajute!
