DOMINIONISMUL – Biserica biruitoare sau biserica înşelată?
Una dintre învăţăturile care se răspândeşte cu mare viteză în mediul neo-evanghelic este DOMINIONISMUL. Găsiţi pe Internet detalii despre această nouă învăţătură şi nu voi insista asupra ei. Vreau doar să spun că ideea de bază din această învăţătură este că Biserica este chemată să ia, să smulgă din mâna lui Satan, domnia asupra acestei lumi, să facă din această lume un paradis, şi abia când se va întâmpla acest lucru Domnul Isus va reveni ca să ia în stăpânire Pământul şi să domnească 1.0 de ani. Pentru a realiza acest obiectiv Biserica trebuie să recucerească 7 munţi pe care i-a pierdut în timp: educaţia, familia, religia, sistemul de guvernare, media, distracţia şi afacerile. Se insistă asupra afacerilor pentru că, se spune: nu poţi face nimic fără bani, banii fiind principalul mijloc de influenţă. Suntem chemaţi, cu mic cu mare, să luptăm cu abnegaţie pentru realizarea acestui obiectiv, făcând posibilă, în acest fel, revenirea Domnului Isus Hristos.
Deşi haina în care este îmbrăcată această teorie este strălucitoare şi seducătoare, nu puţini salutând-o şi îmbrăţişând-o cu mare entuziasm şi în România, ea nu este decât o altă amăgire şi un alt mijloc de înşelare. Strălucirea învăţăturii şi tentaţia acceptării ei vine din faptul că sună frumos ca Biserica să militeze pentru a pune stăpânire pe Pământ, să-l cureţe de orice rău şi, în felul acesta, să-L determine pe Domnul Isus să se reîntoarcă în vederea domniei de 1.0 de ani. Sună frumos dar nu găsim nicăieri în Scripturi o astfel de promisiune sau de chemare pentru Biserică. Ea vine din sincretismul religiei New Age şi din formula popularizată de editorii Jurnalului New Age din SUA: “precum sus aşa si jos; precum jos aşa şi sus, această maximă implică faptul că Dumnezeu transcendent dincolo de universul fizic și Dumnezeul imanent din noi înşine sunt una.” Iar „creştinii” ce au lansat această iniţiativă, conformându-se planurilor New Age, şi care au stat la baza noii învăţături nu au descoperit-o în Scripturi ci pretind că au primit-o prin revelaţie de la Dumnezeu.
Nu intenţionez să fac o analiză în detaliu în legătură cu ceea ce învaţă dominionismul, ar lua prea mult timp şi spaţiu, ci voi atinge doar câteva aspecte, suficiente cred eu, pentru a dovedi nu doar falsitatea acestei doctrine cât, mai ales, pericolul imens ce îl reprezintă.
Domnul Isus Hristos şi apoi sfinţii Săi apostoli au avertizat mereu poporul lui Dumnezeu să caute să fie gata în orice moment, în orice clipă, pentru că revenirea Domnului Isus se va petrece pe neaşteptate, pe nepregătite şi că aceasta va fi o surpriză pentru cei mai mulţi. Considerăm că este suficient să cităm, spre edificare, doar un pasaj. Matei 24:24 „Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încît să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. 25 Iată, că v-am spus mai dinainte. 26 Deci, dacă vă vor zice: „Iată-L în pustie” să nu vă duceţi acolo! „Iată-L în odăiţe ascunse” să nu credeţi. 27 Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului. 28 Oriunde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. 29 Îndată după acele zile de necaz „soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.” 30 Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă. 31 El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă. 32 De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţia, ştiţi că vara este aproape. 33 Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.
34 Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri. 35 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. 36 Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. 37 Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului. 38 În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, 39 şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului. 40 Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat. 41 Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată.
42 Vegheaţi, deci, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. 43 Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. 44 De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi. ”
Orice explicaţii ar încerca să dea susţinătorii dominionismului acestui pasaj biblic, sau altora asemenea, lucrurile sunt clare: revenirea Domnului Isus va avea loc ca o surpriză. Apostolii Pavel, Petru şi Ioan folosesc, în legătură cu revenirea Domnului Isus, expresia „ca un hoţ”.
1 Tesaloniceni 5:2 „Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea.”
2 Petru 3:10 „Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.”
Apocalipsa 16:15 „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!”
Pentru că Domnul Isus va reveni „ca un hoţ”, adică pe neaşteptate, ca o surpriză, într-un ceas la care omul nu se gândeşte, ucenicii Lui sunt îndemnaţi mereu să vegheze. Veghea, în sensul de a fi oricând gata să ne întâlnim cu Domnul Isus, este o cerinţă care se repetă insistent pe tot parcursul Noului Testament. 1 Tesaloniceni 5:6 „De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji.”
Veghea trebuie să crească în intensitate pe măsură ce omul lui Dumnezeu observă că sunt indicii ale revenirii Domnului Isus. Iar aceste indicii nu sunt ca urmare a pocăinţei omenirii întregi şi prin supunerea ei faţă de Dumnezeu ci tocmai contrariul, înmulţirea fărădelegii şi ajungerea păcatului la culme. Dumnezeu nu îi va lumina pe păcătoşii care I se împotrivesc ci îi va orbi efectiv, spiritual vorbind, ca să fie pedepsiţi: 2 Tesaloniceni 2:1 „Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, 2 să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar. 3 Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării, 4 potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. 5 Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi? 6 Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui. 7 Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei. 8 Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. 9 Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, 10 şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. 11 Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: 12 pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.”
Sfântul apostol Pavel nu vorbeşte despre un moment când Biserica va supune tot pământul şi-l va aduce la ascultare de Dumnezeu ci de un moment când va fi chiar o lepădare de credinţă! El spune lămurit că Domnul Isus Hristos atunci va reveni! Nu doar că omenirea întreagă nu se va supune lui Dumnezeu ci chiar Biserica va apostazia şi se va lepăda de Domnul Isus Hristos, lucru care începe să se întâmple şi lepădarea de credinţă este tot mai evidentă cu fiecare zi care trece. Acestea sunt semnele care arată că Domnul Isus este gata să revină şi dezacordul cu ceea ce susţin adepţii dominionismului este evident.
Biblia stă categoric împotriva dominionismului. Un pasaj clar în acest sens (alături de multe altele) este 2 Timotei 3: 1 „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. 2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, 3 fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, 4 vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; 5 având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.”
Este evident că vremurile de dinaintea revenirii Domnului Isus nu vor fi vremuri de pocăinţă ci de răzvrătire faţă de Dumnezeu, chiar şi a celor din Biserică. O altă traducere a cuvintelor „să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele” este: „să ştii că zilele din urmă vor fi zile cumplite”. Dacă unul dintre cei şapte munţi ce trebuie cuceriţi, şi care ar părea că este cel mai uşor de cucerit, este familia, atunci iată ce spune Biblia în această privinţă (Marcu 13): 8 „Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; pe alocurea vor fi cutremure de pământ, foamete şi turburări. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor. 9 Luaţi seama la voi înşivă. Au să vă dea pe mâna soboarelor judecătoreşti, şi veţi fi bătuţi în sinagogi; din pricina Mea veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să le slujiţi de mărturie. 10 Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor. 11 Când vă vor duce să vă dea în mâinile lor, să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu privire la cele ce veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi în ceasul acela; căci nu voi veţi vorbi, ci Duhul Sfânt. 12 Fratele va da la moarte pe frate-său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor, şi-i vor omorî. 13 Veţi fi urîţi de toţi pentru Numele Meu; dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit. ” Domnul Isus spunea că până şi părinţii credincioşi (unii din ei) vor fi nu doar prigoniţi dar chiar şi omorâţi de copiii sau rudele lor. Dacă nici familiile credincioşilor nu vor fi în totalitate supuse lui Dumnezeu cum stau lucrurile cu afacerile, distracţia, religia, educaţia, guvernele?
Deci pericolul din învăţăturile dominionismului este că îi face pe creştini să aibă aşteptări înşelătoare, altfel şi în alte condiţii decât învăţa Domnul Isus şi apostolii Săi. Le dă speranţe false şi le canalizează atenţia şi eforturile pe o direcţie ce pare bună dar care este greşită. Ei vor accepta lucrări şi implicări care îi vor demobiliza în adevăratele lucrări şi aşteptări în care ar trebui să se găsească în vremurile din urmă şi, la vremea revenirii Domnului Isus, vor fi total nepregătiţi. Pentru ei Domnul Isus va reveni prea devreme!
Aşa cum spuneam şi în România sunt tot mai mulţi care susţin dominionismul şi învăţăturile de acest fel vin, în special, din influenţele pe care Noua Reformă Apostolică le aduce prin cei ce agreează cu această mişcare. Din nefericire mulţi tineri astăzi sunt atinşi şi atraşi spre aceste învăţături prin emisiuni TV dar şi prin conferinţe creştine. Unul dintre susţinătorii şi promotorii domnionismului în România este şi Lucian Oniga de la Bistriţa şi conferinţele Peniel, conferinţe cu mare impact în rândul tinerilor evanghelici din România. În link-ul de mai jos Lucian Oniga face elogiu acestei mişcări chiar în biserică. https: //www. youtube. com/watch? time_continue=104& v=6NxxCBLhW_4
http: //www. radiounison. ro/editorial/dominionismului-biserica-biruitoare-sau-biserica-in%C8%99elata. html
Dumnezeu nu ne-a chemat să-I supunem nimic, în afara propriei noastre fiinţe. Noi nici pe cei din familiile noastre sau pe cei apropiaţi şi pe care îi iubim nu-i putem obliga să se supună lui Hristos. Putem doar să-i îndemnăm şi să ne rugăm ca ei să accepte domnia lui Hristos în viaţa lor. Dumnezeu aşteaptă ca fiecare în parte să se supună Lui şi are de-a face cu fiecare dintre noi, personal. Împăratul Contantin, atunci când a creştinat cu forţa Imperiul, nu a făcut decât să slăbească Biserica, prin aducerea înăuntru a profitorilor şi a celor convertiţi doar la suprafaţă şi nu în adâncul inimilor lor, de frica oamenilor şi nu de frica sau dragostea lui Dumnezeu. Mai târziu Biserica Catolică a vrut să-i supună pe toţi, cu forţa, iar pe cei nu au vrut să se supună (în felul înţeles de Biserica Catolică) i-au dat pradă flăcărilor şi torturii. Martori în acest sens sunt Cruciadele, Inchiziţia, martirii Scoţiei din jurul anilor 1550 şi alţii. Să pregătească Dominionismul o altă formă totalitară de supunere şi acceptare? Să aibă ceva de-a face cu globalismul, cu noua ordine economică, cu o nouă formă de marxism – „fericirea” impusă cu forţa tuturor? Toate acestea au fost prezentate şi sunt prezentate într-un limbaj seducător, cu promisiuni de mai bine, sâsâit, dar ademenitor şi distrugător, ca în Eden.
Susţinătorii dominionismului spun că Biserica a dat înapoi, pierzând cei 7 munţi şi influenţa ei asupra lumii, şi trebuie ca ea să se mobilizeze recucerind acele teritorii pierdute. Nimic mai fals. Biserica a dat înapoi nu pentru că a pierdut cultura şi distracţiile sau finanţele; ea dat înapoi atunci când şi-a pierdut puritatea prin păcat şi amestec cu lumea şi prin idolatria adusă în mijlocul ei, cel mai mare idol fiind Banul – Mamona, pierzând influenţa binefăcătoare a Duhului Sfânt. Nu cu Mamona (cu banul) se rezolvă problemele lumii (ce înşelare!) ci prin acţiunea binecuvânată a Duhului Sfânt şi a oamenilor puşi total deoparte pentru Dumnezeu.
Creştinii (cei adevăraţi) nu au fost niciodată majoritari în lume şi nici nu vor fi. Şi clar este, după mărturia Scripturii, că nu vor stăpâni finanţele lumii. Au fost perioade minunate de treziri la nivelul unor ţări sau comunităţi dar creştinii, aproape tot timpul, au fost în minoritate şi au fost persecutaţi. Domnul Isus ne-a avertizat în legătură cu lucrul acesta, ca să nu avem surprize atunci când cei mulţi se vor ridica împotriva noastră cu ură. Chemarea noastră, aşa cum mărturiseşte Duhul Sfânt prin Scripturi, nu este să aducem tot Pământul la ascultare de El ci să fim o lumină în întunericul care se face tot mai gros, al păcatului şi înstrăinării de Dumnezeu, şi sare pentru o lume care va fi tot mai fără gust şi mai searbădă, mărturisind fără frică Evanghelia Lui până la marginile pământului. Sfârşitul va veni când Evanghelia lui Isus (nu o invenţie a omului) va fi vestită peste tot, nu când toţi o vor crede şi o vor accepta (Matei 24:14).
