Sănătate, cititorule!
Prefață
Desele schimbări de doctrină, făcute de liderii cultului Martorii Lui Iehova, au făcut pe unii dintre susținători (printre care și pe mine) să examineze mai cu atenție anumite doctrine susținute de acest cult. Sunt un fost membru al acestui cult, Martorii Lui Iehova, și în cercetările mele făcute pe marginea anumitor practici medicale interzise de liderii Martorilor (ca amator, nu am pregătirea profesională medicală), am reușit să adun câteva informații inedite și folositoare pentru publicul larg din România (și nu numai), pe care le-am sintetizat într-o broșură având titlul:
Interdicţiile medicale la Martorii Lui Iehova: Ce arată acestea?
M-am botezat la Martori în 1992, fără să știu ABSOLUT NIMIC despre acest istoric șocant al interdicţiilor medicale, cum de fapt NIMENI NU STIE NIMIC DESPRE ACESTEA înainte de a se boteza și în majoritatea cazurilor, din lipsa unei informări, nici după. Din această cauză mulţi pacienţi Martori mor cu zile și în grele suferinţe (cum veţi citi mai jos despre un astfel de caz în introducere), mulţi dintre ei fiind copii și tineri. E o moarte și un chin fără rost, fără nici un suport logic, nici pe plan religios și nici pe plan social. Totul se bazează pe o eroare de logică, care costă vieţi și suferinţe inutile. Societatea umană are nevoie de valori autentice, atât pe plan religios cât și pe plan social. Bunul simţ, iubirea de Dumnezeu și de semeni, ne invită să spunem un nu hotărât dezinformării și nonvalorii, care costă vieţi și suferinţe.
Ultimul caz mediatizat la scrierea acestei prefațe (14 Octombrie 2016), Éloïse Dupuis, 26 ani: http://www.cbc.ca/news/canada/montreal/quebec-jehovahs-witness-death-young-mom-investigation-1.3806578
Caut un impresar literar sau cineva de genul acesta (cineva care se pricepe), pentru a mă ghida sau ajuta în tipărirea și punerea ei în librării. Caut un webmaster (sau blogmaster, etc.) pentru a realiza o pagina web în acest domeniu.
Orice corecţie bine documentată, orice ajutor contra cost sau gratuit este binevenit, iar cei care doresc să se implice într-una din aceste variante sunt invitaţi:
Semnalarea cazurilor unde rudele și pacienţii Martori ar putea fi ajutaţi prin informaţiile din această broșură
Găsirea sprijinului unei Edituri
Găsirea unui sponsor pentru Reclamă & Editură
Tipărire Broșură
Traducerea broșurii în alte limbi
Subiect Mese rotunde cu Martorii
Subiect Predici
Subiect de articol Ziar
Subiect Talk show Radio
Subiect Talk show TV
Subiect Filmulet Youtube
Subiect Novelă
Subiect Film
Etc.
Cu stimă, Yani Takacs
[email protected]
Memento
“Una dintre cele mai distructive fobii ale Turnului De Veghe este frica de contaminare. Fobia ce conduce din spatele interdicțiilor anterioare de vaccinare, transplant de organe și fracțiuni de sânge, și în prezent interdicția de sânge total, celule roșii, celule albe și trombocite.” – Lee Elder, Fondator AJWRB (Associated Jehovah’s Witnesses for Reform on Blood (now Advocates for Jehovah’s Witness Reform on Blood)
Prezentare broşură:
Interdicţiile medicale la Martorii Lui Iehova: Ce arată acestea?
Motto: “Adevărul este ca apa rece, face rău doar dinţilor stricaţi.” Nicolae Iorga
“Experţi medicali sau diletanţi?”
Ce este un diletant?
DILETÁNT, -Ă, diletanți, -te, s. m. și f. Persoană care manifestă preocupări într-un domeniu al artei, al științei sau al tehnicii fără a avea pregătirea profesională corespunzătoare; persoană care se ocupă de ceva din afara profesiunii sale, numai din plăcere; amator; (peior.) persoană care nu adâncește (sau nu are pregătirea științifică necesară pentru a adânci) problemele profesiunii sale, ale unei științe etc. – Din fr. dilettante.
Sursa: DEX ’12 (2012)
Această brosură prezintă câteva situaţii în care cei care au dat tonul ideologiilor medicale la Martorii Lui Iehova şi-au schimbat punctul de vedere clar şi concis exprimat în publicaţiile lor. Atunci când au regândit politica lor medicală, abandonându-şi punctul de vedere din trecut, nu şi-au cerut scuze de la publicul cititor… Pe când acest lucru? Cât de credibili, cât de bine intenţionaţi si cât de bine informaţi sunt cei care argumentează că sângele nu poate fi folosit în scopuri medicale?
Preludiu
“Începând cu vârsta de 42 de ani, o femeie Martoră a suferit pe parcursul mai multor ani, repetate intervenţii chirurgicale pentru înlăturarea unor tumori la vezică. Ultima oară însă ea a aşteptat prea mult până când s-a dus la doctor, având sângerări serioase şi o stare anemică severă. A insistat să nu primească transfuzie şi acest refuz a fost respectat. Timp de o săptămână, urologii au încercat fără succes să oprească sângerarea. Anemia ei a continuat să crească. Doctorul care a scris articolul descrie ce s-a întâmplat:
“Gradual, pe măsură ce hemoglobina îi scădea, doamna Peyton a început să respire tot mai greu. Organele corpului au nevoie de o anumită cantitate de oxigen pentru a funcţiona. Acel oxigen este transportat de la plămâni spre organe, prin intermediul moleculelor de hemoglobină din celulele roşii. . . . Echipa medicală i-a suplimentat aportul de oxigen doamnei Peyton printr-o mască, până acolo încât a ajuns să respire aproape O2 pur. Puţinele celule roşii pe care le mai avea, erau încărcate la refuz – dar efectiv nu erau suficiente vehicule pentru a transporta combustibilul de care organismul ei avea nevoie.
Foamea ei de aer crescuse. Rata respiraţiilor urcase. Slăbea din ce în ce mai mult, iar în final – inevitabil – fibrele muşchilor inimii ei şi-au declarat nevoia lor disperată de oxigen. Dezvoltase o durere zdrobitor de acută în piept.
Doctorul care scrie articolul descrie sentimentele sale din momentul apropierii de camera pacientei:
Intrând în cameră am fost şocată de scena din faţa mea. În centrul atenţiei tuturor era o femeie solidă cu o mască de oxigen, gâfâind după aer, respirând mai repede decât ar putea părea posibil pentru un om. La capul patului se aflau 3 prieteni, membrii ai bisericii Martorilor, susţinând-o. . . . Pe lateral erau mai mulţi doctori, unul care monitoriza tensiunea ei sanguină în scădere, altul luându-i nişte sânge dintr-o arteră. Lichidul care umplea încet seringa avea consistenţa punch-ului hawaian; testele relevând că concentraţia celulelor roşii era numai de 9 (în mod normal ea este 40). Atârnând de pat se vedea o pungă de urină roşiatică. Femeia era pe moarte. Cardiograma ei arăta asemenea unor prăpăstii care semnalau o inimă în dureri. În câteva ore, pagubele pe care acestea le reprezentau puteau deveni ireversibile.
Femeia a intrat în stop cardiac. O echipă de doctori şi asistente au început resuscitarea cardio-respiratorie, administrându-i epinefrină şi atropină, iar apoi un şoc electric inimii ei. Aceasta a început să bată, dar s-a oprit din nou după câteva momente. Din nou resuscitare, mai multă epinefrină şi atropină, un alt şoc electric şi din nou resuscitare. S-a continuat aşa timp de o oră, până când nu mai rămăsese nici un scop şi nici o speranţă. Pacienta era moartă definitiv şi ireversibil.”
A MERITAT?
Doctorul (o femeie) care descrie acest caz nu a caracterizat-o pe femeie ca fiind o simplă fanatică.
Ea scrie: “Mi s-a spus că era o femeie inteligentă, care a înţeles pe deplin implicaţiile deciziei sale. Dar judecata ei, mi s-a părut a răsări dintr-un ungher întunecat, impus de religia ei” (Vezi revista Discover din august 1988 paginile 28-30, articolul “Orbită de Lumină” de Elisabeth Rosenthal).
Era vorba de o femeie care avea o problemă ce necesita operaţii periodice. Ştiind acest lucru, poate că stocarea unei cantităţi din propriul sânge i s-ar fi părut o procedură recomandată şi sigură. “Legea teocratică” însă i-a interzis asta. Supunerea faţă de “Legea teocratică” nu i-a lăsat nici o libertate de alegere.
Dacă politicile organizaţionale erau cu adevărat bazate pe Biblie, atunci orice suferinţă rezultată din aderarea la acele politici – cum ar fi amânarea operaţiei până la punctual critic, sau chiar evitarea ei datorită preocupării sau nesiguranţei cu privire la problema sângelui, chiar şi pierderea vieţii datorită obligaţiei divine de a respinge toate componentele sanguine nepermise – totul ar putea fi privit ca o suferinţă pe care un slujitor al lui Dumnezeu trebuie să fie dispus să o îndure.” (Sublinierea imi apartine)
Citate din capitolul: Lege şi iubire – de Raymond Franz, autorul cărţilor: “Criza conştiinţei” şi “În căutarea libertăţii creştine”
Raymond Franz, care a fost mult timp un lider de frunte al Martorilor Lui Iehova, a observat următoarele, cu care orice om sincer, umil şi lucid la minte va fi de acord:
“Într-un transplant de rinichi, rinichiul nu este mâncat de noul organism în care acesta intră. El rămâne un rinichi, cu aceeaşi formă şi aceeaşi funcţie. La fel se întâmplă şi în cazul sângelui. Acesta nu este mâncat ca un aliment când este “transplantat” în alt organism. El rămâne acelaşi ţesut lichid, cu aceeaşi formă şi aceeaşi funcţie. Organismul nu poate folosi sângele astfel transplantat ca hrană. Pentru a face asta, sângele ar trebui mai întâi să treacă prin sistemul digestiv, să fie digerat şi pregătit astfel încât celulele corpului să-l poată absorbi – în acest caz devenind literalmente o hrană pentru acestea. Watch Tower Society a comparat uneori transfuziile, cu infuzia de alcool în vene. Dar alcoolul este un lichid diferit, aflat deja într-o formă în care celulele corpului îl pot absorbi ca nutrient. Alcoolul şi sângele sunt complet diferite în această privinţă.
Când medicii hotărăsc că este nevoie de o transfuzie de sânge, ei nu o fac deoarece pacientul este subnutrit. În cele mai multe cazuri, se întâmplă deoarece pacientului îi lipseşte oxigenul, nu nutrienţii, iar asta se întâmplă datorită lipsei de suficiente celule transportatoare de oxigen, mai exact celule roşii. În alte cazuri, sângele este administrat datorită altor cauze, cum ar fi nevoia de agenţi coagulanţi (plachete), imunoglobuline ce conţin anticorpi, sau alte elemente, dar în nici unul din aceste cazuri cu rolul de a asigura “hrănirea”.
În eforturile sale de a ascunde dovada clară că transfuziile de sânge nu sunt acelaşi lucru cu mâncarea acestuia şi nu au ca scop hrănirea organismului, societatea Watch Tower încearcă adesea în mod arbitrar, să lărgească problema, fie cuplând sau chiar înlocuind termenul “a mânca” cu expresia “a susţine viaţa” (vezi de exemplu, Turnul de Veghe din 1 martie 1989, pagina 30 şi 15 aprilie 1985, pagina 12). Această tactică diversionistă nu poate servi decât unicului scop de a crea confuzie. Hrănirea organismului prin mâncare şi susţinerea vieţii nu sunt 2 lucruri identice şi echivalente. Hrănirea e doar unul din mijloacele care susţin viaţa. Însă viaţa este susţinută în multe alte moduri la fel de vitale, cum ar fi respirarea aerului, băutul apei sau a altor lichide, menţinerea temperaturii corpului, dormitul, ş.a. În referinţele sale la sânge, Scriptura însăşi nu are de-a face cu aspectul larg al susţinerii vieţii, ci cu aspectul specific al mâncării sângelui, mai ales al sângelui animalelor. Când un israelit mânca carne care conţinea sânge, el nu avea nevoie de acel sânge pentru a-şi susţine viaţa – acea carne realiza rolul de a hrăni, la fel de bine, indiferent dacă conţinea sau nu sânge. Dacă viaţa sa era susţinută prin mâncarea sângelui nu constituia subiectul discuţiei. Fapta mâncării sângelui era interzisă, iar motivaţia sau consecinţa finală a acestui act nu făceau obiectul legilor privitoare la sânge.
Zăpăceala creată prin introducerea conceptului de „susţinere a vieţii” îi permite organizaţiei Watch Tower să impună membrilor ei ideea că oricine acceptă o transfuzie de sânge, dovedeşte lipsă de respect pentru răscumpărarea dătătoare de viaţă, realizată prin puterea salvatoare a sângelui vărsat de Isus. Duplicitatea acestui mod de a argumenta, se vede în aceea că fracţiunile sanguine pe care organizaţia Watch Tower le permite membrilor săi să le primească, sunt adesea administrate exact pentru a salva sau a “susţine” viaţa persoanei, aşa cum se întâmplă în cazul factorului VIII, administrat hemofilicilor sau al imunoglobulinelor, injectate pentru a asigura protecţia împotriva unor boli ce ameninţă cu moartea, sau pentru a preveni moartea unui copil datorită incompatibilităţii RH (vezi de exemplu Turnul de Veghe din 1 iunie 1990, paginile 30 şi 31). Apostolul Petru declară că Christos “a purtat păcatele noastre în trupul său de pe cruce, astfel că noi, liberi de păcat, putem trăi în dreptate; prin rănile sale voi aţi fost vindecaţi”. (1 Petru 2:24)
Este nedrept şi neiubitor să impui o motivaţie celor care caută să salveze viaţa lor sau a celor dragi, deoarece ei nu aderă la anumite reguli şi interdicţii ce provin dintr-o organizaţie religioasă, făcând aceasta prin atribuirea negării credinţei la motivaţie, când de fapt nu există nici o bază validă, scripturală sau de altă natură pentru a face acest lucru. Este o încercare de a-i împovăra cu un sentiment de vinovăţie impus de standarde umane şi nu de standarde divine.” Citat din acelaşi articol.
Organizaţia Turnul De Veghere (Martorii Lui Iehova) şi grupările care folosesc literatura ei mai veche argumentează că pe baza versetului biblic din Faptele Apostolilor 15:20 folosirea sângelui în scopuri medicale este strict interzis. Dar oare nu avem de a face cu o interpretare eronată? Cât de sigură este interpretarea liderilor Societatii Turnul De Veghere, având în vedere că în trecut, pe baza anumitor considerente asemănătoare au mai făcut interdicţii medicale, pe care mai apoi le-au revocat!?
Din nefericire foarte mulţi oameni, de diferite religii, nu cunosc, sau cunosc deformat istoria adevărată a anumitor aspecte (negative), dar foarte importante ale religiei lor. Problema gravă e că unii nici nu doresc să cunoască. Mulţi cititori ai Turnului De Veghere nu sunt o excepţie în ceea ce priveşte interdicţiile medicale ce priveau sângele. De unde să ştie, când istoricii Societăţii Turnul De Veghere nu au avut curajul să le pomenească măcar în cartea care prezintă istoria religiei lor: “MARTORII LUI IEHOVA — PROCLAMATORI AI REGATULUI LUI DUMNEZEU”?
Iată câteva aspecte istorice neştiute de “martorii de rând”:
Prin revista Golden Age (Epoca De Aur – mai apoi denumită Consolare – azi Treziţi-vă!) din 3 ianuarie 1923, pagina 214 (vezi originalul în engleză), editorii Societăţii Turnul De Veghere interzic membrilor lor vaccinările. Un articol din Epoca de Aur (Golden Age – mai apoi numită „Consolare” iar astăzi „Treziţi-vă”, din 5 ianuarie 1929, pagina 502 (în limba engleză) argumentează că practica vaccinării este criminală, revoltătoare și iluzorie. Pe atunci nu se făcea acea diferenţiere care se face acum – începând cu anul 1952 – între vaccinurile recoltate din sânge, şi vaccinurile recoltate din altă sursă. Era o interdicţie totală asupra tuturor tipurilor de vaccinuri, astfel ei trebuiau mai degrabă să moară decât să accepte un vaccin de orice fel, ca de ex. împotriva variolei, dezinteriei, turbării sau antivenin. Şi din nefericire au murit cu zile destui adepţi (adulţi şi copii) care au ascultat mai degrabă pe cei de la “Epoca De Aur”. Mai mult, “Societatea” şi-a câştigat prin procedurile sale inumane de acest gen, o proastă reputaţie. Copiile originalelor semnalate aici le puteţi obţine de pe internet.
Prin Golden Age numărul din 4 februarie 1931, pagina 293 (vezi originalul în engleză), Golden Age 30 martie 1932, pagina 409 (vezi originalul engleză), Golden Age 23 septembrie 1936, pagina 810 (vezi originalul în engleză), Golden Age 8 septembrie 1937, pagina 773 (vezi originalul în engleză) “Societatea” promovează acelaşi punct de vedere. Savanţii care se ocupau cu vaccinările erau caricaturizaţi ca fiind demoni în paginile revistei Golden Age – Epoca De Aur.
Prin numărul din 25 decembrie 1940, pagina 814, al revistei Consolare (fosta Epoca De Aur, azi Treziţi-vă!) (vezi originalul în engleză) este prezentat un medic ca erou, dat fiindcă şi-a donat o parte din propriul sânge unui pacient grav bolnav, salvându-l. Mai apoi în revista Turnul De Veghere din 1 iulie 1945, paginile 198-203 este criticată transfuzia de sânge şi implicit deci, donarea de sânge.
Apoi prin Turnul De Veghere din 15 decembrie 1952, paginile 764 (vezi originalul în limba engleză), după circa 40 de ani de denigrare a vaccinurilor, a savanţilor şi a personalului deservent, după pierderea de vieţi inutile, după suferinţele cauzate celor în doliu, vine marea lumină, marea liberalizare a vaccinurilor, fără ca cineva să-şi ceară scuze, sau măcar să spună atât: “Ne pare rău…”. Ei menţin însă în continuare interdicţia asupra vaccinurilor recoltate din sânge, printre care se găsesc unele anti-turbare şi antivenin, lăsând ca în caz de lipsă de altă alternativă adepţii lor să moară.
Prin Turnul De Veghere din 15 ianurie 1961, paginile 63,64 (vezi originalul în engleză) se iau măsuri drastice de excomunicare, al acelora care nu se supun politicii lor asupra sângelui. Pe atunci încă nu a fost inventată “libertatea de conştiinţă” pentru fracţiunile secundare ale sângelui, aceasta a fost inventată puţin mai târziu în revista Treziţi-vă! din 22 iunie 1982, care reia un articol publicat în The Journal of the American Medical Association (din noiembrie 1981). Articolul a fost pregătit de Watch Tower Society şi stabileşte foarte clar poziţia Martorilor lui Iehova asupra sângelui. Un articol mai recent este cel din Turnul de Veghe din 15 iunie 2000, paginile 29-31. Oare de ce aceste “concesii”? Un fost misionar de marcă al Societăţii Turnul De Veghere, mărturiseşte că anumiţi supraveghetori din USA, erau nemulţumiţi şi nu aplicau excomunicările cerute pentru cei care acceptau sânge. Atunci ei au venit cu aceste concesii…
Prin Turnul De Veghere din 15 noiembrie 1967, pagina 702 (vezi originalul în engleză) sunt interzise transplantele de organe, fiind catalogate “canibalism”, interdicţia fiind în vigoare până în 1980, când fără ca cineva să-şi ceară scuze, se îngroapă totul sub tăcere.
Din nefericire, pe plan moral, “Societatea” nu a reuşit niciodată să-şi dea seama, că a dus o politică şi duce o politică inconsecvenţă şi defectuoasă în ceea ce priveşte sângele. În loc să corecteze greşeala de la început, şi să-şi ceară iertare cum se cuvenea, a ţinut-o morţiş să facă pe expertul în problemă printr-un lanţ succesiv de bâlbâieli doctrinare, care şi mai care mai ciudate. Acest aspect a fost semnalat de mulţi alţii, oameni şi instituţii cu renume, cu dovezi clare, nu cu nişte poveşti.
Sângele este singurul organ lichid al corpului uman. După liderii de la Martorii Lui Iehova, donarea de organe nu este interzisă, cu excepţia acestui organ… Dar conştiinţa şi iubirea naturală înnăscută în noi, ne spune că dacă sângele este “sănătos” din punct de vedere medical, nu este nimic rău în donarea, stocarea şi folosirea lui (integrală sau parţială, descompusă pe fracţiuni) în vederea salvării vieţilor sau al sănătăţii oamenilor.
Liderii “Martorilor”, “Corpul De Guvernare”, susţine sus şi tare că folosirea sângelui integral în scopuri medicale este interzis de sus, din cer, prin intermediul lor, ei fiind un fel de “porta-voce” a celor din cer, însă exceptând componenţa de bază a sângelui, celelalte fracţiuni “minore” spun ei, pot fi folosite dacă conştiinţa ta ţi-o permite. Câtă generozitate şi mărinimie! Mulţumim frumos! Aplauze prelungite cu bis!
Dar oare cum ai privi un vânzător de chiflă cu crenvuşti şi sos de roşii, maioneză, muştar, hrean, etc. (hot dog), dacă acesta ţi-ar spune că nu este moral, etic, sănătos, bine, bun, biblic, este păgân şi periculos să îmbuci dintr-o dată din chifla cu crenvuşti, dar în afară de nefericitul şi blamatul crenvuşti poţi să mănânci tot din chiflă? Nu l-ai lăsa acolo pe acest ciudat?
Vorbind în termeni figurativi, tocmai asta doresc nişte oameni, numiţi pompos “Corpul De Guvernare al Societăţii Turnul De Veghere”, (STV în continuare) “să înghită” adepţii lor în legătură cu sângele, când nu-i lasă să doneze, să stocheze şi să folosească sânge, nici chiar propriul lor sânge. Aşadar, într-un exces de mărinimie, care este mai degrabă o încercare de cosmetizare a problemei, lasă ca adepţii ei să se folosească de anumite componente secundare ale sângelui, uitând (sau poate neştiind – ceea ce este de necrezut) că Martorii Lui Iehova n-au voie să doneze sânge(!).
Cel puţin până la scrierea acestui articol (pe la începutul anilor 2000), “Martorii” nu aveau voie să-şi extragă propriul sânge spre donare sau retransfuzare proprie ulterioară, a se citi siteul oficial al Martorilor lui Iehova (http://www.watchtower.org acum jw.org), la secţiunea „Să arătăm respect faţă de viaţă şi sânge” (accesibilă în 2004)
Aici era comunicată politica oficială a acestei grupări religioase la acea dată (2004):
„Şi sângele este sacru în ochii lui Dumnezeu. Dumnezeu spune că sufletul sau viaţa, este în sânge. Prin urmare, este greşit să mâncăm sânge. (…) Este gresit faptul de a accepta o transfuzie de sânge? Să ne amintim că Iehova ne cere să ne abţinem de la sânge. Aceasta înseamnă că nu trebuie să introducem pe absolut nici o cale în organismul nostru sânge de la alte persoane sau chiar propriul nostru sânge care a fost depozitat (Faptele 21:25). Astfel, adevăraţii creştini nu vor accepta o transfuzie de sânge. Ei vor accepta alte tipuri de medicaţii, cum ar fi transfuzarea unor produse care nu conţin sânge. Ei vor să traiască, însă nu vor încerca să-şi salveze viaţa încălcând legile lui Dumnezeu. — Matei 16:25”). Sublinierea îmi aparţine.
Prima inconsistenţă
Dacă nu au voie să doneze sânge, de unde scot ei aceste componente secundare ale sângelui? De la alţii sau de la animale. E ca şi cum aş zice că eu nu pot fura, pentru ca a fura este interzis, dar pot cumpăra un lucru furat.
A doua inconsistenţă
Pe ce considerente logice fracţiunile secundare ale sângelui nu sunt sânge? Coaja pâinii nu este pâine? Şi dacă totuşi au voie să doneze sânge, ce fac cu restul sângelui, care este cel mai vital? Îl aruncă? Mănâci coaja pâinii şi miezul pâinii, care este cel mai bun, îl arunci? Ce logică diletantă!
Să reţinem, că aceste componente (fracţiuni) ale sângelui, nu se pot obţine numai aşa, pur şi simplu din nimic:
– Vă rog fracţiunea x y din sânge!
– Vă trimitem imediat!
– Na, bună zua, io-s fracţiunea x y, acuma am ieşit din sânge, cu ce vă pot fi de folos? Vă stau la dispoziţie!
Acestea se obţin numai prin donarea, stocarea şi prelucrarea sângelui, extrăgându-se componentele permise de liderii STV, proceduri pe care tocmai ei le condamnă, ascunzând printr-o evitare grosolană să arate (sau poate neştiind – ceea ce este de necrezut într-o lume a bibliotecilor, internetului şi a demascărilor făcute de opozanţii STV) – că în funcţie de necesităţi şi numărul bolnavilor (şi din nefericire numărul lor este foarte mare), pentru a se obţine fracţiunile de sânge în cantităţile mari dorite este necesară o cantitate uriaşă de sânge şi armate de donatori.
Este de necrezut, ca liderii Martorilor să nu ştie asta.
Sau poate nu ştiu totul, ca şi în cazul când au interzis toate tipurile de vaccin şi transplantele de organe, ca mai apoi venindu-şi în fire, le-au acceptat? De ce liderii Martorilor nu au fost în clar atunci când au interzis toate tipurile de vaccin şi transplantele de organe? Deoarece din aere de superioritate şi fudulie religioasa, liderii Martorilor din STV au avut o viziune greşită despre vaccinuri şi transplantele de organe, care le-a dat o siguranţă falsă.
Oare ar trebui ca acum să cocheteze ca experţi medicali? Oare liderii Martorilor nu ar trebui să fie mai umili, învăţând din greşeli? Cine nu este dispus să înveţe din greşelile trecutului este condamnat să le repete. Şi aşa sunt Martorii. Condamnaţi să trăiască într-o greşeală, deoarece liderii lor nu au fost în stare să înveţe din greşelile trecutului. Nu au fost în stare să înveţe nimic din greşeala interzicerii vaccinurilor şi a transplantelor de organe.
Ce nu se permite de către liderii Martorilor:
Folosirea sângelui integral
Folosirea plasmei sanguine
Folosirea celulelor albe (leucocite)
Folosirea celulelor roşii
Folosirea plachetelor sanguine
Stocarea propriului sânge pentru transfuzii
Iată câteva aspecte importante ce privesc extragerea “fracţiunilor” de sânge, care sunt acceptate de liderii STV şi adepţii lor, vindecându-se chiar prin (şi datorită) procedurile pe care ei le interzic, privindu-le cu mult dezgust (donare, stocare şi prelucrare de sânge):
Albulina – după anumite statistici mai vechi, la extracţia albulinei – fiind permisă foarte “generos şi mărinimos” de “aristocraţia (ierarhia, clerul) spiritualo-teocratică” a acestui cult, în virtutea concepţiei, pe care o putem numi cam aşa “O chiflă cu cremvuşti, fără cremvuşti, pentru adepţii noştii loiali vă rugăm!” – care este folosită în tratarea bolnavilor care au hemoragii intense, sau sunt cu groaznice suferinţe trupeşti şi sufleteşti, provocate de arsuri de gradul 3, arsuri provocate de foc, acid şi alte lucruri pe o suprafaţă corporală cuprinsă între 30-50 la sută, deci la tratarea unui singur caz de acest fel (şi să nu uităm câte cazuri sunt) sunt necesare în jur de 600 grame de albulină. Acest procent este obţinut prin extragerea, stocarea şi prelucrarea a minimum 10 litrii de sânge, sânge care este extras de la circa 22 donatori (!). Să nu uităm, însă, că toate aceste practici (donarea, stocarea, prelucrarea propriului sânge sau a celui străin) sunt interzise adepţilor ei de către STV, şi totuşi, culmea culmilor inconsecvenţei, pur şi simplu ei folosesc serviciile unor donatori anonimi şi produsele obţinute din sângele lor tocmai prin practicile şi procedurile condamnate de liderii STV. Cum sună asta? Interzici membrilor tăi cazanul, colectatul prunelor, fiertul şi distilarea alcoolului, totuşi foloseşti alcoolul în scopuri medicale? Ştim că (fără a generaliza) neoprotestanţii procedează chiar aşa. Ce logică diletantă!
Din familia imunoglobulinelor (anticorpi), gama globulinele, o componentă “minoră” a sângelui, care este folosită în prevenirea cazurilor de holeră (o boală cumplită) este iarăşi permisă cu mărinimie de către suprema aristocraţie spirituală a STV, neştiind să serveasca ca “sclav fidel si prevazator” câţi litrii de sânge şi câţi donatori sunt necesari, pentru a se putea obţine măcar un singur flacon de câteva grame. Ei bine 3 litri de sânge, obţinut de la aproximativ 7 donatori (un donator de sex masculin poate dona cel mult 0,4 l sânge, o singură dată, de cinci ori pe an). Dar să nu uităm câte flacoane trebuie şi câţi donatori. Şi exemplele ar putea continua, de aceea să nu vă miraţi, dacă uneori nu veţi “prea” găsi sânge integral sau parţial în spitale, şi (să-mi fie cu iertare) va trebui să “băgaţi bine şi adânc mâna în buzunar” sau “să veniţi cu cunoştinţe” sau donatori. Poate numai atunci veţi aprecia (dacă veţi aprecia) rolul benefic al donatorilor, chiar dacă mulţi dintre ei sunt dispreţuiţi tocmai pentru ceea ce fac, poate unii din nevoie, alţii din sărăcie (şomeri, elevi, studenţi, etc.). Chiar şi aceşti oameni trebuie desconsideraţi, derutaţi şi speriaţi prin politici religioase de tip STV?
Toate aceste aspecte pot fi verificate la orice spital. Mai mult pe această temă puteţi obţine navigând pe siteul http://www.ajwrb.org.
Sunt transfuziile “mâncare” de sânge?
Liderii Martorilor spun ca da. Dar Biblia nu tratează în mod expres despre transfuziile de sânge. Există recomandarea “Să vă feriţi (…) de sânge” Faptele Apostolilor 15:29, dar nu se spune expres dacă transfuziile sunt sau nu “mâncare de sânge”. În acest caz ce procedură trebuie urmată? Cum trebuie interpretate amendamentele nescrise ale legilor biblice? Recomandarea este: “Nu după aparenţe, ci după dreptate!” “Nu judecaţi după înfăţisare (aparenţe), ci judecaţi după dreptate.” Ioan.7:24
Domnul Isus a întrebat fariseii de atunci: “Este permis în sabat să faci o faptă bună sau să faci o faptă rea, să salvezi sau să omori un suflet?” Pentru că legea sabatului nu avea nici un amendament scris, care ar fi scutit medicii de sub incidenţa acestei legi, fariseii au interzis orice lucrare medicală în sabat, pe motiv că legea sabatului este o lege exclusivistă, ce ar interzice orice lucrare. Însă din spusele Domnului Isus vedem că amendamentul ce scutea medicii exista, deşi în formă nescrisă, arătând că legea sabatului nu era o lege exclusivistă, ci era o lege ce permitea ca în sabat să se facă anumite lucrări: hrănirea animalelor (Luca 13:15), salvarea animalelor aflate în pericol (Matei 12:11) şi circumcizia (Ioan 7:22, 23).
Liderii Martorilor sunt în acelaşi pericol ca şi fariseii de atunci, nu au o judecată dreaptă, au o optică deformată despre ce este cu adevărat “mâncare de sânge”. Dacă sângele este luat în gură, fiind mestecat şi înghiţit (sau băut) ca aliment, aceasta înseamnă mâncare de sânge şi acest lucru este interzis în Biblie, atât sub Vechiul Legământ (Deuteronomul 12:16) cât şi sub Noul Legământ (Faptele Apostolilor 15:20-29). Dar medicii spun clar că transfuziile de sânge nu sunt “mâncate” de organism, ele nu devin hrană pentru organism, ci din contră ele sunt doar înlocuitori ai sângelui deja pierdut, deci sângele transfuzat devine partea unui organ al trupului şi nu hrana trupului, sângele fiind singurul organ lichid al trupului.
Acest fapt trebuie înţeles şi acceptat ca atare, căci degeaba vin unii ca vechii inchizitori, care susţineau că pământul nu se mişcă, pentru că vin savanţii ca Galileo Galilei şi demonstrează că pământul se mişcă, aşadar degeaba spun (şi spre paguba lor) că transfuziile de sânge sunt mâncate de organism, când de fapt savanţii au demonstrat că nu sunt mâncate.
Rolul sângelui în trup
Când cineva are nevoie de sânge în urma unui accident sau pentru operaţie, sau pentru că pur şi simplu trupul lui nu produce sângele necesar, sau este ars într-un incendiu, sau altceva de acest gen, sângele merge la inimă şi nu în stomac, el este compus din leucocite, care luptă împotriva virusurilor, din trombocite care repară ce este stricat şi face ce e stricat ca nou, din eritrocite care duce oxigen de la plămâni în tot corpul şi face curăţenie în ţesuturi eliminând tot ce nu este necesar, aşadar totul trece prin inima care suferă din cauza lipsei de sânge şi nu prin stomac. Sângele ce trece prin gură şi stomac nu mai are nici una din aceste particularităţi. Numai sângele care trece prin gură şi prin stomac poate fi numit pe drept mâncare şi poate fi interzis ca mâncare de sânge.
Dacă transfuziile de sânge ar fi mâncare de sânge, ar deschide noi perspective drastice de interdicţie asupra mâncatului sângelui la Martori.
Dreptatea merge mâna în mâna cu consecvenţa. Un om drept este întotdeauna consecvent.
Există două probleme care arată cât de inconsecventă şi superficială este interpretarea Corpului De Guvernare (liderii Martorilor) asupra mâncării sângelui.
Prima problemă, dacă transfuziile de sânge ar fi într-adevăr echivalente cu “mâncarea de sânge” şi ele nu ar trebui acceptate în nici cea mai mică cantitate:
Nu tot sângele se scurge dintr-un animal sacrificat, deci Martorii mănâncă sânge, ceea ce nu ar trebui să fie aşa, din moment ce un sânge mai superior, cel uman, le este interzis în sens total, prin interzicerea transfuziilor de sânge. Dacă o interdicţie de mâncare de sânge este totală, aşa cum o văd liderii Martorilor (exact cum au văzut problema sabatului fariseii) şi o interpretează în cazul transfuziilor, atunci după legea dreaptă a consecvenţei, ea trebuie să fie o interdicţie totală orice s-ar mânca, fie sânge de om, fie sânge de animal. Ei şi-au făcut-o: “Dura lex, sed lex!” (exact ce n-au mai vrut să vadă fariseii, permiţând totuşi munci ca hrănirea animalelor (Luca 13:15), salvarea animalelor aflate în pericol (Matei 12:11) şi circumcizia (Ioan 7:22,23).
Aşadar, ce nu vreau să vadă liderii Martorilor? În cazul consumatorilor de carne, un animal de 100 kg, are circa 6 l de sânge, care este transportat pretutindeni în masa de carne prin artere şi vene (vizibile şi invizibile cu ochiul). Autorităţile veterinare susţin că datorită marii puteri de coagulare a sângelui, chiar şi la cea mai reuşită sacrificare, sângele nu se scurge total din animalul sacrificat, ci rămâne în corpul animalului în proporţie de circa 40%, dând o culoare roz roşiatic cărnii, deci o sângerare perfectă nu există şi oricum s-ar strădui cineva care mănâncă carne să nu mănânce sânge, tot ar mânca sânge într-o oarecare măsură… Astfel într-o viaţă de om, un om care ar mânca chiar moderat carne, ar mânca împreună cu carnea o cantitate însemnată de sânge, şi această cantitate ar fi cu mult mai mare faţă de acel vaccin minuscul primit de cineva împotriva turbării sau împotriva muşcăturii unui şarpe şi chiar mai mare ca primirea unei transfuzii moderate, de care ar avea nevoie la o operaţie.
Câtă inconsecvenţă! Permit sângele, care ar fi într-adevăr mâncare de sânge (şi care nu este vital, fiind împrejur hrană vegetală din belşug), pe de altă parte interzic sângele, care este într-adevăr vital şi care nu ar intra în trup ca mâncare de sânge, fiind vorba de o transfuzie. Ori dacă liderii Martorilor, văd că totuşi după amendamentul nescris al legii sângelui, interdicţia de a mânca sânge de animal nu este chiar în sensul cum despică firul în patru ei înşişi în ce priveşte sângele folosit la transfuzii, ci se poate mânca acel sânge care rămâne închegat în carne, de ce nu o văd asta şi în ce priveşte transfuziile? Adică, măcar să măsoare lucrurile din aceeaşi perspectivă şi să spună adepţilor lor: Măi oameni buni, iată că deoarece oricum mâncaţi sângele care se coagulează în carne, ar fi bine ca după această optică să puteţi lua şi niţică transfuzie de sânge. Dar nu, ei nu văd nici măcar atât…
A doua problemă ar fi un al doilea precedent (motiv) în favoarea acceptării transfuziilor de sânge şi a vaccinurilor rezultate din sânge (ex. vaccinul împotriva turbării şi antivenin). Este vorba de transplantele de organe, care conţinând sânge ar fi o altă mâncare figurativă de sânge, dacă transfuziile de sânge pot fi numite în acest stil diletant, ca să nu spunem “ticălos”.
Interzicând transplantele de organe un anume timp, între 1967 şi 1980 (a se vedea Turnul De Veghere (englez) din 15 Noiembrie 1967), ca mai apoi să le permită, dar interzicând transfuziile de sânge în continuare, fruntaşii Martorilor au urmat o interpretare inconsecventă, partinică şi nedreaptă a pasajului biblic din Faptele Apostolilor 15:20. Astfel s-a dat startul unei alte inconsecvenţe, deoarece şi sângele este un organ (singurul organ lichid al trupului), iar în cazul transplantelor de organe, nici un transplant nu ar fi viabil dacă s-ar lăsa ca un organ donat să fie scurs de sânge într-o proporţie care să permită coagularea vaselor sanguine. Prin urmare, orice organ donat conţine şi sânge în vasele sanguine, şi de fapt cei care refuză transfuziile, dar acceptă transplante de organe, acceptă şi sânge străin odată cu organul stăin. Atunci unde este dreptatea, unde este consecvenţa, când pe unul îl lasi să sufere nejustificat sau chiar să moară cu zile (în timp ce mai poate fi salvat), motivându-l că e păcat să accepte o transfuzie de sânge, pe când celuilalt care are nevoie de un transplant, închizi un ochi şi îi permiţi cu mare mărinimie sânge, pentru simplul motiv că “norocosul canibal” are nevoie de organ şi astfel îl lasi să “mănânce figurativ” din sânge. Da, din perspectiva şi logica liderilor Martorilor, dacă transfuziile de sânge pot fi numite “mâncare de sânge”, atunci transplantele de organe sunt “canibalism”. Însă, dacă transplantele de organe nu pot fi numite figurativ “canibalism”, argument de care acum liderii Martorilor s-au dezis (fară să-şi ceară iertare în mod public pentru această eroare), atunci nici transfuziile de sânge nu pot fi numite figurativ “mâncare de sânge”. Ştiinţa versus liderii Martorilor: 2-0.
Banii, “câinele de pază” al doctrinei despre sânge
Deci, deoarece transplantele de organe conţin sânge, de ce acest fel de sânge nu este un păcat dacă intră în organismul uman şi de ce transfuziile de sânge sunt un păcat, de exemplu dacă un donator ar dona unui Martor odată un rinichi cu sânge şi odată 0,4 l de sânge pur? Acelaşi om, acelaşi sânge, diferenţa e că odată îl dă asociat cu un rinichi şi odată neasociat, doar în formă simplă? Pentru simplul motiv că intră altfel? Nu vi se pare că “a nu mânca sânge” deloc prin transfuzii, dar a “mânca sânge” fără transfuzii, prin transplantul de organe, este un mod de abordare inconsecvent, preferenţial şi cam dubios? Aici este ceva cam dubios la mijloc! Da. Nu este vorba despre a nu se putea înţelege situaţia, căci cum de au putut înţelege situaţia (penibilă) în cazul “canibalismului” figurativ din jurul transplantelor de organe? Cineva a argumentat – nu fără un motiv – că transplantele de organe au fost “liberalizate”, deoarece unii dintre liderii Martorilor ajungând la o vârstă înaintată au avut nevoie de un transplant de cornee la ochi. Iar vaccinările au fost “liberalizate” pentru ca liderii Martorilor din State (SUA) să poată călătorii la congresele internaţionale. Se petrecea în anii 1944-45: “Ne pierdem timpul vorbind despre relele produse de vaccinare (. . .) Mai mult decât atât, noi toți cei care vizităm sucursalele noastre din străinătate suntem vaccinaţi sau stăm acasă.” Faith on the March (Credinţa progresând), pp. 188, 189, scrisă de un lider Martor.
Iată, când sunt în pericol interese personale, se poate înţelege totul. Sau viceversa: A nu se înţelege nimic, oricât de evidente ar fi dovezile! Aici, adică în cazul transfuziilor de sânge, este vorba despre a nu vrea să se înţeleagă situaţia. Dacă liderii Martorilor ar “liberaliza” accesul la transfuziile de sânge, ar risca foarte multe, în primul rând foarte mulţi bani, deoarece s-ar găsi mulţi care ar solicita despăgubiri destul de însemnate. Din această cauză, miracolul “liberalizării” accesului la transfuziile de sânge, cum viseaza mulţi Martori, nu se va produce poate niciodată. Am scris totuși “poate”, deoarece ar mai fi un singur motiv, o lege dată de guverne care ar obliga liderii Martorilor să ia o decizie: Fie “liberalizează” accesul tuturor Martorilor la transfuziile de sânge, fie sunt scoși în afara legii, ca un cult care promovează politici medicale fără temei, ce pun în pericol sănătatea și viaţa.
Ranchiună pe Martori?
RANCHIÚNĂ, ranchiune, s. f. Ură ascunsă, dușmănie și dorință de răzbunare; pizmă, pică. – Din fr. rancune.
Sursa: DEX ’09 (2009)
Nu! Tot ce s-a scris aici este din “Iubire de Dumnezeu” și din iubire de semenii “Martori” (Matei 22:36-40). Dacă îl iubești pe Dumnezeu, ai un scop nobil de a răspândi lumina adevărului şi libertăţii asupra înţelegerii corecte a poruncii lui Dumnezeu expusă în Fapte 15:20.
De ce să lași lumina ta ascunsă? “Lumina luminează în intuneric” Ioan 1:5
Transfuziile de sânge și vaccinurile din culturile de sânge nu sunt o nelegiuire la adresa lui Dumnezeu şi a poruncii sale (cum au tot trâmbiţat liderii Martorilor fără motive temeinice, ce se va întoarce ca un bumerang împotriva lor), ci acte medicale în folosul omenirii. Stiinţa și progresul medical în aceste domenii este de la Dumnezeu, care dă înţelepciune oamenilor.
Aceste acte medicale nu se pot considera mâncare de sânge. Adevărata mâncare de sânge, este acel sânge care se pune în gură, se mestecă şi se înghite.
Desigur, n-am epuizat subiectul şi ar mai fi multe de scris. Cine doreşte va găsi multă informaţie care va confirma cele scrise aici, fie în datele de pe internet, fie în biblioteci; în acest domeniu s-au exprimat mulţi oameni de bine, de specialitate sau nu, de diferite denominaţii, dar şi Martori (care pe ascuns sunt nemulţumiţi de actuala politică faţă de transfuziile de sânge), ca un efort ce vine din dorinţa de a diminua cauzele unei interpretări rătăcite şi tragice ce pretinde mii de vieţi, mulţi dintre aceştia fiind copii sau tineri. Iata un astfel de caz dramatic, dintre multe altele:
Cazul “Georgiana”
http://stiri.tvr.ro/o-familie-membra-a-organizatiei-martorii-lui-iehova-si-a-pierdut-fiica-de-26-de-ani-dupa-un-refuz-categoric-al-transfuziei-de-sange_67369.html
http://stiri.tvr.ro/fata-care-a-refuzat-transfuzia-de-sange-a-murit-din-cauza-unei-embolii-pulmonare-procurorii-s-au-sesizat-din-oficiu_67415.html
Transfuziile de sânge pot fi periculoase
Da, este adevărat. Însă viaţa e viaţă. De ce să mori sănătos beton? Nu morţii laudă pe Dumnezeu (Psalmul 115:17), oricât de sănătoşi ar muri… Mai bine să trăieşti mult şi bine cu o infecţie, şi să-l lauzi pe Dumnezeu pentru că trăieşti, fiind de folos celor din jur, decât să mori repede, dar fără nici o infecţie şi să nu-l mai poţi lăuda pe Dumnezeu pentru că trăieşti, şi nefiind de folos celor din jur…
Transfuziile de sânge sunt indispensabile, dacă nu există nici o altă cale de menţinere a vieţii unui om şi în prealabil, la donarea de sânge, se iau toate măsurile de rigoare care se impun, pentru a preveni infectarea pacientului.
Cea mai bună cale, pentru cine îşi permite, este recoltarea din propriul sânge şi păstrarea lui în condiţii optime. Deasemenea, o posibilitate bună este colectarea sângelui pierdut în timpul operaţiei şi repunerea lui în circuitul sângelui.
Fie ca bunul Dumnezeu să ne ajute pe toţi să înţelegem ce este de înţeles: Dumnezeu nu ar cere ceva contra raţiunii. Orice poruncă are o motivaţie logică, raţională. Interdicţia transfuzării sângelui nu are nimic logic, nu are nimic raţional, ea nu este de la Dumnezeu, este o eroare umană, care în termeni teologici se numeşte: Păcat.
Recomandări, pentru alte informaţii în domeniu:
Caricaturi şi articole anti vaccinare apărute în revista Golden Age (Epoca De Aur)
Informaţii utile
http://www.ajwrb.org
Liderii Martorilor şi pseudo-medicina
“Demonism and the Watchtower”
Mărturia unui fost Martor
Roy D. Goodrich
http://www.lulu.com/shop/roy-d-goodrich/demonism-and-the-watch-tower/paperback/product-6246286.html
https://www.amazon.com/DEMONISM-WATCH-TOWER-Roy-Goodrich/dp/0557275016
Nuvela “Fără de inimă”
Prezintă lupta unei doctoriţe cu sistemul juridic care îngrădeşte libertatea de acţionare a medicilor, atunci când viaţa pacienţilor Martori este în pericol
SZIVTELENEK
http://szivtelenek.blog.hu
