În ultima vreme, am auzit diverse învățături despre Trinitate, dar care nu corespund cu Scriptura. De aceea, aș vrea să vă aduc în lumină învățături, potrivite cu Scriptura, asupra acestui concept.
Înainte de a porni în relatarea învățăturii despre Trinitate, potrivită cu Scriptura, aș vrea să menționez mai întâi, părerile unor oameni despre Dumnezeire.
Sunt foarte multe persoane, care spun, că Domnul Iisus, nu este Dumnezeu, ci doar un simplu profet, și că Duhul Sfânt, este doar o putere, ci nu Dumnezeu.
Venind în întărirea diferitelor argumente asupra acestor concepții (Efes. 4: 14), folosesc în mijloacele lor de amăgire, chiar și versete biblice, pe care le scot din context pentru a-i duce în rătăcire pe cei nestatornici (2 Petru 3. 16) în Cuvânt (Ioan 8. 31-32).
Sfânta carte, Biblia, ne învață, că nici o prorocie din Scriptură, nu se tâlcuiește singură, căci oamenii care au redactat Scriptura, n-au vorbit de la ei (2 Tim. 2. 16-17), ci au fost mânați de Duhul Sfânt (2 Petru 1. 20-21); de aceea, Scriptura trebuie tâlcuită tot cu Scriptura; învățătura trebuie să fie amplă cu toată Biblia, fără să se contrazică cu vreun alt pasaj din Scripturi.
În întărirea acestor afirmații, aș vrea să vă aduc înainte, ceea ce ne este relatat în 1 Regi 17. 24: „Şi femeia i-a zis lui Ilie: „Cunosc acum că eşti un om al lui Dumnezeu, şi cuvântul Domnului în gura ta este adevăr! ”
Pe baza acestui verset, oricine poate să se întrebe: ”cuvântul Domnului, poate fi minciună în gura vreunui om sau înger? ” Pe baza altor versete, răspunsul la această întrebare este, da.
În Matei 4. 1-10, citim despre ispitirea Domnului Iisus, din care putem observa, că, Satan a venit la Domnul Iisus să-L ispitească cu Scripturile (Matei 4. 6). De aceea, concluzia, potrivită cu ceea ce a spus Domnul Iisus în Ioan 8. 44, este că, acel verset rostit de către Satan (Matei 4. 6), datorită felului în care a pus problema, pentru a-L determina pe Domnul Iisus să-L ispitească pe Dumnezeu-Tatăl (Matei 4. 7), este o minciună.
Din prisma tuturor celor amintite, vom arăta în continuare, din Scriptură, cine cuprinde Trinitatea, și cum este posibil, ca trei persoane să se manifeste ca un singur Dumnezeu.
Chiar din prima carte a Bibliei, unde se vorbește despre crearea tuturor lucrurilor, adică în cartea consacrată „Genesa”, putem observa, că, la crearea omului, Dumnezeu vorbește la plural ” Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea noastră…” (Gen. 1. 26), de asemenea, mai este o altă situație, în care din nou Dumnezeu vorbește la plural ” Iată că omul a ajuns ca unul din Noi…” (Gen. 3. 22).
Concluzia din aceste afirmații, este că, există cel puțin încă o persoană, în afară de Cea care a spus ”să facem”, care a participat la crearea tuturor lucrurilor.
Una din aceste persoane, aflăm că este Duhul Sfânt, deoarece în Iov 33. 4, citim: „Duhul lui Dumnezeu m-a făcut, şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă”.
Deci, Duhul Sfânt este creator (Gen. 2. 7), de asemenea, mai sunt alte versete, care arată că El este Dumnezeu: „Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt, şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu. ”(F. A 5. 3-4)
În urma acestora, aș vrea să evidențiez faptul că, învățăturile celor care spun că Duhul Sfânt este o putere, sunt niște erezii (2 Petru 2. 1). Căci, pe lângă cele amintite, Scriptura arată foarte clar că Duhul Sfânt este o persoană, având toate caracteristicile acesteia: Duhul Sfânt se poate întrista (Isaia 63. 10; Efes. 4. 30); Duhul Sfânt se poate ruga (Rom. 8. 26); Duhul Sfânt poate porunci (F. A 16. 7; 21. 4); Duhul Sfânt coordonează Biserica (Isaia 63. 11-12, 14; Ioan 16. 13); Duhul Sfânt poate învăța pe oameni (Ioan 14. 26); Duhul Sfânt poate oferi daruri credincioșilor (1 Cor. 12. 11); Duhul Sfânt poate fi ofensat (Matei 12. 32; Evrei 10. 29); Duhul Sfânt poate fi mințit (F. A 5. 3); Duhul Sfânt îi poate schimba pe oameni (2 Cor. 3. 18; Tit 3. 5; 1 Petru 1, 2) etc.
În continuare, aflăm, că cea de a doua persoană care a participat la crearea tuturor lucrurilor este Domnul Iisus Hristos:
” La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El” (Ioan 1. 1-3).
Din aceste versete, putem conclude, că, Domnul Iisus este și Dumnezeu, căci El, este Cuvântul care S-a făcut trup, Și-a trăit printre oameni (Ioan 1. 14).
Domnul Iisus, este din veșnicie; existența Lui n-a început din momentul când a ieșit din pântecele Mariei (Ioan 8. 58). Domnul Iisus este Dumnezeul Cel viu și adevărat (Tit. 1. 3; 3. 4-6; 2 Petru 1. 1; 1 Ioan 5. 20 ), Dumnezeul Cel Atotputernic (Apoc. 1. 8), părintele veșniciilor (Isaia 9. 6).
În Scripturi, citim, că, îngerii luminii și oamenii supuși lui Dumnezeu, nu le dau voie celorlalți oameni, să le dea închinare, ci îi îndemnă să se închine lui Dumnezeu (Jud. 13. 16-18; F. A 10. 25-26; 14. 11-15; Col. 2. 18-19; Apoc. 19. 10; 22. 9 ). Pentru că, în Scripturi, citim, că este păcat să ne închinăm făpturii în locul Făcătorului (Rom. 1. 25).
De aceea, și pe această cale, se întărește faptul că, Domnul Iisus nu este creație (Col. 1. 16; Evrei 3. 3-4), ci Creator, deoarece, Domnul Iisus, a acceptat închinarea oamenilor (Matei 8. 2) și a îngerilor (Matei 4. 11).
Domnul Iisus, fiind fără de păcat (Ioan 8. 46), n-ar fi putut accepta închinarea celorlalți, dacă era de aceeași natura cu îngerii sau oamenii, pentru că ar fi păcătuit împotriva Tatălui ceresc (Isaia 48. 8).
Așadar, și prin acest intermediu, se poate atesta divinitatea Domnului Iisus Hristos, căci în Scriptură citim: ” Slujiţi Domnului cu frică, şi bucuraţi-vă, tremurând. Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi câţi se încred în El! ” (Ps. 2. 11-12) De asemenea, mai citim: „Şi, când duce iarăşi în lume pe Cel întâi-născut, zice: „Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine! ”(Evrei 1. 6)
În Matei 17. 5, citim că, Dumnezeu-Tatăl, din cer a spus: ”Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de EL să ascultați”.
În Ioan 8. 54, citim, că, Dumnezeu-Tatăl îi dă cinste Fiului, de asemenea, în Ioan 16. 14, mai citim, că, și Duhul Sfânt Îl proslăvește pe Domnul Iisus.
Domnul Iisus, este una cu Dumnezeu-Tatăl (Ioan 10. 30; 14. 9); Domnul Iisus, este Singurul mijlocitor între Dumnezeu-Tatăl și oameni (1 Tim. 2. 5); oamenii, numai prin intermediul Domnului Iisus, se pot apropia de Dumnezeu-Tatăl (Evrei 7. 25); numai în Domnul Iisus, este mântuire (F. A 4. 12; Iuda 25); Domnul Iisus, este Răscumpărătorul pe care Îl aștepta Iov (Iov 19: 25); Domnul Iisus, este Cel care a făcut posibilă mântuirea (Apoc. 5. 9-13); numai prin Domnul Iisus, se poate ajunge în Rai (Ioan 10. 9; 14. 6); numai prin păzirea poruncilor Domnului Iisus, se poate atesta dragostea față de Dumnezeu (Ioan 14. 21); numai rugăciunile făcute în Numele Domnului Iisus, pot fi ascultate (Ioan 14. 13; 16. 23); numai prin Domnul Iisus, omul poate fi iertat (F. A 26. 18); Domnul Iisus, este Domnul vieții (F. A 3. 15); Domnul Iisus, este învierea și viața (Ioan 11. 25); Domnul Iisus, Și-a dat viața de la Sine (Ioan 10. 18) pentru răscumpărarea oamenilor (Luca 1: 68; Apoc. 5: 9); Domnul Iisus, în perioada cât a trăit pe pământ, era dezbrăcat de puterea pe care o avea în cer (Filip. 2. 6-7), și din acest motiv, a spus că Tatăl este mai mare decât El (Ioan 14. 28); înaintea Domnului Iisus, demonii tremură de frică (Luca 8. 27-28); Domnul Iisus, n-avut păcat (Ioan 8. 45; 1 Petru 3. 18); prin Domnul Iisus, omul poate scăpa de iminenta condamnare în Iazul cu foc (Ioan 5. 24); prin Domnul Iisus, omul poate fi trezit din moartea spirituală (Ioan 5. 25), cât și din moartea trupească (Ioan 5. 28-29); Domnul Iisus, este judecătorul tuturor oamenilor (F. A 17. 31); Domnul Iisus, este marele ”Eu sunt”, din Exod 3. 14 (Ioan 18. 5-6); Domnul Iisus, va șterge lacrimile creștinilor și va fi Tatăl lor (Apoc. 21. 5-7) etc.
A treia persoană participantă la crearea tuturor lucrurilor, este Dumnezeu-Tatăl (Ioan 6. 27; 8. 54; 2 Cor. 1. 2; Gal. 1. 1; Filip. 1. 2; Colos. 1. 2; 1 Tes. 1. 1; 2 Tes. 1. 1, 2; Iuda 1).
Prima lucrarea, a lui Dumnezeu-Tatăl (Apoc. 3. 14), este crearea trupului, în care urma Cuvântul să se întrupeze, dar la vremea hotărâtă de El (Evrei 10. 5); și din motivul, că Dumnezeu-Tatăl, a creat acest trup, Domnul Iisus este numit Fiul Lui.
Dumnezeu-Tatăl, prin Domnul Iisus a creat toate lucrurile (Ioan 1. 3), și prin Duhul Sfânt a transmis Scripturile (F. A 1. 2; 2 Tim. 3. 16-17; 1 Petru 1. 12; 2 Petru 1. 21).
Dumnezeirea (F. A 17. 29; Col. 2. 9), își face prezența și la botezul Domnului Iisus Hristos: vocea Tatălui ceresc, Duhul Sfânt în chip de porumbel și Domnul Iisus Hristos, în apa botezului (Matei 3. 16-17).
Prin toate aceste afirmații, cu justificare Scripturală, putem observa Trinitatea care este mărturisită și în Matei 28. 19; 1 Ioan 5. 7:
”Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. ”
„Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una sunt.
Dar acum, poate vă puneți întrebarea ”cum este un singur Dumnezeu, dacă sunt trei Persoane; asta înseamnă că sunt trei Dumnezei? ”
Din prisma acestui verset menționat în 1 Ioan 5. 7, că, Aceștia trei, una sunt; de asemenea, și din spusele Domnul Iisus Hristos în rugăciunea din Ghetsimani, ca și ucenicii Lui să fie una, cum Dumnezeirea este una (Ioan 17. 11, 21-23); putem să răspundem la această întrebare.
Datorită faptului, că Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Dumnezeu-Duhul Sfânt, sunt una, neexistând nicio diferență între Ei; având aceiași gândire; aceiași dorință; același plan; aceeași putere; fiind una în toate lucrurile, fără nicio diferență; comportându-se ca o singură persoană (Jude. 20: 1, 8; 1 Sam. 11. 7; 2 Sam. 19. 14), se poate spune că Dumnezeu este UNUL (1 Cor. 8. 4).
