Despre un mare eveniment care va avea loc în curând în omenirea aceasta, se vorbește cu atâta ușurință, dar fără o cercetare amănunțită a Scripturilor.
În Sfintele Scripturi ne este redat pas cu pas, cum se va desfășura acest eveniment. De aceea, prin Harul lui Dumnezeu, voi căuta să relatez, potrivit cu Sfintele Scripturi, cum se va derula acest eveniment, răpirea Bisericii.
În Apoc. 10.7, citim că, în momentul în care, îngerul al șaptelea, va suna din trâmbița sa, se va sfârși taina lui Dumnezeu. Această taină, potrivit cu 1 Cor. 15.2, este răpirea Bisericii. Faptul acesta este întărit și de evenimentele care se vor întâmpla la momentul acela, când cel de-al șaptelea înger va suna din trâmbița sa (Apoc. 14.4-19).
În 1 Petru 4.7, citim că, judecata va începe de la casa lui Dumnezeu, adică cu Biserica Sa. Versetul amintit, pus în asociație cu Apoc. , 11.5-18, unde citim, despre evenimentele ce se vor petrece când cel de-al șaptelea înger va suna din trâmbița sa, putem înțelege, că, această judecată constă într-o judecată de răsplătire; iar această răsplătire, constă în faptul că, Dumnezeu își va scăpa Biserica, de ceasul în care El se va ridica să prăpădească pământul (Apoc. 3.0).
Un semn, al apropierii răpirii Bisericii, este descoperirea antihristului (2 Tes. 1-4). De aceea, din acest punct, voi începe relatarea evenimentelor, până la momentul răpirii Bisericii.
În Daniel 9.7, citim că, antihristul va domni șapte ani. În primii trei ani și jumătate, va fi pace și liniște, conform 1 Tes. 5.3, pus în context cu Daniel 9.7; iar în următorii trei ani și jumătate, antihristul va începe să ducă la îndeplinire planul lui Dumnezeu, de nenorocire a pământului (Apoc. 13.5-8; 17.5).
Daniel 9.7, pus în corelație cu Zah. 12.9-14; 14.1-4 și Rom. 11.6-27, mai putem afla, cum se va desfășura întoarcerea poporului Israel la Dumnezeu.
La sfârșitul perioadei de pace, creată de antihrist pentru a-i înșela pe oameni cu nădejdi înșelătoare: antihristul va rupe legământul și va strânge toate popoarele împotriva Israelului.
În acele momente, Domnul Iisus se va arăta pe muntele Sionului (Apoc. 14.1), va lupta pentru Israel, și îi va izbăvi. Iar Israelul va plânge și-L va recunoaște pe Domnul Iisus, ca Mesia.
Prin prisma celor relatate, și din versetele Daniel 9.7 și Apoc. 11.2, mai putem înțelege, că, atunci când poporul Israel se va întoarce la Dumnezeu, antihristul va mai avea de condus lumea trei ani și jumătate, după care va veni Domnul Iisus (Daniel 12.1).
Potrivit cu Apoc. 7.2-8, poporul Israel, se va întoarce la Dumnezeu, când se va împlini pecetea a șasea. Din aceasta, putem înțelege, că, împlinirea trâmbițelor din Apoc. 8.1,7, 8,0, 12; 9.1,3; 11.5 și vărsarea pe pământ a celor șapte potire cu care se va isprăvi mânia (Apoc. 15.7) lui Dumnezeu din Apoc. 16.2-4,8, 10,2, 17, se vor împlini pe perioada ultimilor trei ani și jumătate de domnie a lui antihrist.
Versetele din Daniel 7.1-22; 25-27, atestă că, Biserica se va lupta cu antihristul (Apoc. 13.7), pentru ca la sfârșit, să primească în stăpânire împărăția:
„Am văzut, de asemenea, cum cornul acesta a făcut război sfinţilor şi i-a biruit, PÂNĂ CÂND A VENIT Cel Îmbătrânit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt, şi a venit vremea când sfinţii au luat în stăpânire împărăţia”.
„El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme (trei ani și jumătate). Apoi va veni judecata şi i se va lua stăpânirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna. Dar domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt. Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică, şi toate puterile Îi vor sluji şi-L vor asculta!”
Este bine de menționat faptul că, Neamurile sunt considerate ”măslinul sălbatic”, care a fost luat și altoit într-un măslin bun, care este considerat Israelul (Rom. 11.7-18); făcându-se părtași aceleiași făgăduințe cu ei (Efes. 2.1-12; 3.6).
Israelul, nu poate fi dat înlături de la evenimentul răpirii, pentru că este o absurditate să spunem că Israelul va fi lăsat pe pământ, iar Neamurile vor fi răpite la cer, deoarece, răpirea Bisericii va fi numai după întoarcerea Israelului la Dumnezeu (Rom. 11.5). De asemenea, este o absurditate să spunem, că Israelul va fi răpit la cer, iar Neamurile, vor fi lăsate jos pe pământ!
În Gal. 3.8 și Col. 3.1, citim: „Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Iisus”. „Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici ne tăiere împrejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi”.
Din aceste versete, concluzia este, că toți suntem una (Ioan 14.0; 17.1,1-22); datorită Mântuitorului nostru, Domnul Iisus Hristos (Efes. 2.3-22). Așadar, noi toți, Biserica, formăm trupul Domnului Hristos (1 Cor. 12.7). Iar Domnul Iisus, nu-și va lua jumătate din trup și jumătate Îl va lăsa pe pământ!
Acest fapt, mai este întărit și de prorocia lui Amos, amintită de apostoli în F. A 15.6-18, unde citim, că, după ce va întoarce Domnul Iisus pe Israel la El; Israelul și Neamurile peste care este chemat Numele Său, Îl vor căuta împreună.
De aceea, în acea perioadă, antihristul va duce un război cumplit cu rămășița Bisericii (Apoc. 13.7). După ce Biserica va fi trecută prin acest crunt război, Domnul Iisus va trimite pe îngerii Săi (Matei 24.0-31; Marcu 13,7), să scape Biserica de ultimele urgii, potrivit cu Ps. 12.5.
În Matei 24.1, citim: „Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi”.
Din versetul acesta, se poate înțelege că, acesta va fi necazul cel mare, durerile nașterii (1 Tes. 5.3), așa cum spune și în Is. 26.7; Ioan 16.1-22. Datorită Bisericii, Domnul va scurta acele zile de necaz: „Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate (Matei 24.2).
În Daniel 12.1, citim: „În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte”.
Unele persoane au fost scrise în cartea vieții de la întemeierea lumii, (Apoc. 13.8; 17.8), dar, pe parcursul vieții, din pricina multelor păcate făcute în mod deliberat și constant, unii au fost șterși, murind astfel ne împăcați cu Dumnezeu; adică ne mai putând beneficia de jertfa Domnului Iisus (Exod 32.2-33; Ps. 69.8; Apoc. 3.5), fiindcă s-au întors de pe calea mântuirii, la Satan (1 Tim. 5.5; 2 Petru 2.0-22).
Domnul Iisus, la a doua și ultima venire pe pământ, va răpi pe toți aceia, care vor fi găsiți scriși în cartea vieții la vremea aceea (Evrei 9.8). Și nu se va face diferența între Israeliți și Neamuri, pentru că, așa cum s-a mai amintit, suntem una (Gal. 3.8; Col. 3.1); fiind rămași în El (1 Ioan 2.8), vor fi scăpați de ultimele urgii ale trâmbiței a șaptea (Apoc. 15.1-8).
Așadar, după acea perioadă de necaz, Dumnezeu își va judeca Biserica, răsplătind-o datorită răbdării sale, prin răpirea la cer.
Aceasta putem să o aflăm și din Apoc. 20.4-6, unde citim: ”Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Iisus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere (1 Cor. 15.2-23). Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani.”
După cum putem observa din aceste versete, după cruntul război va urma prima înviere, după care răpirea, potrivit cu 1 Tes. 4.5-17.
În Apoc. 3.0, Domnul Iisus spune: „Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă ca să încerce pe locuitorii pământului”.
Acest verset din cartea apocalipsa, face referire la acele potire ale mâniei lui Dumnezeu din Apoc. 16.2-4,8, 10,2, 17, deoarece, numai la aceste potire se va manifesta pe-ntreg pământul toată mânia lui Dumnezeu. Unde citim despre peceți și trâmbițe, putem observa că acestea se manifestă într-un mod selectiv Apoc. 6.8; 8.7-12; 9.4,5, 18.
În Matei 24.6, citim: „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl”.
Așadar, momentul exact al răpirii Bisericii este sub stăpânirea Tatălui, de aceea, treaba noastră nu este să cunoaștem când va fi răpirea, ci să trăim în sfințenie ca să putem avea parte de răpire la momentul acela (Matei 25.3; Marcu 13.2-35),
Însuși Domnul Iisus ne-a spus: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa (F. A 1.7)”.
Atunci, datoria noastră este să ne pregătim (Amos 4.2), să ne conformăm Cuvântului lui Dumnezeu (1 Ioan 2,8); ca la venirea Domnului Iisus, fie că vom fi adormiți în El (1 Cor. 15.2-23; 1 Tes. 4.4), fie că vom fi în viață, El să ne la El (1 Tes. 4.6-17).
Așa cum spune apostolul Pavel în Rom. 14.8:
„Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului”. Amin!
